- Pași esențiali pentru integrare corectă scrofiţe şi vieruşi de înlocuire în ferma funcțională, cu un impact semnificativ asupra performanţelor pe durata întregii vieţi productive a animalelor nou venite și asupra profitabilităţii fermei ca întreg.

Una dintre cele mai importante acţiuni pe care trebuie să o aibă în vedere fermierii este integrarea corectă a scrofiţelor şi vieruşilor de înlocuire în propria unitate. Adoptarea unor procedee corecte de management al acestei integrări are un impact major asupra performanţelor pe durata întregii vieţi productive a animalelor nou venite dar, mai ales, asupra profitabilităţii fermei ca întreg.
Înainte de luarea oricărei decizii privitoare la achiziţionarea de scrofiţe sau vieruşi – dar şi în cazul achiziţiei de purcei pentru finisare – este important ca medicul veterinar al fermei (sau colaborator) să intre în contact cu consultanţii de profil ai companiilor producătoare de material de prăsilă, pentru ca, împreună, să identifice sursa de animale cea mai compatibilă condiţiilor existente în ferma de destinaţie.
INTEGRARE SCROFIȚE ȘI VIERUȘI DE ÎNLOCUIRE ÎN FERMĂ. PROGRAM DE IZOLARE ȘI ACLIMATIZARE
Scrofiţele şi vieruşii aduşi în fermă ar trebui să fie supuşi unui program de izolare şi aclimatizare, pe o perioadă de până la 6 – 8 săptămâni, premergător montei sau recoltării materialului seminal.
Această aclimatizare permite adaptarea animalelor la noile condiţii de furajare, cazare şi management tehnologic, dar mai ales la patogenii cu caracter enzootic prezenţi în fermă.
VERIFICAREA SĂNĂTĂȚII ANIMALELOR NOU VENITE ÎN FERMĂ
La început, pentru cel puţin 2 săptămâni, scrofiţele şi vieruşii trebuie să fie amplasaţi în locaţii – sau, în cel mai rău caz, incinte – izolate complet faţă de animalele existente în fermă, amestecarea animalelor în această perioadă fiind nu numai contraindicată, ci şi extrem de periculoasă.
Mulţi fermieri profesionişti, în primele zile de la sosirea animalelor, recoltează şi trimit spre analiză probe serologice, pentru a se edifica asupra statusului sănătăţii animalelor nou venite şi pentru luarea deciziilor ce se impun.
Vizionează pe youtube: PESTA PORCINĂ – O SOLUȚIE SIMPLĂ de la Dimitrie Muscă!
PREGĂTIREA INCINTELOR DE CAZARE
Condiţiile de cazare destinate animalelor supuse izolării-aclimatizării nu trebuie să fie deosebit de elaborate, însă este necesar ca acestea să fie protejate faţă de păsări, şobolani/ şoareci şi insecte, vectori cunoscuţi ai multor boli ale suinelor. Incintele de cazare ar trebui să fie situate cât mai departe de restul animalelor din fermă (cel puţin 100 m).
Animalele cazate în incintele de izolare ar trebui deservite de către personal separat, tocmai pentru a se evita contaminarea animalelor prin intermediul oamenilor. Dacă această măsură nu poate fi îndeplinită atunci, cel puţin schimbarea echipamentului va trebui să devină o obligaţie constantă.
CÂT DUREAZĂ IZOLAREA – ACLIMATIZAREA?
Durata perioadei de izolare – aclimatizare ar trebui să fie de minim 30 de zile. În cazul în care ferma gazdă este pozitivă la – spre exemplu – sindromul reproductiv şi respirator porcin (PRRS), din cauza perioadei îndelungate de menţinere a viremiei, durata izolării-aclimatizării ar trebui prelungită până la 42-60 de zile.
Inducerea pubertății la scrofițe: de ce, când și cum?
