Suprafaţa totală de teren agricol din UE alocată producţiei ecologice era acum doi ani de 7%, reprezentând o creştere de 70 de procente faţă de 2009. Aceasta reflectă dimensiunea pieţei UE, care în 2017 însuma aproape 34,3 miliarde de euro din vânzările cu amănuntul de produse ecologice. Forţa motrice pentru această creştere a constituit-o, desigur, stimulentele financiare pe care le pot obţine producătorii. După cum s-a putut constata, preţurile produselor ecologice pot fi cu până la 150% mai scumpe decât cele ale mărfurilor convenţionale. În ciuda acestui fapt, productivitatea majorităţii fermelor ecologice este mai mică decât a celor convenţionale, randamentele situându-se undeva între 40 şi 85%. Aceste diferenţe nu sunt însă la fel de disproporţionate pe întreg lanţul de producţie. Spre exemplu, producătorii de lapte organic înregistrează volume mai apropiate de media fermelor convenţionale.
În mod evident, practicile eficiente în agricultura ecologică au avut un impact semnificativ asupra randamentului obţinut, sugerând că cercetarea şi inovarea vor avea o influenţă majoră asupra sectorului organic, se arată în studiul publicat recent. La începutul anului 2017, în Uniunea Europeană existau aproape 250.000 de ferme certificate ecologic. În medie, în perioada 2013-2017, au fost înregistraţi 5.400 de noi producători ecologici anual, în timp ce 4.500 de operatori organici au renunţat la această calitate. Principalele motive ale revenirii acestora la agricultura convenţională sunt constrângerile de producţie, costurile şi/sau anii de recoltă mai slabi.
Importăm mai ales din China
Importurile de alimente ecologice în UE au totalizat 3,4 milioane de tone în 2018, cel mai mare furnizor fiind, de departe, China, cu peste 415.000 de tone de produse furnizate pe piaţa europeană, reprezentând 12,7% din total. De asemenea, Ecuador, Republica Dominicană, Ucraina şi Turcia au avut cote de piaţă semnificative. Principalele bunuri importate au fost fructe tropicale, fructe cu coajă lemnoasă, cereale şi prăjiturele în ulei. Importurile reprezintă o parte importantă a pieţei produselor ecologice şi sporesc opţiunile consumatorilor. Asta se datorează parţial faptului că ţările de import oferă adesea bunuri pe care statele UE nu le pot furniza sau în care există un decalaj temporar pe piaţă. Din acest punct de vedere, producătorii europeni sunt în dificultate, deoarece perioada de conversie de trei ani creşte decalajul dintre cerere şi capacitatea furnizorilor UE de a-şi mări producţia. Estimările în ceea ce priveşte evoluţiile viitoare ale acestui sector anunţă o creştere atât a producţiei interne, cât şi a volumului importurilor care intră pe piaţa europeană.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 7/234 (ediţia 15-30 aprilie 2019)
