România riscă să devină mai mult decât un simplu culoar de tranzit pentru cerealele ucrainene, avertizează organizațiile fermierilor, care cer autorităților să clarifice cum sunt controlate și urmărite mărfurile care intră pe teritoriul țării.

Problema tranzitului cerealelor provenite din Ucraina revine în prim-planul agriculturii românești. Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC) solicită intervenția Președinției, Parlamentului și Guvernului pentru clarificarea modului în care statul român controlează mărfurile agricole ucrainene aflate în tranzit pe teritoriul țării.

Într-o scrisoare deschisă transmisă autorităților la 14 august 2026, organizațiile agricole cer nu doar informații despre procedurile existente, ci și măsuri concrete pentru protejarea fermierilor, transportatorilor și operatorilor economici români.

Documentul pornește de la experiența perioadei 2022-2023 și de la informațiile privind reactivarea culoarelor de solidaritate pentru produsele agricole provenite din Ucraina.

Nu este vorba doar despre transportul cerealelor

Una dintre ideile centrale ale demersului AAC este că tranzitul cerealelor ucrainene nu poate fi privit exclusiv ca o operațiune logistică.

Potrivit organizațiilor semnatare, creșterea fluxurilor de cereale poate avea efecte directe asupra accesului produselor românești la infrastructura logistică disponibilă. Este vorba despre transport, capacități de depozitare și operare portuară – resurse de care depinde, în mod direct, competitivitatea producției agricole românești.

Fermierii atrag atenția și asupra unui alt risc: în lipsa unor controale eficiente, mărfurile declarate ca fiind în tranzit ar putea rămâne pe piața românească.

Tocmai de aceea, AAC solicită mecanisme clare prin care fiecare flux să poată fi urmărit de la intrarea în România până la ieșirea efectivă din țară.

O atenție specială este solicitată pentru cerealele care provin din Ucraina, tranzitează Republica Moldova și ajung ulterior în România. În cazul acestor mărfuri, organizațiile cer verificarea originii, cantității și destinației declarate, precum și posibilitatea urmăririi traseului până la ieșirea de pe teritoriul României.

Zece întrebări adresate autorităților din România

AAC solicită autorităților române răspunsuri concrete la zece teme considerate esențiale pentru controlul tranzitului.

Printre acestea se află procedurile aplicate cerealelor ucrainene care intră în România, inclusiv celor care ajung prin Republica Moldova, dar și mecanismele de schimb de informații dintre autoritățile din România, Republica Moldova și Ucraina.

Fermierii vor să știe dacă originea, cantitatea, traseul și destinația mărfurilor pot fi verificate și corelate în timp real între instituțiile competente.

De asemenea, aceștia cer explicații privind modul în care este urmărit transportul de la punctul de intrare până la punctul de ieșire și cum se verifică faptul că întreaga cantitate declarată în tranzit părăsește efectiv România.

Lista de întrebări merge mai departe către controlul calității și siguranței alimentare, verificarea nivelurilor de reziduuri și pesticide, prevenirea contaminării mijloacelor de transport și controlul vehiculelor sau garniturilor supraîncărcate, care pot afecta infrastructura.

AAC întreabă, de asemenea, ce măsuri există pentru a preveni descărcarea, comercializarea sau schimbarea destinației cerealelor declarate în tranzit și cine este responsabil pentru fiecare dintre aceste verificări.

Cea mai slabă recoltă de grâu din 1970! Ce se întâmplă cu prețurile cerealelor

Fermierii cer protejarea infrastructurii logistice românești

O altă problemă majoră ridicată în scrisoarea deschisă este accesul la infrastructura de transport și depozitare.

Organizațiile agricole cer să afle ce măsuri sunt prevăzute astfel încât mărfurile românești să nu fie dezavantajate în competiția pentru transport, depozitare și operare portuară.

În același timp, AAC solicită clarificări privind eventualele reguli prin care mărfurilor ucrainene li se acordă prioritate și condițiile în care asemenea proceduri ar fi aplicate.