”TOTUL PLIN – TOTUL GOL”
Spaţiile destinate izolării ar trebui să funcţioneze pe baza principiului ”Totul plin – totul gol”, fiind spălate, dezinfectate şi uscate între două serii consecutive de animale. S
istemul de utilizare a incintelor trebuie să dispună de spaţiu suficient şi de timpul necesar derulării ciclurilor pe baza acestui principiu, fără a se apela la compromisuri. E de prisos să mai spunem că incintele destinate izolării – aclimatizării trebuie dotate cu tot echipamentul necesar menţinerii efectivului sub incidenţa minimă a factorilor stresanţi. Orice factor stresant predispune animalul la îmbolnăvire.
CONTROLUL EXPUNERII ANIMALELOR LA PATOGENII DIN FERMĂ
Principalul obiectiv al aclimatizării este controlul constant al ratei şi gradului expunerii animalelor nou venite la patogenii prezenţi în fermă. Această expunere trebuie demarată în spaţiile de izolare şi să nu înceapă decât după cea de a doua săptămână de izolare (carantină).
Se recomandă ca în primele 2-3 săptămâni de aclimatizare animalele să fie furajate cu raţii suplimentate cu antibiotice la nivele situate între 1/2 şi 3/4 din cel terapeutic, precum şi vitamine (recomandată e vitamina C în special), realizându-se astfel o protecţie suplimentară a organismului animal trecut prin efectul stresant al transportului.
PROGRAM DE VACCINARE
În timpul perioadei de aclimatizare ar fi bine ca întregul efectiv nou venit să fie supus unui program de vaccinare identic celui aplicat în ferma gazdă. De reţinut ar fi faptul ca începerea vaccinărilor ar trebui să demareze după 10 zile de la intrarea animalelor în ferma de izolare/ carantină, tocmai pentru ca animalul să răspundă mai bine la imunizare.
Pentru ca efectul pozitiv al izolării şi aclimatizării să se menţină mai avem de făcut un singur pas, extrem de important: implementarea şi respectarea unui program riguros de biosecuritate pentru protejarea efectivului.
Toate aceste elemente descrise sumar anterior ar trebui respectate nu pentru că ele fac parte din cerinţele autorităţii sanitar veterinare, ci pentru propria protecţie a animalelor şi implicit a investiţiei.
În definitiv, rostul fermei este acela de a produce profit. Ori dacă noi, cu bună ştiinţă, renunţăm sau ignorăm aceste elemente simple de auto-protecţie, o facem pe propria răspundere. Şi pe propriul buzunar!
4 efecte majore ale stresului la scroafe și scrofițe

7 ELEMENTE PENTRU BIOSECURITATE
Pe scurt, un program riguros de biosecuritate ar trebui să acopere următoarele elemente:
- Igiena şi dezinfecţia mijloacelor de transport care intră în contact sau ajung ăn apropierea fermei;
- Monitorizarea şi igiena permanentă a rampei de încărcare – elementul de risc major în oricare fermă!
- Menţinerea sub control permanent al contactului personalului cu alte animale;
- Monitorizarea atentă a sistemului de recepţie a furajului şi/sau ingredientelor furajere;
- Verificarea permanentă a eficienţei împrejmuirilor pentru menţinerea controlului asupra accesului în fermă a oamenilor şi animalelor;
- Controlul constant şi permanent al vectorilor patogeni: insecte, păsări, rozătoare;
- Introducerea de noi animale în fermă numai din surse de încredere şi certificate.
PROGRAMUL DE INTEGRARE. CE SE URMĂREȘTE?
Din perspectiva specialiștilor, principalele obiective ale programului de integrare al scrofiţelor şi vieruşilor sunt:
- Protejarea stării de sănătate a efectivului matcă existent;
- Aclimatizarea scrofiţelor şi vieruşilor la gama de patogeni prezentă în fermă la momentul respectiv;
- Menţinerea continuităţii fluxului tehnologic al fermei fără perturbări de natură veterinară.
