Deși produs minune datorită proprietăților ei unice și a multiplelor întrebuințări, lâna nu este apreciată și nici plătită la adevărata ei valoare. Astfel, pentru crescătorii de ovine, sezonul de tuns a devenit o corvoadă, iar lâna o povară…
Tunsul oilor se face primăvara, când media temperaturii între zi și noapte este de cel puțin 10oC. Acțiunea se desfășoară în luna aprilie în zonele de șes, respectiv în luna mai în zonele de munte. Momentul tunsului este influențat de vreme: dacă sunt ploi reci și temperatura este scăzută, amânăm o perioadă variabilă, pentru că altfel riscăm să îmbolnăvim oile. Cei care dispun de adăposturi aproape de pășuni sau dacă întrețin oile doar pe stabulație, pot tunde mai devreme.
Oile trebuie tunse pentru a comercializa lâna și pentru a le proteja de căldurile mari din timpul verii.
MATERIAL EXTREM DE REZISTENT
Lâna grosieră este un material extrem de durabil și rezistent, apreciat mai degrabă pentru robustețea sa decât pentru moliciune. Izolarea și protecția împotriva intemperiilor sunt calități mai importante decât confortul și contactul cu pielea.
Utilitatea principală și aplicațiile la lâna grosieră sunt:
- Îmbrăcăminte exterioară. Datorită fibrelor sale groase și durabile, este ideală pentru paltoane, pulovere și alte articole de îmbrăcăminte grele, concepute pentru a rezista la condiții meteorologice severe.
- Pături, covoare rezistente și mochete durabile, în special pentru izolare și zone cu trafic intens.
- Echipament militar și tehnic, datorită durabilității, rezistenței la foc și capacității de izolare chiar și atunci când este umedă.
- Izolație industrială și casnică. Volumul său mare îl face potrivit pentru panouri de absorbție fonică și izolare termică.
- Agricultură: lâna grosieră, nefolosită sau reziduală, este utilizată pentru retenția umidității solului, prevenirea buruienilor și ca geotextile, deoarece rata sa lentă de degradare o face un mulci eficient. De obicei se folosește sub formă de peleți.
- Fetru (pâslă) industrial, căptușeală pentru bănci sau, în formă brută, ca umplutură naturală și ecologică pentru perne și jucării.
- Armare specială: În unele aplicații inovatoare, este utilizată ca material de armare în compozite (de exemplu, în fabricarea polimerilor), pentru a crește rezistența.
Materie primă de calitate superioară
- Calitățile lânii derivă din rezistența la abraziune și la formarea de noduri, ceea ce îi permite să dureze mulți ani.
- Este excepțional de bună la reținerea căldurii, păstrând până la 80% din capacitatea sa de izolare atunci când este umedă.
- Poate absorbi până la 30% din greutatea ei în apă fără să se simtă umedă. Lanolina naturală din lână oferă o impermeabilitate superioară.
- Fibrele sunt permeabile la vapori și reduc transpirația, absorbind mirosurile.
- Structura fibrei împiedică dezvoltarea bacteriilor.
- Fibrele de lână se pot întinde și reveni la forma inițială și nu se șifonează ușor.
- Lâna este greu inflamabilă și se aprinde mai greu decât fibrele sintetice. Nu se topește, ci se carbonizează.
- Cunoscută pentru faptul că este aspră, este adesea utilizată pentru straturile exterioare.
Inconvenientele lânii brute
Totul sună bine și putem considera lâna un miracol, dar nu este chiar așa…
- Lâna groasă este mai aspră și poate provoca disconfort atunci când este purtată direct pe piele. Este mai rigidă și mai puțin elastică decât lâna fină, ceea ce face ca unele articole să fie mai dure. Lipsa fineții și aspectul rustic limitează atractivitatea pe piețele de consum moderne.
- Folosirea substanțelor chimice poate degrada proteina din lână (keratina), făcând-o fragilă. Expunerea la substanțe acide sau alcaline, contactul cu solvenți sau medii chimice necorespunzătoare poate deteriora fibra. Spălarea cu detergenți reduce și întărește materialul, care din mărimea L devine M.
- Prelucrarea lânii este mai dificilă și costisitoare, deoarece fibrele groase necesită utilaje speciale și tehnici adaptate.
- Prețul pe kilogram este de obicei mai mic decât cel al lânii fine, iar variabilitatea calității între turme face standardizarea dificilă.
- Produsele realizate din lâna groasă sunt mai grele, ceea ce poate fi incomod pentru îmbrăcăminte și o face mai puțin potrivită pentru piețele de lux sau export.
- Un mare impediment în comercializarea lânii brute ar fi scaieții din cojoc. În special în zona de șes, oile trec prin zone necultivate, pășuni necurățate sau prin canale și lâna se umple de scaieți. Sunt mulți comercianți care refuză să cumpere din cauza acestor reziduuri vegetale care pot fi îndepărtate industrial prin tratarea cu acid sulfuric și carbonizare, procese care costă în plus.
Mai mult o cheltuială decât un venit
A tunde oile o dată pe an reprezintă, de obicei, o cheltuială și în nici un caz un venit. De cele mai multe ori, banii obținuți pe lână nu ajung pentru a plăti tunzătorii. Dacă s-a dat subvenție la lână, cei care au preluat-o, adică ”samsarii”, au scăzut prețul astfel încât tot pe crescător l-a afectat.
Lâna nevândută poate fi stocată pentru anul viitor. Dar fiind voluminoasă, ocupă mult spațiu. Iar dacă umezeala este mai mare de 15-17%, fermentează, se degradează și se autoaprinde. Lâna uscată se depozitează în spații bine aerisite și ventilate. Grijă la molii, mucegai și rozătoare dacă stă mai mult.
Ce facem cu lâna nevândută ani la rând?
Unii au încercat să o arunce pe cursul apelor curgătoare, alții să o îngroape sau să o ardă. Lâna nu arde cu flacără, ci mocnit zile la rând, existând riscul declanșării de incendii. Nu recomandăm așa ceva. Toate aceste metode de a scăpa de lână provoacă grave dezechilibre mediului și sunt pedepsite de lege.
Ce facem? Încercăm să o dăm pe nimic sau ajungem să plătim să o preia cineva. Iată cum din miracol, lâna a ajuns povară.
CÂTĂ LÂNĂ OBȚINEM DE LA O OAIE?
În general, de la oile din rasa Țurcană se recoltează 3-4 kg de lână, iar de la berbeci cu 2-3 kg mai mult. Fibrele au un diametru de peste 30-40 de microni, cu o lungime de 20-40 cm. Limitele sunt extrem de largi, fiindcă șuvița are în componență trei tipuri de fibre: scurte, intermediare și lungi, cu diametre diferite. În funcție de preferința crescătorului, la unele oi lâna este mai scurtă, iar la altele ajunge până în pământ.
un articol de SORIN-OCTAVIAN VOIA
USV Timișoara/ ACO Păstorul Crișana Arad
