Ştefan Totir este medic veterinar şi lucrează de 12 ani în Marea Britanie. Ne-a vorbit despre statutul veterinarului, colaborarea cu fermierii, dar şi cum abordează autorităţile situaţiile pandemice.

Bodrwnsiwn Vets este un grup de cabinete veterinare private care acoperă zonele Anglesey şi Gwynedd din vestul extrem al Marii Britanii, plus câteva ferme în Conwy şi Llyn. Românul nostru Ştefan Totir este director clinic al grupului.

Din 2022, Ştefan Totir este specialist în reproducţie bovină, după finalizarea studiilor postuniversitare la Universitatea din Liverpool. Face parte din grupuri focus care aplică metode pentru reducerea folosirii antibioticelor şi un ghid clinic în tratarea anumitor boli, alături de guvernul galez, Universitatea din Bristol şi Universitatea din Aberystwyth.

Veterinarul român din UK este specializat în embriotransfer la vacă şi la oaie şi consultant pentru fermele de lapte.

VETERINARUL, OM DE ÎNCREDERE

”Noi, veterinarii din UK, avem o profesie liberală, adică alături de avocaţi, doctori, dentişti, avem statut special. Ceva ce este interesant comparativ cu România, eu, de exemplu, fiind veterinar, am voie să certific acte oficiale.

În profesia liberală se consideră că avem constituţia morală peste cea a publicului general, adică noi, veterinarii, by default (RO – implicit), nu minţim, nu înşelăm, ceea ce în majoritatea cazurilor este adevărat. De exemplu, noi nu avem parafă.

În România medicul veterinar este înscris în Colegiu, i se dă o parafă cu un număr. Aici nu există aşa ceva. Singura ştampilă oficială pe care o am este cea de OV (Official Vet), pentru că este a guvernului, dar eu ca veterinar nu am parafă de la colegiu. Şi atunci eu certific actele, dacă trebuie certificate, cu numele, prenumele şi semnătura. Este suficient. Deci cam aşa se lucrează. Se merge foarte mult pe încredere.

Iar faptul că se merge foarte mult pe încredere taie o grămadă de birocraţie şi o grămadă de timp pierdut. Iar dacă vrei să faci tâmpenii, vei fi prins la un moment dat. Nu te prinde imediat, o lună, două, trei, un an. Dar la un moment dat te ajunge şi te prinde. Iar ca şi veterinar, e foarte simplu, ai zburat. Nu mai ai voie să practici şi s-a terminat!”, spune Ştefan Totir.

SISTEMUL VETERINAR BRITANIC

În Regatul Unit, agenţia supremă în domeniul sanitar-veterinar este APHA – Animal and Plant Health Agency. Toate cele patru naţiuni – Scoţia, Marea Britanie, Țara Galilor şi Irlanda de Nord – respectă aceleaşi reguli generale, dar local au voie să mai schimbe din norme, în funcţie de specific şi necesităţi. Fiecare naţiune are câte un APHA local. Agenţia este ceva între MADR, APIA şi ANSVSA de la noi.

APHA deţine un lanţ de laboratoare naţionale de referinţă unde se testează toate bolile cu potenţial de distrugere economică foarte mare.

Local există DEFRA – Department of Environment, Food and Rural Affairs, un departament asemănător DSV-urilor judeţene din România.

”Noi suntem cabinet privat. Dar o parte dintre veterinarii cabinetului OV, adică Official Vet (RO – veterinar oficial). Ca să devii OV trebuie să faci un curs la DEFRA de o zi, în medie. Acum totul se face online şi ai un panou de calificări. Sunt peste 20 de calificări şi fiecare se obţine separat, cu un examen final.

Există una care e obligatorie – Essential Skills, adică baza în profesie. Eu personal am vreo 5 calificări, pentru că nu mă interesează mai multe. Cabinetul nostru face munca de tuberculinare. Ca să pot să tuberculinez trebuie să am o calificare de TB tester. De asemenea, facem supraveghere epidemiologică, unde ai nevoie de calificarea de supraveghere statutorie.

Dacă vrei să faci export de animale vii, dacă vrei să faci export de produse, dacă vrei să emiţi paşapoarte pentru animale de companie, fiecare în sine are câte o calificare”, explică veterinarul român din UK.

În România medicul veterinar este înscris în Colegiu, i se dă o parafă cu un număr. Aici nu există aşa ceva. Singura ştampilă oficială pe care o am este cea de OV (Official Vet), pentru că este a guvernului. Şi atunci eu certific actele, dacă trebuie certificate, cu numele, prenumele şi semnătura. Este suficient. Se merge foarte mult pe încredere.  – ŞTEFAN TOTIR, MRCVS-BCVA, Director clinic al grupului Bodrwnsiwn Vets Group Ltd din Marea Britanie.

