Chiar dacă unicul lor fiu, Andrei, este independent financiar, fiind director într-o companie din cu totul alt domeniu decât agricultura,soţii Buzdugan simt o bucurie aparte atunci când reuşesc să îşi împlinească noile lor proiecte, fie că este vorba despre tâmplărie şi construcţii din lemn – realizarea de foişoare, verande ori balansoare din lemn fiind marea pasiune a lui Vasile Buzdugan -, fie că se se discută despre activitatea zootehnică şi gastronomie, plăcerile de suflet ale Paulei. De câţiva ani, punctul central al activităţii lor este reprezentat de creşterea puilor în sistem gospodăresc, în satul Osoi, comuna Comarna, judeţul Iaşi.

De la tâmplărie, la ferma de păsări

Este o activitate care le este destul de bine cunoscută, parinţii Paulei lucrând întreaga viaţă într-o unitate de creştere şi abatorizare a păsărilor în sistem industrial, una dintre exploataţiile avicole reper din perioada de dinainte de anul 1989. Abia acum, când se află în jurul vârstei de 45-50 de ani, Paula şi-a amintit de timpurile când îşi ajuta părinţii la creşterea păsărilor şi, împreună cu soţul său, s-a îndreptat spre acest domeniu, simţind că ar avea mai mult succes decât în alte tipuri de preocupări economice. ”Tata lucra în sectorul de creştere a păsărilor, iar mama era operator în atelierul de preparate al unităţii avicole. De la ei am învăţat câteva secrete ale meseriei, pe care le aplic şi care ne diferenţiază faţă de alţi mici crescători de păsări”, îmi explica Paula.

3.000 de capete pe serie

De altfel, ei cresc efective de două-trei sute de păsări de curte pe serie încă de acum 15-20 de ani. ”Familia noastră nu avea nevoie de atât de mult, dar prietenii care gustau din preparatele pregătite în gospodăria noastră erau încântaţi şi ne rugau să le oferim şi lor, periodic, găini sau pui zburaţi. Aşa s-a făcut că, în urmă cu 7 ani, am aplicat pentru un proiect european, prin care primeam câte 1500 euro/an, timp de 5 ani, pentru a înfiinţa o microfermă de păsări. Am obţinut finanţarea şi, de atunci, nu ne-am mai oprit. De la efective iniţiale de aproximativ 1200 de pui pe an, în serii de câte 3-4 sute de capete, am ajuns la 3 mii de capete pe serie”, explica Paula Buzdugan.

Prima încercare cu banii europeni a eşuat

Proiectul cu finanţare europeană, care a stat la baza actualei ferme avicole a familiei Buzdugan, a fost accesat după ratarea unui alt proiect, prin fostul SAPARD, destinat dotării şi dezvoltării unei ferme cu 300 de capre. ”Am fost pionieri în zonă în ceea ce priveşte accesarea fondurilor europene. Personal, am fost la mai multe simpozioane, cursuri şi întâlniri pe aceste teme, spre a mă informa. Banii prin SAPARD erau destinaţi îmbunătăţirii dotării fermei şi realizării unei săli de muls. Din păcate, atunci, prin anii 2004-2005, consultanţii nu erau prea bine pregătiţi. În cazul nostru, deşi proiectul era realizat în proporţie de peste 80%, nu au reuşit să îl finalizeze şi să îl depună la timp. Din păcate, atunci am pierdut timp şi bani, dar mai ales şansa de a ne dezvolta. Cât de mult contează să alegi foarte bine consultantul atunci când vrei să accesezi un proiect european! Probabil că acum eram în alt stadiu de dezvoltare a fermei noastre de familie”, este convinsă Paula.

Ferma cu 180 de capre

Neputând accesa acele fonduri, împreună cu alţi doi asociaţi, au realizat o stână de capre cu finanţare proprie, fiind vorba despre un adăpost acoperit, cu dimensiunea de 280 mp, pentru cele 180 capre pe care le creşteam. Concomitent, creşteau şi pui, aveau şi serviciu, iar forţa de muncă era tot mai greu de găsit. Astfel, a trebuit să renunţe la o parte din activităţi.

Pui de o zi, pui zburaţi şi păsări pentru tăiere

”Apărând oportunitatea unui nou proiect european, pentru persoanele cu vârsta sub 40 de ani, noi am ales să aplicăm pentru proiectul de creştere a păsărilor. De data aceasta a fost cu succes. Astfel, am renunţat la ferma de capre şi ne-am axat serios pe obţinerea de pui de o zi şi pui zburaţi, precum şi de păsări pentru tăiere. Suntem deosebit de mulţumiţi şi am ajuns la etapa în care putem să spunem cu convingere că, pentru ferma noastră de familie, am găsit soluţia potrivită de a asigura stabilitate economică”, explica Vasile Buzdugan.

