În contextul preocupării crescânde a publicului larg în privința modului în care fermierii asigură condiții superioare de bunăstare animalelor pe care le cresc, subiectul factorilor stresanți la care sunt supuse scroafele și scrofițele generează discuții aprinse și controverse.
În cele ce urmează vom încerca să rezumăm efectele stresului asupra câtorva parametri reproductivi ai scroafelor și scrofițelor şi, mai ales, cum anume se întâmplă aceste evenimente pe înţelesul tuturor.
1. APARIȚIA PUBERTĂȚII LA SCROFIȚE
Momentul instalării pubertăţii la scrofiţe depinde de numeroşi factori dificil de controlat. Se pare că la această categorie de femele stresul – cu o durată scurtă – are un efect pozitiv în declanşarea funcţionării aparatului reproductiv.
De altfel, este cunoscut faptul că în multe ferme, scrofiţele sunt grupate şi mutate în mod repetat – deci stresate – tocmai pentru a li se stimula declanşarea căldurilor. Cauza? Eliberarea în sânge a unor cantităţi ridicate de corticosteroizi.
Este interesant de notat însă că un comportament agresiv al îngrijitorilor asupra grupului de scrofiţe nu are acelaşi efect. Ceea ce înseamnă că există diferențe majore de efect în funcție de factorul declanșator, un alt animal sau omul.
2. ESTRUL, OVULAȚIA ȘI COMPORTAMENTUL SEXUAL
Comportamentul sexual al femelelor depinde de variaţia concentraţiei din sânge a doi hormoni produşi de ovare: estradiolul şi progesteronul. Pe de altă parte, la manifestarea comportamentului matern mai contribuie şi de un al treilea hormon: ocitocina.
În condiţii naturale, acolo unde masculii şi femelele interacţionează liber, comportamentul sexual este bogat şi complex, perioada căldurilor la scroafe fiind de 2 zile, dar cu variaţii de până la 4 zile.
În ferme acest comportament este perturbat de la calea naturală, omul participând activ la depistarea căldurilor, o manoperă cu caracter stresant, ce are ca efect grăbirea momentului ovulaţiei, dar şi o scurtare semnificativă a duratei căldurilor. Totul ca urmare a secreţiei aceloraşi hormoni: corticosteroizii.
3. FECUNDAȚIA ȘI DEZVOLTAREA INTRAUTERINĂ A PURCEILOR
Este cunoscut faptul că întreţinerea animalelor în spaţii limitate determină apariţia diverselor stereotipii sau ticuri, cauzate de acelaşi stres cronic.
În cazul scroafelor cu astfel de ticuri s-a observat o reducere importantă a numărului de purcei fătaţi vii, chiar dacă ulterior nu au fost semnalate diferenţe între purcei în privinţa sporului zilnic până la înţărcare. Cel puțin deocamdată.
Un efect nefast asupra funcţiei de reproducere a scroafelor îl are şi frica faţă de om, acest efect stresant conducând la o scădere dramatică atât a numărului de purcei fătaţi per an/ scroafă, cât şi asupra ratei fătării sau a numărului de purcei fătaţi vii/ fătare. Cu toate acestea este greu de decelat cât anume din acest efect poate fi pus pe seama fricii de om şi cât pe seama unor grave probleme de management din partea personalului.
Stresul la zgomotul uman
O altă situaţie în care reproducţia femelei este perturbată apare acolo unde în ferme se înregistrează nivele ridicate ale zgomotului cauzat de om. Şi, trebuie să recunoaştem, că în multe situaţii construim, reparăm, ciocănim în imediata apropiere a femelelor determinând creşterea stresului – adică a concentraţiei hormonilor corticosteroizi – şi, implicit, creşterea incidenţei avorturilor.
Stresul social, atât de frecvent în boxele comune de gestaţie, nu poate fi nici el ignorat. De aceea, suprafaţa destinată fiecărie scroafe, numărul de animale din boxă, forma acesteia şi stabilirea ierarhiei în grupul respectiv sunt elemente de care ar trebui să ţinem cont din acelaşi motiv: efectul negativ asupra prolificităţii şi ratei fătării.
4. FĂTAREA, LACTAȚIA ȘI SUPRAVIEȚUIREA PURCEILOR
Perioada fătării şi a lactaţiei sunt momente în care scroafa trece printr-o serie de profunde modificări de comportament în care factorii stresanţi pot avea un impact major. Iar cel mai important este pierderea purceilor!
Chiar dacă, în fermele moderne, comportamentul natural al scroafei la fătare – pregătirea cuibului, contactul direct cu purceii – este în mare măsură limitat prin însuşi modelul constructiv al boxelor, acesta nu este complet anulat. Scroafa va depune toate eforturile de a rămâne în contact cu purceii, însă stresul provocat poate afecta declanşarea lactaţiei şi, implicit, supravieţuirea purceilor.
Tot „stresul de boxă” se pare că e responsabil şi de durata fătării. Corticosteroizii intră în „contradicţie” cu eliberarea naturală de ocitocină din timpul fătării, prelungind durata acesteia!
Factori externi ce pot duce la pierderea purceilor
Manopere şi mai dure, cum ar fi mutarea scroafei cu purceii imediat după fătare sau în timpul acesteia este extrem de stresantă, blocând secreţia ocitocinei şi prolactinei, ceea ce conduce la perturbarea lactaţiei şi pierderea purceilor.
Şi zgomotele pe durata fătării au un efect negativ mai ales asupra numărului de purcei fătaţi morţi iar mortalitatea şi morbiditatea la purcei până la înţărcare creşte semnificativ în cazul scroafelor care au fost menţinute constant sub acţiunea factorilor de stres. Toate aceste elemente sunt analizate tot mai mult în intimitatea lor pentru a se ajunge la un echilibru între efectele pozitive și negative ale claustrării scroafelor în boxele din maternitate.
PUBERTATEA LA SCROFIȚE. CUM SE MANIFESTĂ?
Un rol determinant în instalarea pubertăţii la scrofiţe îl are expunerea acestora la prezenţa masculilor. Totuşi, trebuie remarcat că scrofiţele reacţionează diferit la modul de expunere. Astfel, contactul zilnic şi individual cu vierul, chiar dacă e un eveniment stresant, are efect invers asupra scrofiţei, declanşarea căldurilor fiind întârziată. Dimpotrivă, atunci când contactul vierului este cu un grup de scrofiţe, efectul stimulativ este vizibil.
REGULI PENTRU FĂTAREA A DOUA
Crescătorii care dețin femele de reproducție știu cât de dificil este să obțină o gestație, mai ales la scrofițe și, cu atât mai mult, atunci când se apelează la însămânțările artificiale.
Puțini dintre crescători știu că, de fapt, gestația a doua, după prima fătare este la fel de greu, sau poate și mai greu, de indus.
