Agenția Domeniilor Statului anunță redevențe record obținute prin licitațiile pentru concesionarea terenurilor agricole. În județul Tulcea, un teren concesionat în 2005 pentru 433 kg de grâu la hectar pe an a fost adjudecat acum la 4.513 kg. Creșterea este spectaculoasă, însă ridică și o întrebare legitimă: cât valorează, în realitate, terenurile agricole administrate de stat?

În ultimele săptămâni, Agenția Domeniilor Statului (ADS) a publicat pe pagina oficială de facebook o serie de rezultate ale licitațiilor organizate pentru concesionarea terenurilor agricole. Mesajul este același de fiecare dată: statul începe să încaseze redevențe mult mai mari decât în trecut.

Cât costă să lucrezi terenurile statului?

Cel mai recent exemplu vine din județul Tulcea, unde, potrivit ADS, redevența pentru un teren situat în UAT Văcăreni a crescut de la 433 kg grâu/ha/an, cât prevedea contractul încheiat în 2005, la 4.513 kg grâu/ha/an, în urma unei licitații publice cu strigare.

Instituția vorbește despre un nou record și despre un interes ridicat din partea fermierilor, susținând că obiectivul este aducerea redevențelor istorice „la valori corecte”.

La prima vedere, cifrele sunt impresionante, dar ele ridică și câteva întrebări care merită analizate.

O comparație cu un contract vechi de 20 de ani

ADS compară redevența obținută acum cu cea stabilită printr-un contract semnat în 2005. Diferența este de peste zece ori.

Însă agricultura din România s-a schimbat radical în ultimii 20 de ani. Între timp au apărut subvențiile europene, valoarea terenurilor agricole a crescut considerabil, iar piața funciară s-a maturizat.

În aceste condiții, este firesc ca o redevență negociată în urmă cu două decenii să fie mult mai mică decât una stabilită astăzi prin licitație.

Întrebarea nu este dacă redevențele au crescut. Întrebarea este dacă nivelurile obținute în prezent reflectă prețul real al pieței.

Din comunicările ADS apare un tipar. La început au fost prezentate licitații de: 2.540 kg grâu/ha la Botoșani; 4.513 kg grâu/ha la Văcăreni (Tulcea) și valori de peste 7.000 kg grâu/ha pentru o pășune din Tulcea!

Asta ridică o altă întrebare: Sunt acestea excepții folosite în comunicarea publică sau reprezintă noua medie a redevențelor ADS?

Cum se stabilește redevența

Potrivit procedurii publicate de ADS, terenurile sunt concesionate prin licitație publică cu strigare.

Participanții pornesc de la o redevență minimă iar câștigător este cel care oferă cea mai mare redevență anuală, exprimată în kilograme de grâu pe hectar.

Teoretic, acest mecanism ar trebui să conducă la prețul pe care piața este dispusă să îl plătească.

În practică însă, rezultatul poate depinde de mai mulți factori:

• câți participanți sunt la licitație;
• cât de atractiv este terenul;
• dacă există interes pentru comasarea unor exploatații agricole;
• dacă terenul beneficiază de infrastructură sau irigații.

Cu alte cuvinte, o redevență record nu înseamnă automat că toate terenurile statului valorează la fel.

Cât se plătește arenda în sistemul privat?

În piața privată, arenda diferă semnificativ de la o regiune la alta.

În funcție de fertilitatea terenului, accesul la apă și concurența dintre fermieri, nivelul arendei poate varia considerabil.

În unele zone din sud și vest, fermierii vorbesc despre arende echivalente cu aproximativ 1.500-2.000 kg de grâu la hectar sau câteva sute de euro pe hectar, în timp ce în alte regiuni valorile sunt sensibil mai mici. Sunt și situații în care contravaloarea arendei depășește 3.000 sau 4.000 kg de grâu la hectar.

În acest context, redevențele de peste 4.500 kg de grâu la hectar obținute de ADS ridică o întrebare firească: reprezintă acestea noul nivel al pieței sau sunt rezultatul unor licitații cu o concurență excepțională?

Dacă redevența este foarte mare, mai rămâne profit?

Dincolo de comparația cu piața există și o întrebare economică.

O redevență exprimată în peste patru tone de grâu pe hectar reprezintă o obligație financiară importantă.

Fermierul trebuie să acopere, pe lângă aceasta: lucrările agricole, semințele, îngrășămintele, pesticidele, combustibilul, salariile, dobânzile, taxele.

Dacă redevența ajunge să reprezinte o parte foarte mare din valoarea producției, rentabilitatea exploatației poate deveni fragilă, mai ales în anii agricoli dificili.

Recordurile sunt regula sau excepția?

În ultima perioadă, ADS a comunicat mai multe licitații cu rezultate spectaculoase.

Acest lucru poate însemna că instituția recuperează redevențe istorice stabilite la valori foarte mici. Dar poate însemna și că sunt prezentate public doar cele mai spectaculoase rezultate.

Deocamdată, ADS nu a publicat o situație centralizată din care să rezulte:

• câte licitații au fost organizate;
• care este redevența medie obținută;
• câte proceduri au fost adjudecate la valori apropiate de recorduri;
• câte licitații au avut un singur ofertant sau nu au atras participanți.

Fără aceste informații, este dificil de evaluat dacă recordurile reprezintă noua normalitate sau doar cazuri punctuale.

Așteptăm răspunsurile la întrebările adresate ADS, pe care le vom face publice.

Întrebările care rămân

Succesul unei licitații nu se măsoară doar prin cea mai mare ofertă. La fel de importante sunt transparența și contextul în care acel preț a fost obținut.

De aceea, redacția Ferma a transmis către ADS mai multe întrebări punctuale la care așteptăm clarificări oficiale.

Nu există nicio îndoială că statul are obligația de a valorifica eficient terenurile pe care le administrează iar organizarea unor licitații competitive este un pas firesc în această direcție.

În același timp, interesul public cere mai mult decât anunțarea unor recorduri.

Redevența de 4.513 kg de grâu pe hectar rămâne o cifră spectaculoasă, dar și începutul unei dezbateri despre cât valorează, în realitate, terenurile agricole ale statului.

Este incontestabil faptul că statul obține astăzi redevențe semnificativ mai mari decât în cazul unor contracte încheiate acum două decenii. Rămâne însă de văzut dacă aceste valori reprezintă noul standard al pieței agricole sau sunt rezultatul unor licitații punctuale, desfășurate în zone cu interes ridicat și concurență intensă.

Diferența este importantă. Dacă redevențele reflectă piața, atunci statul recuperează valoarea reală a patrimoniului pe care îl administrează. Dacă însă depășesc nivelul economic sustenabil, succesul unor licitații record ar putea fi urmat, în timp, de dificultăți în executarea contractelor sau de o reducere a interesului pentru viitoarele concesionări.