Pentru Kristin Petrache, fermier din Podu Oprii, com. Buneşti Avereşti, oamenii de succes sunt aceia care își înving tentația de a renunța. Şi vasluianul este unul dintre ei. A dovedit-o de atâtea ori!

Are puţin peste 40 de ani şi, fără un picior, se nevoieşte de mai bine de două decenii în agricultură.

Povestea lui este una impresionantă, a trecut prin multe cumpene ale vieţii. Cea mai cumplită a fost accidentul în anul 2009, când şi-a pierdut un picior în timp ce lucra pe combină la treierat.

„Atunci am rămas fără picior! Cum s-a întâmplat? Am călcat pe o plasă aşezată deasupra buncărului, aceasta a cedat şi m-am dus cu totul în pântecul combinei în timp ce funcţiona. Am trecut de multe ori pe acolo, nu era prima dată, dar a fost ghinion! Puteam să mor, este un miracol că încă mai trăiesc”, îşi aduce aminte cu greu de acea nefericită clipă de neatenţie.

PRINS CU LUCRĂRILE AGRICOLE

Kristin Petrache îşi uimeşte sătenii muncind într-un picior, sprijinit de cârje, mai îndârjit decât semenii săi perfect sănătoşi. Se urcă pe tractor şi lucrează pământul ca să-şi întreţină familia. Nu poate sta degeaba, ştiind că nimic nu vine din cer fără efort!

“Eu nu ştiu încotro s-o iau dimineaţa după muncă, că am prea multe pe cap or, alţii nu ştiu cum să ajungă mai repede la crâşmă”, spune Kristin Petrache, care se osteneşte să lucreze terenurile şi altor săteni pentru un bănuţ în plus.

Vasluianul din Podu Oii lucrează mai bine de 100 de hectare de teren preluat în arendă pe care cultivă cu grâu, rapiţă, floarea soarelui şi porumb. 

„Am fost prins cu lucrările câmpului: înfiinţarea culturilor, treieratul la floare şi la porumb. Până acuma nu mai semănasem rapiţă niciodată, dar am încercat cu 15 hectare. De arat am terminat într-o zi, când m-am urcat de dimineaţă pe tractor şi am coborât târziu în noapte iar a doua zi am intrat cu un combinator pentru că trebuie un pat germinativ bine realizat”, ne-a declarat fermierul vasluian, care va semăna şi grâu de îndată ce va termina de adunat păpuşoiul.

SECETA A FOST NEÎNDURĂTOARE!

Nu este prea mulţumit de culturi; şi în acest an seceta a fost aspră. „Floarea e cam slăbuţă, nu ştiu dacă fac 2 tone/ha. Nu am multă, în jur de 30 de hectare. Tot atâta am şi porumbul care e oleacă mai bine; poate mi-ajută Dumnezeu şi depăşesc 4 tone la hectar!”, precizează Kristin Petrache.

Când va fi de recoltat, va trebui să „împrumute” o combină de la un alt agricultor. Avusese una, se stricase rău şi a fost nevoit să cumpere una la mâna a doua!       

Ultimul păs al lui Kristin Petrache a fost cu două luni în urmă, la începutul lunii august, când i-a luat foc combina! Nici nu apucase s-o plătească. „Eu vreau să pot munci! Mă bucuram că aveam cu ce treiera, ca să îmi câștig pâinea. Lucrasem pe combina asta în zilele cu caniculă de se-ncinsese tabla pe ea şi nu a avut nimic. Şi iată: după câteva zile de ploaie și fără să fie folosită, a ars! Nu îmi explic cum de s-a întâmplat!”, ne-a mărturisit fermierul cu vădită mâhnire.

Pentru el şi sezonul agricol trecut fusese cu probleme. Zice că „anul trecut a fost dezastruos! Am trecut calamităţi la floare şi la porumb de peste 80 la sută şi aştept să-mi intre bănuţii pentru despăgubire”. Puţini cât sunt, e mare nevoie.

O FAMILIE UNITĂ ÎN FAȚA ÎNCERCĂRILOR VIEȚII

Kristin Petrache este absolvent de liceu agricol. De mic copil a muncit în agricultură. Părinţii cu asta se ocupau. Mai serios de lucrul la câmp s-a apucat de 10 ani, din 2013. Înainte era angajat într-o altă unitate şi mai făcea agricultură după program.

Din cauza efortului depus zi de zi, au apărut şi problemele de sănătate. Trebuia să se opereze de hernie de disc, a refuzat intervenţia medicilor în favoarea tratamentului fizioterapeutic. Şi bine a făcut pentru că, aşa cum susţine, mulţumită lui Dumnezeu se simte mai bine.

Întotdeauna, soţia sa devotată, Mirabela, i-a stat alături şi l-a încurajat. Împreună au doi copii, sunt o familie frumoasă, trecută prin multe încercări care i-au unit şi mai trainic. Munca îi oferă cea mai mare satisfacţie pentru că le poate asigura un trai decent.

SOLIDARITATE UMANĂ: KRISTIN ARE NEVOIE DE AJUTOR!

„Aş vrea să măresc suprafaţa, dar nu am utilajele cu care să lucrez, e bun terenul, dacă-i dai ce trebuie. Şi cum toate-s scumpe, am cheltuit 4.000-5.000 de lei pe hectarul cultivat. Acum, să mă achit de inputuri anul ăsta, dacă oi putea, ca să continui!”, mărturiseşte fermierul.

Kristin Petrache are nevoie de ajutor. „Nu m-a ajutat nimeni la necaz! O zis cineva că-mi va întinde o mână de ajutor, după ce va treiera floarea, adică într-o săptămână, două; dar, iată, a trecut o lună de zile şi nu a mai dat niciun semn! Pentru mine, anul ăsta e cumplit de greu! Vă daţi seama: combina arsă, neplătită, rate la bancă, datorii la furnizori! De la fier vechi îmi dau 10.000 de lei pe combina făcută praf, iar eu trebuie să achit 10 mii de euro”, ne-a declarat fermierul vasluian care apelează la solidaritatea umană ce nu are frontiere!

Aşadar, facem și noi un apel: cine ar putea să ofere un ajutor cât de mic poate să ia legătura cu Kristin Petrache la numărul de telefon 0734.656.502

M-aţi întrebat cum mă descurc. Ca un om normal! Muncesc la fermă de dimineaţă până târziu. Conduc un tractor John Deere de 135 CP, cred că e de o seamă cu tata! Când îl luasem de la cineva, era vai de capul lui, dar şi acuma tot aşa este! Trebuie înlocuit, dar nu am cu ce…, KRISTIN PETRACHE , fermier din jud. Vaslui

un articol de

MARIAN MUȘAT