Cum imediat după anii ’90 nu era zare de moară în jurul Mărăşeştilor, a fost „regele”… măcinişului! Cu banii obţinuţi a cumpărat trei tractoare şi toate utilajele de prelucrat solul şi semănat. Ulterior, s-a dotat cu două combine mai micuţe. La început a adunat câteva hectare de teren proprietatea părinţilor şi rudelor şi pe parcurs a preluat pământ în arendă. Ferma se întinde pe o suprafaţă de puţin peste 300 de hectare în zona Pădurenilor – Mărăşeşti, jumătate pe terasă, jumătate în lunca Siretului.

De la gară la moară!

„Când am plecat de la CFR, am plâns! Eram revizor contabil, era bine; ceva mă tot chema! Probabil că… dragostea de agricultură pe care o aveam de mic în sânge! Acum îmi este mult mai dragă. Iată, nu am stare, la 76 de ani mă urc pe tractor sau pe combină!”, ne-a declarat fermierul, veşnic tânăr şi neliniştit.      

Gelu Popa a terminat de recoltat orzul. Avusese 80 de hectare însămânţate cu soiul Cardinal, românesc. De astfel, cultivă numai genetică de la Fundulea: şi grâu, şi porumb şi floarea soarelui. Zice că e mai ieftină (deh, reflex contabilicesc!) şi mai bine adaptată zonei. În total, a obţinut 320 de tone – 4.000 kg la hectar, randament mediu. Marfa este bună, de calitate, a lăsat-o în custodie la una din bazele Comcereal Vrancea din vecinătatea fermei. Va cere un preţ pe măsură: 78 de bani pe kilogram. Nu ştie dacă-l va primi, dar are un argument solid (susţine el): este un partener vechi; primeşte imputurile de la Comcereal (sămânţă, îngrăşăminte, pesticide) şi toată producţia o comercializează furnizorului. „Eu am făcut efortul să dau toată producţia, la rându-mi ar trebui să primesc un preţ cât de cât  acceptabil!”, susţine agricultorul.  

Competiţie între generaţii!

Fermierul nu avusese timp să încheie contractul că a intrat la rapiţă. Când mai avea 10 hectare de recoltat, a început ploaia şi l-a oprit din treabă.

„Am treierat până la orele 12.00 din noapte; am tras că era oleacă de răcoare şi nu se scuturau silicvele de rapiţă. Tot ce recoltam, căram la baza de recepţie. Mă voi închide, undeva, sub 3.000 kg la hectar că am avut parcele cu 2.800, dar şi cu 3.000 kg/ha. Nu am negociat preţul nici la rapiţă, dar mi-aş dori să obţin 1,85 de lei pe kilogram”, explică cultivatorul din Pădureni.

După ce se va opri ploaia, Gelu Popa va intra la grâu. Are două combine; pe una se urcă el, iar pe cealaltă – nepotul! Competiţie între generaţii! A împărţit ferma în două pentru copii să-i continuie afacerea. E pe mâni bune; are nădejde în ei. Specialistul este Cătălin, inginer agronom, iar Lucian – meşter în mecanizare.

„Dacă am fi avut o ploaie, facem spectacol în câmp!”

Grâul ocupă 80 de hectare, e frumuşel, fermierul aşteaptă să recolteze în jur de 320 de tone. O medie de patru tone la hectar. Ar vrea să vândă la 1,1 lei/kg.

Regretul lui e că „ne mai trebuia o ploaie şi făceam spectacol în câmp! N-a fost să fie! Dar, ne mulţumim cu ce avem! Bine că după ultima ploaie de 50 l au luat-o iute din loc porumbul şi floarea!”

Anul trecut a avut 70 ha de culturi calamitate. Este dezamăgit de promisiunile guvernamentale; spune că despăgubirile pentru secetă sunt o bătaie de joc.

„La toamnă, nădăjduim să ne achităm datoriile!” 

După orz, Gelu Popa va semăna rapiţă. Terenul este încă moale că intra la dezmiriştit şi pregătea. Va cultiva tot hibridul Umberto de la KWS.

Până acum este mulţumit de cum cresc şi se dezvoltă culturile de primăvară. Chiar dacă nu avea avea producţii mari, este bucuros că şi-a făcut treaba aşa cum trebuie. Cu disciplină tehnologică (învăţată de laCFR) şi respect pentru glia pe care o munceşte.

Nădăjduieşte, cu ajutorul lui Dumnezeu, să achite datoriile din urmă. Seceta de anul trecut l-a silit să amâne plăţile pentru două contracte de achiziţie a tehnicii de mecanizare, constând în două combine şi trei tractoare.

Miracol şi revelaţie!

În urmă cu ceva ani, când am făcut primul reportaj la ferma de la Pădureni, Gelu Popa îmi mărturisea: „Mă urc pe tractor, dau un disc, văd că nu a ieşit bine, trec a doua oară, după aia semăn! Miracol şi revelaţie! Domnule, pui acolo, în pământ, boabele! Şi când văd eu că iese plăntuţa, mai mare satisfacţie ca asta nu mai e! E o frumuseţe să vezi câmpul înverzit! Plantele astea sunt ca şi copiii mei!”  

Şi a continuat: „Trebuie să avem grijă de ele, să nu le facem să ne aştepte. Cu ani în urmă, într-una din zile, n-am recoltat. M-am dus să cumpăr instalaţia de răcire pentru cabina combinei. «Ce mi-am zis? Las’ că vin a doua zi!» Însă, a doua zi au început nişte ploi şi trei zile în şir a bătut vântul. Când m-am dus să recoltez, plantele de rapiţă mi-au reproşat: «Aţi venit târziu, domnu’ Popa! noi suntem toate căzute la pământ»!”

Marian MUŞAT