Belgia are o lungă tradiţie agricolă, iar fermele de familie au fost o componentă centrală în dezvoltarea rurală. Legătura dintre generaţii asigură această continuitate, reuşind să menţină competitivitatea pe piaţa agricolă europeană.

Fermele de familie belgiene se caracterizează prin dimensiuni mici sau medii, cu un management centrat pe familie. Membrii familiei sunt direct implicaţi în toate aspectele activităţilor agricole, de la munca în teren, la gestionarea financiară şi comercializarea produselor. Acest model asigură o mai mare flexibilitate şi adaptabilitate la condiţiile pieţei. Desigur, nu lipsesc provocările. Globalizarea şi concurenţa internaţională pun presiune asupra micilor producători, iar scăderea preţurilor produselor agricole face dificilă menţinerea rentabilităţii.

Zootehnia e la putere

În Valonia (comunitatea francofonă), creşterea bovinelor este ramura cea mai dezvoltată a sectorului agricol. Regiunea este renumită pentru rasele sale de carne, cum ar fi Alb-Albastru Belgian, dar şi pentru producţia de lapte de calitate, folosit adesea la prepararea brânzeturilor artizanale. Anul trecut, Valonia înregistra un efectiv total de 1,1 milioane de bovine, din care circa 45% erau vaci de lapte în producţie. Holstein este de departe cea mai productivă vacă de lapte, cu o lactaţie medie de 9.801 kg de lapte în 2023, în timp ce vacile Montbéliarde şi Normande, foarte populare, de altfel, în această regiune vorbitoare de limba franceză, obţin producţii medii de 7.408 kg şi, respectiv, 7.041 kg de lapte pe cap de animal.

Laptele din care se produc brânzeturile fine

Cu ocazia evenimentului de presă organizat de echipa DG AGRI, la sfârşit de mai, am avut plăcerea de a vizita o astfel de fermă specializată pe creşterea vacilor de lapte. Aflată undeva la 30 kilometri sud de Bruxelles, în Dion-Valmont, o mică aşezare amplasată chiar în centrul Valoniei, Ferme de la Seigneurie este proprietatea familiei Godfriaux. Aici, Stéphane şi Carine, împreună cu fiul lor cel mic Matteo, exploatează un efectiv de 115 bovine, majoritatea din rasa Normande, apreciată atât pentru producţia de lapte, cât şi pentru carne, fiind cunoscută ca o rasă mixtă, dar cu un accent puternic pe laptele de înaltă calitate folosit în producţia de brânzeturi rafinate, precum Camembert sau Brie.

Vaci crescute în sistem de adăpost canadian

Ca mulţi alţi fermieri din Belgia, Stéphane a moştenit ferma. Mai precis, a preluat-o de la socrul său, în 1995. Pe lângă zootehnie, familia Godfriaux se ocupă şi de cultivarea pământului, pe cele 83,5 hectare aflate în posesie, ceea ce îi dă posibilitatea de a-şi produce furajele.

Raţia vacilor constă de obicei în administrarea de cereale şi plante furajere, pe lângă o anumită cantitate de sfeclă, morcovi şi meslin, pentru mai multă densitate, spuneau gazdele noastre. „Când am preluat ferma de la socrul meu, existau acele cote de lapte pe care trebuia să le respectăm. Noi de exemplu aveam alocată o cotă de 150.000 litri de lapte, fără posibilitatea de a creşte producţia. Atunci am decis să schimbăm sistemul de adăpost, de la cel olandez la cel canadian, cu cinci rânduri de cuşete dispuse în paralel şi distanţa între vaci de 1,25 metri. Vacile sunt mulse totuşi într-o altă locaţie, unde spaţiul este mult mai mare”, ne-a explicat Stéphane.

Stabulaţie legată şi păşunat sezonier

Ceea ce m-a frapat însă la prima vedere a fost faptul că toate exemplarele aflate în lactaţie erau ţinute pe stabulaţie legată, o practică pe care, mărturisesc, nu o mai întâlnisem decât în gospodăriile ţărăneşti de la noi. În pofida condiţiilor de adăpost, animalele nu păreau deloc stresate. În mod normal, acestea sunt ţinute pe păşune din aprilie şi până în octombrie, însă, din cauza condiţiilor climatice foarte umede din primăvară, nu părăsiseră grajdul până la data vizitei noastre. Chiar şi aşa, Stéphane Godfriaux ne-a asigurat că vacile sale beneficiază de tot confortul de care au nevoie, fiind îngrijite cu maximă atenţie.

Preţul plătit de procesator pentru laptele colectat, în jur de 40 de eurocenţi, nu acoperă în totalitate costurile de producţie. De aceea există riscul ca unii producători să-şi piardă profitabilitatea şi să renunţe la activitatea de creştere a vacilor de lapte. – STÉPHANE GODFRIAUX, Crescător de bovine în Belgia

Provocări actuale

Creşterea costurilor de producţie, care au dus la scăderea marjelor de profit, reprezintă principala provocare pentru Stéphane. Avantajul său este că, fiind membru al cooperativei FAIRCOOP încă de la înfiinţarea acesteia, primeşte acea bonificaţie care acoperă pierderile. „Preţul plătit de procesator pentru laptele colectat, în jur de 40 de eurocenţi, nu acoperă în totalitate costurile de producţie. De aceea există riscul ca unii producători să-şi piardă profitabilitatea şi să renunţe la activitatea de creştere a vacilor de lapte. Nu exclud ca pe viitor să apară un anumit deficit de lapte în industrie”, spunea fermierul.

Află cum obţin fermierii belgieni preţul corect pentru lapte!

Un lapte de calitate certificat oficial

Laptele obţinut în „Ferme de la Seigneurie” este certificat QFL (Qualité Filière Lait – calitate pe filiera laptelui), atestare acordată producătorilor de lapte care se angajează să respecte un set de bune practici în fermele lor. Toţi cei patru copii ai lui Stéphane şi Carine sunt implicaţi în activităţile din fermă iar una dintre fiice este responsabilă cu producţia de iaurturi de casă şi îngheţată, care se vând la magazinul propriu. Matteo, în vârstă de 22 de ani, locuieşte şi munceşte la fermă, urmând să preia conducerea acesteia de la părinţii săi în viitor.

Familia Godfriaux colectează aproximativ 360.000 litri de lapte. Producţia medie pe cap de animal este de 9.000 de litri pe an (în condiţiile în care în turmă se regăsesc şi exemplare de Holstein şi Jersey), cu un conţinut de grăsime între 4 şi 4,2%, respectiv 3,3-3,4 procentul de proteină din lapte.

DREPTUL LA BUNĂSTARE ANIMALĂ

Belgia este una dintre cele şase ţări europene care au prevăzut în Constituţia naţională elemente de bunăstare animală. Articolul 7a a fost adăugat anul acesta, în luna mai, şi reflectă preocuparea crescândă a societăţii belgiene pentru protecţia animalelor. Modificarea constituţională se bazează pe o modificare a Codului Civil al Belgiei din 2020, care recunoaşte animalele ca fiinţe simţitoare şi nu doar bunuri.