„Pentru a fi rentabilă, o vacă din rasa Holstein ar trebui să producă minim 10.000 de litri de lapte într-o lactaţie de 305 zile”, afirmă Dan Robasciuc, specialist în nutriţie animală, iar pentru rasa Bălţată românească producţia ar trebui să fie de minim 8.000 de litri de lapte/lactaţie.

Potenţialului genetic al raselor permite obţinerea acestor producţii, iar „fermierii trebuie să fie foarte atenţi la management şi nutriţie/furajare”, declară specialistul Agroland Professional Farm.

„Pentru ca să obţină aceste rezultate, animale acestea trebuie să fie „încărcate” – furajate corespunzator capacităţii lor de productie, mai ales în condiţiile economice de criză”, declară Dan Robasciuc.

Managementul efectivului poate face diferenţa

Urmărirea atentă a fiecărui aspect al tehnologiei de creştere şi de management a efectivului poate ajuta la controlul costurilor şi poate aduce profit. „Lotizarea, programele de reproducţie şi sănătate, precum şi confortul – bunăstarea animalelor ne pot ajuta la creşterea producţie şi optimizarea costurilor”, a spus Dan Robasciuc.

Principalele elemente tehnologice care determină succesul unei ferme de vaci de lapte:

• – pregătirea corectă a tineretului femel/a viţelelor pentru montă, astfel încât la vârsta de 24 de luni acestea să fete şi să intre în producţie.
• – furajarea diferenţiată în perioada de repaus mamar şi de pregătire pentru fătare (close-up);
• – furajarea corespunzătoare în primele 100 de zile de lactaţie;

Ca să ai un lapte ieftin trebuie ca animalele să nu aibă probleme de reproducţie şi de sănătate, iar toate aceste se obţin printr-o furajare specifică fiecărei categorii fiziologice de animalele. „Pentru a avea producţie de lapte şi productivitate trebuie să ai un management foarte bun pentru fiecare perioadă din viaţa unei vaci de lapte. Dacă fermierul şi-a făcut treaba foarte bine în perioada de pregătire pentru fătare şi în primele 4 luni de lactaţie totul va funcţiona perfect”, ne asigură Dan Robasciuc.

Pentru a asigura o bună funcţionare a activităţii în fermă este necesară respectarea unor protocoale specifice şi o urmărire atentă a ceea ce se întâmplă zilnic în adăpost. „Trebuie să fim atenţi la nişte reguli minime şi la semnalele pe care animalele te trimit, dacă au suficientă mâncare, apă şi spaţiu corespunzător de odihnă”, spune Dan Robasciuc. Spre exemplu, furajarea trebuie făcută în fiecare zi la aceeaşi oră şi să se respecte raţia, vacile la fel ca şi alte animale de fermă preferă rutina.

Citeşte şi: Când și cu ce suplimente stimulezi lactația vacilor? Cum optimizezi costurile!

Dan Robasciuc: nu poţi să faci profit cu animale flămânde

De cele mai multe ori, din dorinţa de reduce cheltuielile, „crescătorii de vaci de lapte sunt tentaţi să taie din costul furajelor”, ne spune Dan Robasciuc, specialist în nutriţie animală, „ceea ce este total greşit şi poate să aducă pierderi importante pe termen lung în fermă„.

Deoarece costurile cu furajarea au o pondere mare în costul total de producţie, în situaţii de criză crescătorii de vaci de lapte reduc bugetul alocat furajelor, de cele mai multe ori fără a lua în calcul efectele pe termen mediu şi lung al acestor măsuri. „Din păcate, atunci când scade preţul laptelui, una dintre primele decizii luate de fermieri este să taie din mâncarea animalelor, dar un animal care rabdă de foame nu poate să producă lapte ieftin„, a remarcat Dan Robasciuc.

În ultimii zece ani au fost cel puţin trei crize mari în ceea ce priveşte preţul laptelui, aşa că fermierii ar trebui să fie permanent pregătiți.

„Nu contează cu cât vindem laptele marfă şi dacă este criză sau nu, noi trebuie să fim pregătiţi şi să avem permanent o abordare de criză iar, dacă preţul este foarte bun, cu atât mai mult o să facem profit„.

Dan Robasciuc: vaca nu consumă doar furaje, consumă şi cheltuieli fixe

Cunoaşterea cheltuielilor fixe şi a costurilor de producţie este principalul element de la care trebuie să pornească orice analiză a activităţii economice dintr-o fermă.

De cele mai multe ori, cheltuielile fixe rămân neschimbate indiferent de nivelul de producţie din fermă, fie că vorbim de producţia de lapte sau de carne. Altfel spus, dacă producţie de lapte (sau de carne) creşte sau scade, ponderea cheltuielilor fixe per litru de lapte sau kilogram de carne variază invers proporţional. De exemplu, în cazul unei ferme cu 10 mii de lei cheltuieli fixe/lună şi o producţie de lapte de 100 mii de litri/lună, ponderea cheluielilor fixe este de 0,1 lei/litru de lapte, iar dacă producţia de lapte se reduce la jumătate, cheltuielile fixe/litru de lapte se vor dubla.

„Dacă reducerea cheltuielilor cu furajarea conduce la scăderea producţie de lapte, atunci creşte impactul cheltuielilor fixe în costul de producţie şi laptele nu va fi mai ieftin, iar aceasta este o greşală majoră pe care o fac fermieri în momentele de criză”, spune Dan Robasciuc.

Rata de conversie este mai importantă decât preţul

Cunoaşterea calităţii furajelor este prima condiţie pentru elaborarea unui program corect de furajare într-o fermă. „Optimizarea costurilor cu furajare trebuie să porneacă de la cunoaşterea calităţii furajelor şi a conversiei acestora în producţie, lapte sau carne”, recomandă Dan Robasciuc.

Dacă decidem să reducem cheltuielile cu furajarea şi să cumpărăm un furaj mai ieftin nu înseamnă şi că vom produce mai ieftin. „Nu toate furajele scumpe sunt bune, la fel cum şi un furaj ieftin poate să fie bun. Conversia este principalul aspect pe care fermierii ar trebui să îl ia în calcul, atunci când achiziţionează furaje, mai ales că, în prezent, în România toată lumea aleargă după prețuri şi aproape nimeni nu se uită la rezultate”, a evidenţiat specialistul Agroland Professional Farm.

Eticheta şi fişa tehnică pot să arate foarte bine „dar, la schimbarea unui furaj, este bine să facem în prealabil o testare a acestuia şi să urmărim conversia în producţie, litri de lapte sau spor de creştere în greutate”, susţine Dan Robasciuc.