Cum şi-au câştigat piaţa!

Cât priveşte valorificarea producţiilor, cei doi ieşeni încă de la început au crezut în faptul că piaţa se câştigă greu, prin calitatea produselor şi prin seriozitate, dar se poate pierde într-o clipă, dacă apare o cât de mică eroare. Tocmai de aceea, au fost şi au rămas atenţi la fiecare pas, indiferent că este vorba despre tehnologia de creştere a păsărilor sau despre relaţia cu beneficiarii.

O particularitate în ceea ce priveşte valorificarea păsărilor pentru tăiere este aceea că, periodic, gospodarii ieşeni organizează evenimente de degustare a cărnii, la care sunt invitaţi atât vechii colaboratori, cât şi alţi viitori potenţiali beneficiari. ”Beneficiarii noştri sunt stabili de-acum. Dacă este vorba despre puii zburaţi sau puii de o zi, fiecare beneficiar vine aici şi îşi ridică efectivul comandat. Noi nu mergem cu dubiţa prin sate, ca să vindem pui la întâmplare. Am ajuns în momentul în care lucrăm pe comenzi şi aproape că nu mai putem face faţă noilor colaboratori. Adică ar trebui să investim într-o nouă hală, măcar de o mie de capete, ca să răspundem tuturor solicitărilor”, explică fermierii.

 Eşalonarea producţiei

O metodă de a reuşi să îi mulţumească pe toţi şi de a fi constanţi în livrări este aceea a populării decalate, la aproximativ 5-7 zile. Astfel, alături de răgazul pentru igienizarea halelor, reuşesc să menţină un calendar al livrărilor şi condiţii mai degajate de ridicare a păsărilor. ”Pentru noi este ceva mai multă muncă, dar ştim că nu este buluceală la livrare şi, în plus, ţinem mai bine sub control starea de sănătate a păsărilor şi condiţiile de creştere. Deja, cunoaştem foarte bine fiecare nuanţă din cântecul puişorilor. Dacă auzim un sunet mai înalt şi ferm sau, dimpotrivă, mai slab şi greoi, atunci ştim imediat că ceva nu este în regulă şi îi verificăm. La noi nu vorbim despre mortalităţi la pui. Nici aici, în fermă, dar nici la beneficiari”, povesteau fermierii ieşeni.

Păsări de carne

În ferma de familie de la Osoi, alături de puii de o zi şi de puii zburaţi (greutatea de 8-9 sute de grame, la 21 de zile), se mai obţin şi păsări broiller (pentru carne). Creşterea păsărilor broiller se realizează în sistem semiintensiv, după 21 de zile de furajare standard, urmând hrănirea cu furaje de fermă, fără forţare a creşterii. Astfel, livrarea păsărilor pentru carne se realizează la 2-3 luni, atunci când se atinge pragul de greutate de 3 kg.

Cerere mare de pui

Cât priveşte viitorul, cea mai importantă investiţie este legată de realizarea unei noi hale de creştere a puilor, de aproximativ 100 mp, perioada pandemică aducând o explozie atât a cerinţei pentru pui de o zi sau pui zburaţi, pe care să şi-i crească fiecare beneficiar în propria curte, cât şi pentru păsările mari, pentru consum, cerinţă care vine îndeosebi din partea tinerilor familişti, cu copii mici, pe care doresc să îi alimenteze sănătos.

În comunităţile noastre rurale ar trebui ca fiecare să se ocupe de câte o mică afacere în domenii diferite, să ne fim consumatori unii altora şi să ne dezvoltăm împreună. Resurse naturale există. Mai trebuie cadrul legislativ adecvat şi dorinţa de a munci şi de a ne spijini unii pe alţii – VASILE BUZDUGAN, crescător de păsări din jud. Iaşi

Fermele mici şi mijlocii nu trebuie să dispară! ”Prin intermediul Acordului verde european, respingem teoriile care spun că agricultura modernă constă în crearea unor ferme din ce în ce mai mari”, a declarat Janusz Wojciechowski, comisarul UE pentru Agricultură.  Vezi AICI contextul acestei declaraţii!

un articol de

PETRONELA COTEA MIHAI

redactor Radio România Iaşi