Scrofițele de înlocuire nu sunt ieftine. Nici de produs în propria fermă și nici de cumpărat de la ferme autorizate. Pentru că ele trebuie crescute și îngrijite astfel încât să rămână sănătoase, fertile și longevive.
Încep prin a preciza că acest articol se adresează acelor fermieri care au înțeles care este rolul și rostul scrofițelor de înlocuire în efectivul matcă, precum și importanța ca acestea să rezulte dintr-un program de împerecheri dintre animale cu valoare genetică atestată. În plus, se adresează și celor care au admis faptul că scrofițele nu mai pot fi montate (sau inseminate) la o greutate corporală de 90-100 de kg, așa cum spuneau recomandările din vechile manuale. Ceea ce a rămas însă valabil este regula de aur care spune că scrofițele pot fi introduse la reproducție când ating 70% din masa corporală a scroafelor adulte, care azi este de 250 kg, nu de 150 kg ca acum 30-35 de ani!
Scrofițele sunt costisitoare…
Este cunoscut faptul că scrofițele de înlocuire nu sunt ieftine. Nici de produs în cadrul propriei fermei și nici de cumpărat de la ferme autorizate în acest sens. Sunt costisitoare și pentru că fiecare scrofiță trebuie să producă cel puțin trei cuiburi de purcei pentru ca propria valoare să fie amortizată. Doar de la a 4-a fătare încolo putem considera că fiecare purcel se transformă în profit! Mai sunt costisitoare și pentru că trebuie astfel crescute și îngrijite încât să rămână sănătoase, fertile și longevive.
Identificarea potențialului genetic al fertilității
Managementul fertilității scrofițelor începe de la nașterea acestora, prin identificarea potențialului lor de a deveni scrofițe de înlocuire (greutatea lor la fătare, numărul și calitatea sfârcurilor, lipsa oricăror defecte structurale evidente). Viitoarele scrofițe ar trebui să provină din fătări cu peste 12 purcei fătați vii, dovedind astfel potențialul genetic al fertilității mamei. Totodată, unii experți consideră că, pentru a-și atinge propriul potențial în privința fertilității, tinerele scrofițe ar trebui să fie crescute în cadrul unor cuiburi cu maxim 8-10 purcei. Astfel, acestea ar avea un acces adecvat la colostru, conducând la îmbunătățirea imunității pasive, la scăderea vârstei la care ating pubertatea și, implicit, la un număr mare de purcei produși la prima fătare. În plus, se recomandă monitorizarea atentă a sporului mediu zilnic realizat până la instalarea pubertății și evitarea situațiilor extreme. Spre exemplu, nu sunt de dorit scrofițe care au o masă corporală de peste 130 kg la o vârstă de sub 175 zile, dar nici cele care au mai puțin de 130 kg la vârsta de peste 240 de zile, întrucât acestea sunt prea puțin dezvoltate și au șanse limitate de a supraviețui în efectivul matcă.
Metode de stimulare a instalării pubertății scrofițelor
- Expunerea și contactul cu un vier adult este cea mai comună metodă de stimulare a instalării pubertății scrofițelor. Un neajuns major al acestui demers este necesarul de forță de muncă zilnic pentru manevrarea animalelor, dar și faptul că multe scrofițe vor intra în călduri într-un interval de timp uneori prea strâns, depășindu-l pe cel necesar săptămânal. Pentru contracararea acestei situații se poate adopta strategia de a menține grupul de scrofițe de la vârsta de 20-24 săptămâni, într-o boxă împreună cu un vier steril sau în contact cu unul fertil amplasat într-o boxă alăturată. Vârsta minimă a vierului stimulator ar trebui să fie de cel puțin 10 – 12 luni, iar această expunere ar trebui să dureze până când scrofițele ating vârsta de 27-28 săptămâni. În acest fel asigurăm o distribuție mai largă a intrării scrofițelor în primul estru puberal. Adoptarea acestei metode de stimulare conduce și la o creștere a fertilității, dar și a longevității productive a femelelor.
Pornind de aici nu mai avem decât de făcut următoarele:
- Scrofițele care intră în călduri în următoarele 14 zile de la stoparea stimulării nu vor fi inseminate decât la ciclul următor;
- Cele care prezintă estru după ziua 14 vor fi inseminate;
- Iar cele care nu prezintă semnele căldurilor până în ziua 21 de la finalul perioadei de stimulare vor fi reformate.
- Utilizarea hormonilor pentru inducerea pubertății. Atunci când expunerea la vier nu produce rezultatele așteptate, cum adesea se poate întâmpla în sezonul cald, inducerea pubertății poate fi realizată și prin utilizarea substanțelor hormonale cunoscute sub denumirea generică de gonadotrofine. Acestea, odată administrate, acționează asupra foliculilor ovarieni stimulându-le dezvoltarea și declanșând ovulația, respectiv căldurile. Ca urmare a acestui tratament, executat conform recomandărilor producătorului, este de așteptat ca scrofițele să manifeste semnele estrale după 4-6 zile.
În situația în care se anticipează că vor rămâne boxe goale în maternitate – cum spuneam, datorită numărului insuficient de scrofițe disponibile – există și posibilitatea de a trata hormonal și scrofițe mai tinere, chiar cu vârsta de doar 140-150 zile. Este foarte posibil ca acestea să aibă un număr mai redus de purcei la prima fătare dar, oricum, mai bine mai puțini decât deloc! Oricum, de regulă această categorie de scrofițe se elimină din efectiv după prima înțărcare.
Scrofițele nu manifestă căldurile? Cauze posibile!
Poate apare și varianta în care un număr ridicat de scrofițe mai în vârstă nu manifestă comportamentul estral tipic, cauzele posibile fiind următoarele:
- Așa-numitele călduri liniștite – foarte puțin probabil;
- Femelele au un ciclu sexual normal, însă detectarea estrului a fost deficitară;
- Posibilitatea ca scrofițele să nu aibă o activitate ovariană normală (anestru).
Ca regulă de bază, atunci când mai puțin de 70% din scrofițele stimulate hormonal nu manifestă căldurile până în ziua 6-a de la momentul tratamentului, este foarte posibil ca procedurile aplicate pentru detectarea estrului să fie greșite!
IMPORTANT DE REȚINUT
Majoritatea scrofițelor au potențialul de a deveni scroafe productive de calitate dacă procesul de selecție până la pubertate urmărește eliminarea din sistem a celor mai puțin fertile și promovarea celor care exprimă caracteristicile unei fertilități ridicate.
Scrofițele pot fi introduse la reproducție când ating 70% din masa corporală a scroafelor adulte, care azi este de 250 kg, nu de 150 kg ca acum 30-35 de ani!
un articol de
IOAN LADOȘI
USAMV Cluj-Napoca
