Samulastra de grâu sau de orz poate reprezenta un focar de infestare cu insecte dăunătoare purtătoare de boli pentru culturile nou înființate în toamnă. Dacă vedeți plante îngălbenite, cu siguranță aveți o problemă în lan.
După recoltarea păioaselor vara, miriștea se păstrează până toamna târziu, ”la pachet” cu samulastra. Am văzut samulastră de orz chiar la final de octombrie. Aceste plante sunt o masă bogată pentru principalii dăunători de sezon, cum ar fi diferitele specii de afide. Acestea pot transmite virusuri de la o plantă la alta, cum ar fi virusul piticirii și îngălbenirii orzului. Dacă vedeți samulastră de orz sau de grâu îngălbenită, este foarte posibil ca aceasta să fie virozată. Problema este că după ce răsar semănăturile de toamnă, afidele trec din samulastră pe acestea, în multe cazuri „însoțite” de diferite viroze.
Sigur, la unele specii transmiterea este persistentă, la altele nu, dar în ambele cazuri samulastra de grâu sau orz poate reprezenta un focar de infestare pentru culturile nou înființate în toamnă. Contează foarte mult și nivelul populației de afide.
Insectele dăunătoare iubesc samulastra
Un alt caz, muștele cerealelor! Există mai multe specii sau așa-numitul complex de muște ale cerealelor. Samulastra reprezintă o mană cerească pentru aceste insecte. Sursa de hrană până la răsărirea culturilor principale. Apoi, dacă este suficient de cald, muștele pot fi active și să treacă la culturile nou înființate. În ultimii ani atacul larvelor muștelor cerealelor a crescut atât toamna, cât și primăvara. Fermierii au semnalat pierderi de recoltă. Dar despre muște am scris în alte articole. Aici voi trata subiectul samulastrei, fiindcă este o verigă care poate contribui la înmulțirea acestor specii dăunătoare.
Dar și gândacul ghebos, viermii sârmă sau chiar buha semănăturilor pot să fie favorizate de samulastră. Practic, samulastra poate fi considerată o monocultură, iar sortimentul de culturi este limitat. Așa că în majoritatea cazurilor solele unde este samulastră de grâu sau orz se găsesc în apropierea noilor semănături de toamnă.
Normele de mediu se bat cap în cap cu cele de protecția plantelor
Reglementările de mediu pot anula unele dintre măsurile pentru evitarea atacului. Una din aceste măsuri se referea la combaterea buruienilor care pot fi gazde intermediare pentru dăunători sau distrugerea samulastrei. Acum, conform normelor de ecocondiționalitate, este de dorit să avem samulastră în câmp o perioadă cât mai îndelungată. Numai că samulastra de cereale este un adăpost perfect pentru insecte. Dar și o sursă de hrană. Iar unele specii de insecte, care au aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt (afidele), pot transmite și viroze.
Samulastra înseamnă și pierderi la recoltare
Sigur că este aproape imposibil să avem pierderi zero la treierat, oricât de performantă ar fi combina. Acolo unde vedem „covor” de samulastră este clar că multe boabe s-au scuturat la recoltare. Nu toți pot să recolteze la timp sau chiar dacă o fac, nu dispun de combine performante. Există o multitudine de motive pentru care nu se treieră când trebuie. Faptul că în multe cazuri nu se recoltează în perioada optimă grâul sau orzul, se vede cu ochiul liber pe câmp.
S-au limitat și metodele de combatere chimică
Timp de decenii tratamentul semințelor cu un insecticid sistemic sau un insecto-fungicid a fost cea mai folosită metodă pentru a limita atacul dăunătorilor la grâu sau orz după răsărire și când plantele se află în primele faze de vegetație. În prezent mai sunt omologate insecticide cu acțiune de contact. Acestea protejează semințele, dar cum nu se translocă în plante, după răsărire nu le pot proteja în primele faze de vegetație, așa cum era cazul insecticidelor sistemice. În ultimii ani și la cerealele de toamnă s-a acordat o autorizare temporară pentru tratamentul semințelor cu neonicotinoide. Dar în următorii ani acordarea de noi autorizații temporare pentru aceste insecticide este incertă.
Un complex de factori favorabili dăunătorilor
În absența metodelor de combatere chimice sau a limitării acestora, de bază ar fi măsurile preventive. Or, samulastra poate intra în contradicție cu aceste metode. Fără o parte din metodele preventive și cu metode de combatere chimică limitate, având în vedere că monocultura se practică în prezent pe suprafețe importante, există cele mai bune condiții pentru înmulțirea dăunătorilor de sezon ai grâului sau orzului. Cum toamnele sunt din ce în ce mai calde și mai secetoase, atacul acestora poate avea loc inclusiv în a doua parte a lunii noiembrie. În ultimii ani fermierii din majoritatea zonelor unde se cultivă grâul sau orzul au simțit pe propria piele înmulțirea dăunătorilor. Cu cât aceștia sunt mai mulți, cu atât atacul acestora este mai mare, mai ales că vremea îi favorizează.
DAR SAMULASTRA ARE ȘI AVANTAJE
Pe perioada verii protejează solul de eroziune și de acțiunea razelor solare, protejând microorganismele din sol. În același timp samulastra protejează și dăunătorii de sezon ai cerealelor.
CE E DE FĂCUT?
Să lăsăm samulastra până toamna târziu sau să o distrugem cât mai repede cu putință? Aici contează foarte mult istoricul atacului în primăvară sau toamna trecută. Cei care s-au confruntat cu atac mare de afide, muște ale cerealelor ori al larvelor gândacului ghebos ar trebui să se gândească de două ori. Sigur că lucrarea de distrugere a samulastrei costă, iar mulți fermieri au probleme financiare. Cu toate acestea, pe termen lung, pagubele produse de dăunători pot să fie mai ridicate decât costul unei lucrări de distrugere a samulastrei.
În final aș spune că nu trebuie să cădem în nicio extremă. Nici să lăsăm solul neacoperit vara, dar nici ca samulastra de grâu sau orz să devină „raiul” dăunătorilor de sezon. Soluțiile ar trebui aplicate de la o zonă la alta. Măsurile de ecocondiționalitate trebuie aplicate diferit, în funcție de particularitățile din fiecare zonă. Iar când vorbim de aceste măsuri, trebuie să ținem cont și de dăunătorii de sezon ai grâului și orzului. Mai ales că, cel mai probabil, suprafețele ocupate cu aceste culturi vor crește în următorii ani. Această creștere va veni cu o serie de provocări, cea mai mare fiind înmulțirea dăunătorilor acestor culturi.
un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea
