4,5 tone de cireșe riscă să rămână în pomi – drama pomicultorului Constantin Tache.
După doi ani consecutivi de pierderi, inginerul Constantin Tache renunță la livada în care a investit 12 ani de muncă și sacrificii.
O poveste despre muncă, pasiune și investiții de o viață se apropie de un final dureros în comuna Ghidici, județul Dolj. După doi ani consecutivi de pierderi, inginerul Constantin Tache a luat una dintre cele mai grele decizii: renunță la livada pe care a construit-o cu răbdare și sacrificii în ultimii 12 ani.
4,5 TONE DE CIREȘE RISCĂ SĂ RĂMÂNĂ ÎN POMI
Aproximativ 4,5 tone de cireșe coapte, sănătoase și de o calitate excepțională se află încă în pomi. Fructele sunt gata de recoltat, însă nu există cumpărători. În lipsa pieței de desfacere, întreaga producție riscă să se strice înainte de a ajunge la consumatori.
„Este foarte greu să vezi cum fructele rămân în pomi, deși sunt de o calitate excepțională. După atâția ani de muncă, de investiții, de sacrificii, ajungi să te întrebi dacă mai are rost să continui”, spune cu amărăciune inginerul Constantin Tache, într-un videoclip postat de Alina Trană și ziarulagricol.ro.
O LIVADĂ MODERNĂ CONSTRUITĂ ÎN 12 ANI
Fermierul deține o exploatație pomicolă de peste 18 hectare, cu plantații de meri, peri, pruni, piersici și cireși. Livada este una intensivă, dotată cu sisteme moderne de irigare și fertigare, plasă antigrindină. Șase hectare sunt ocupate de cireși din soiurile Regina și Kordia, recunoscute pentru fructele lor de calitate superioară.
În spatele acestei investiții se află ani de muncă și sume importante investite pentru a aduce plantația la maturitate.
„De la proiectare, execuție și până la intrarea pe rod este nevoie de aproximativ șase ani”, explică proprietarul.
AN BUN LA PRODUCȚIE, DEZASTRU LA VÂNZARE
Paradoxal, anul acesta a adus o producție foarte bună.
„Anul pomicol, din punct de vedere al producției, a fost foarte bun. Din punct de vedere al valorificării, a fost catastrofal. Avem producție, dar nu avem cui să o vindem. Cireșele se strică în pom”, punctează pomicultorul.
În încercarea de a salva recolta, fermierul a căutat soluții inclusiv în industria de procesare, însă fără succes.
Constantin Tache: „Am luat legătura cu un procesator, dar nu am găsit o soluție viabilă. Timpul trece, iar fructele se coc foarte repede”.
DE CE PREFERĂ COMERCIANȚII CIREȘELE DIN IMPORT?
Potrivit agricultorului, marile lanțuri comerciale și angrosiștii aleg frecvent fructele aduse din Grecia sau Turcia, deoarece rezistă mai mult timp la depozitare și transport.
„Cireșele românești sunt foarte gustoase, dar sunt perisabile. În două-trei zile de la cules își pierd prospețimea. Cele din import rezistă mult mai mult și comercianții preferă varianta cu risc mai mic”, explică livădarul.
În aceste condiții, fructele produse local ajung să fie refuzate chiar și atunci când calitatea lor este superioară.
Lipsa depozitelor îi împinge pe fermieri spre abandon
Constantin Tache consideră că una dintre marile probleme ale pomiculturii românești este lipsa centrelor de colectare și a depozitelor moderne pentru fructe.
„Dacă am fi avut un depozit de legume-fructe în zonă, lucrurile ar fi fost simple. Să valorifici direct din câmp o recoltă atât de perisabilă este foarte greu.”
Fermierul spune a avut în vedere construirea unui depozit propriu, însă costurile sunt imposibil de susținut în contextul pierderilor din ultimii ani.
CONSTANTIN TACHE RENUNȚĂ LA LIVADĂ: „REVIN LA CULTURA MARE”
După două sezoane consecutive cu pierderi importante, decizia pare inevitabilă.
„Cu siguranță renunț. Anul trecut am pierdut pentru că nu am avut fructe. Anul acesta avem producție foarte bună, dar nu putem valorifica fructele. Pierderile sunt la fel de mari și nu mai am de unde să le suport. Renunț la livadă și revin la cultura mare”, spune doljeanul.
O INVESTIȚIE DE SUFLET CARE SE APROPIE DE FINAL
Pentru Constantin Tache, despărțirea de livadă înseamnă mai mult decât renunțarea la o afacere.
Constantin Tache: „Mi-a plăcut enorm ceea ce am făcut. Am pus suflet în această livadă. Au fost și ani buni, în care am realizat lucruri frumoase. Acum însă avem producție, dar cireșele se strică în pom.”
În timp ce cele 4,5 tone de cireșe se depreciază cu fiecare zi care trece, viitorul livezii din Ghidici, construită în 12 ani de muncă și sacrificii, este mai incert ca niciodată.