Mesajul vine într-un context logistic dificil descris de organizațiile agricole: traficul fluvial este afectat de nivelul scăzut al Dunării, rețeaua rutieră este deja solicitată de diverse fluxuri comerciale, turistice și sezoniere, iar costurile energiei și transportului au crescut. În plus, AAC subliniază că transportul feroviar presupune costuri tot mai greu de suportat pentru operatorii români.

În aceste condiții, problema nu este doar câtă marfă traversează România, ci și în ce condiții o face și ce efect are acest trafic asupra producătorilor și operatorilor români.

Câtă marfă intră, pe unde trece și unde ajunge?

Una dintre cele mai importante solicitări ale fermierilor este legată de transparența datelor.

AAC cere să fie comunicate cantitățile de cereale ucrainene intrate și tranzitate prin România, inclusiv prin punctele de frontieră cu Republica Moldova.

Organizațiile solicită ca aceste informații să fie defalcate după punctul de intrare, punctul de ieșire, ruta de transport, modul de transport și perioada de raportare.

Mai mult, fermierii consideră necesară publicarea periodică a acestor date într-o formă simplă și verificabilă. Scopul este ca sectorul agricol să poată urmări volumele tranzitate, rutele utilizate și confirmarea ieșirii mărfurilor de pe teritoriul României.

În esență, organizațiile cer ca tranzitul să nu fie o zonă opacă, accesibilă doar instituțiilor care gestionează fluxurile, ci un proces asupra căruia să existe suficiente date pentru ca mediul agricol să poată evalua impactul asupra pieței și infrastructurii.

„Solidari cu Ucraina, dar nu cu prețul bunăstării fermierilor români”

AAC își formulează poziția într-un mod explicit: România trebuie să continue sprijinirea Ucrainei, inclusiv prin facilitarea tranzitului de mărfuri, însă acest sprijin trebuie gestionat astfel încât să nu genereze probleme și costuri disproporționate pentru fermierii români.

Organizațiile susțin că infrastructura națională trebuie privită, înainte de toate, ca infrastructură critică pentru funcționarea economiei românești și pentru accesul produselor autohtone la transport, depozitare și operare portuară.

Este, astfel, o încercare de a separa două lucruri care, în opinia semnatarilor, nu trebuie confundate: solidaritatea regională și protejarea intereselor economice interne. România poate facilita tranzitul, susțin fermierii, dar are obligația de a se asigura că acest lucru nu se transformă într-un dezavantaj pentru propria agricultură.

Riscuri care, spun fermierii, nu pot fi ignorate

În partea finală a scrisorii, AAC atrage atenția și asupra riscurilor asociate unor culoare comerciale insuficient controlate.

Organizațiile fac referire la experiența practică din punctele de frontieră și susțin că statul român trebuie să țină cont de riscurile de trafic ilicit, evaziune, denaturarea destinației declarate a mărfurilor și alte forme de pericol social asociate unor fluxuri comerciale insuficient monitorizate.

De aceea, cererea nu se limitează la controale la frontieră. AAC solicită un sistem de trasabilitate verificabil și reguli care să permită urmărirea mărfurilor pe întregul traseu.

Fermierii cer să fie consultați înaintea unor noi măsuri

Un alt mesaj important transmis autorităților este solicitarea unui cadru real de consultare cu organizațiile reprezentative ale fermierilor, cooperativelor, transportatorilor și operatorilor portuari.

AAC cere ca aceste structuri să fie consultate înainte de adoptarea unor noi măsuri privind culoarele de solidaritate și gestionarea fluxurilor de produse agricole provenite din Ucraina, fie direct, fie indirect prin Republica Moldova.

În final, organizațiile solicită autorităților să comunice măsurile dispuse, răspunsurile la cele zece teme ridicate și un calendar al consultărilor cu mediul asociativ.

Miza este una importantă pentru agricultura românească: cum poate România să își îndeplinească rolul regional de țară de tranzit, fără ca propriile capacități logistice, infrastructura și producătorii agricoli să suporte costurile acestui rol?

Pentru AAC, răspunsul trebuie să înceapă cu trei elemente esențiale: reguli clare, controale efective și trasabilitate verificabilă. Iar mesajul transmis Guvernului este fără echivoc: sprijinul pentru Ucraina poate continua, dar protejarea intereselor economice ale României trebuie să rămână o prioritate.