FERMIERUL ÎŞI ALEGE CABINETUL

Oficial, în Marea Britanie există un test anual de TBC pentru vaci. Fermierul sună la DEFRA şi le spune că vrea ca testul să fie făcut de cabinetul cutare. ”Cabinetul cutare poate să fie şi în nordul Scoţiei, pe DEFRA nu-i interesează. Logic este să fii înscris la un cabinet care e în zona ta. În momentul în care fermierul a sunat şi a zis că vreau cabinetul respectiv să-mi facă testul, cabinetul va fi desemnat ca fiind veterinarul lui oficial. DEFRA ne întreabă şi pe noi dacă acceptăm. Noi avem opţiunea să zicem nu, nu ne interesează să-l avem pe Cutărescu ca şi client.

Nu există un contract semnat între cabinet şi fermier. Acesta vine, se înscrie la noi şi i se face un cont pe software-ul nostru de management, unde i se facturează, i se înscriu animalele şi aşa mai departe. Noi nu avem treabă cu mutările din efectiv, crotalieri, fermierii îşi fac singuri crotalierile şi mutările!

În prezent avem în grijă 100 de mii de vaci şi peste 200 de mii de oi”, afirmă interlocutorul meu.

FERMIERII, TEST DE ÎNCREDERE!

”Dacă fermierul a mutat un animal, există două baze de date. BCMS-ul, care este British Cattle Movement Society Records, şi SAM-ul, care practic este o dublare a BCMS-ului, dar este a noastră, a veterinarilor, unde se operează testele de TBC.

Deci noi nu vedem mişcările de animale în timp real. Dacă mă uit în contul unui client de-al meu, eu nu ştiu că el a vândut azi ceva. Nouă ni se actualizează baza de date o dată pe săptămână şi în momentul în care am primit instrucţiuni de la DEFRA că ferma cutare trebuie să-şi facă testul anual, atunci eu fac update la baza lui de date şi îmi apare ce animale are înregistrate în fermă”, explică Ştefan Totir.

Practic, în relaţia autoritate – veterinar – fermier se apelează foarte mult la responsabilitatea celui din urmă. Fiecare vizită a veterinarului în fermă deschide discuţii despre ce se poate schimba, îmbunătăţi, cum se poate evolua. ”Ar fi corect să spun că fermierii de aici vor să progreseze mai mult şi caută în permanenţă să evolueze. De exemplu, în fermele care au avut TBC şi s-au închis focarele de TBC, ulterior mai facem o vizită de 3 ore în ferma respectivă să verificăm biosecuritatea, să discutăm cu fermierul, să înţeleagă acesta de unde a apărut la el în fermă TBC-ul, de ce s-au luat măsurile care s-au luat, de ce au fost animalele eutanasiate şi ce putem să facem pe viitor ca să nu se mai întâmple”, spune veterinarul din UK.

AMENZILE SUNT USTURĂTOARE!

Sigur că încrederea fermierilor este importantă, dar şi sancţiunile sunt pe măsură, în cazul în care regulile nu sunt respectate! Şi nu scapă nimeni!

”Deci foarte mult se merge pe: prietene, eşti responsabil. În momentul în care l-ai prins în neregulă, amenda este procent din subvenţie. În momentul în care tu ai 60 de zile să îţi aranjezi testul anual de TBC, eşti anunţat oficial, suni la cabinet şi programezi testul, totul este în regulă. Dar dacă tu nu ai efectuat testul în ziua stabilită, pentru fiecare zi depăşită, primeşti 0,5% din subvenţie amendă! Deci, la o fermă din UK care e, să zicem, undeva la 500 de acri, ceea ce echivalează undeva la 200 şi ceva de hectare, primesc în jur de 25.000-30.000 de lire subvenţie, amenda de 0,5% pe zi din subvenţie înseamnă vreo 50-100 de lire pe zi.

Şi nu stă nimeni la discuţii! Există situaţii de forţă majoră, nu ştiu, te-a lovit maşina, ai fost în spital, chestii de genul ăsta, câteodată te iartă, dar nu prea des”, explică Ştefan Totir.

Cum reacţionează sistemul sanitar-veterinar din UK în momentul confirmării unui focar de Bluetongue? Citiţi în ediţia viitoare!

Cum este corect? LITRI/ZI sau LITRI produşi/LACTAȚIE? Cum ne exprimăm pentru a evita confuziile?

Ştefan Totir, MRCVS-BCVA, Director clinic al grupului Bodrwnsiwn Vets Group Ltd din Marea Britanie, ne explică!