Atunci când vine vorba despre viţei, fermierii nu prea cred că şi aceştia suferă de stres de căldură. Asta, poate pentru că proporţia dintre suprafaţa corporală şi greutatea lor este mai mare, sau pentru că vieţii produc o cantitate mai mică de căldură în timpul proceselor metabolice, în comparaţie cu vaca adultă. Însă cercetări ştiinţifice au demonstrat că şi viţeii sunt afectaţi de creşterea temperaturii aerului, mai ales dacă şi umiditatea relativă a aerului este mare. Astfel, unii cercetători au arătat că, de exemplu, consumul de furaj starter este mai mic pe timpul verii comparativ cu alte sezoane ale anului, ceea ce înseamnă un aport mai redus de energie şi un spor de creştere mai mic.
Cu fiecare grad Celsius peste limita de confort termic, sporul mediu zilnic se reduce cu 1%. Pe de altă parte, alţi cercetători au arătat că utilizarea ventilatoarelor în adăposturile de viţei pe timpul verii reduce rata respiraţiei şi îmbunătăţeşte sporul de creştere, dar nu are efect asupra consumului voluntar de starter.
Creşte nevoia de energie pentru termoreglare, scade consumul de hrană
În timpul perioadelor cu temperaturi ambientale ridicate, viţeii vor avea o temperatură corporală mai mare, în special pe timpul nopţii, din cauza faptului că nu pot disipa toată căldura acumulată pe timpul zilei. Atunci când temperatura depăşeşte 20oC, viţelul începe să piardă apă prin gâfâit, iar la temperatura de 24oC pierderea de apă prin transpiraţie creşte considerabil. Aceste fenomene fiziologice asociate cu reducerea consumului voluntar de „calf starter” conduc la sporuri de creştere mai mici şi compromit sistemul imun la viţeii sugari.
Aici trebuie să intervenim noi, crescătorii, pentru a reduce impactul negativ al stresului de căldură asupra viţeilor. Bineînţeles, se recomandă asigurarea apei proaspete şi a umbrei deasupra cuştilor, îmbunătăţirea curenţilor de aer şi menţinerea unui aşternut curat şi uscat. Dar aceste măsuri sunt adesea insuficiente, motiv pentru care trebuie adoptată şi o strategie nutriţională pentru a creşte consumul de energie al viţelului supus stresului de căldură.
Aflat sub efectul unor temperaturi extreme, fie prea mari, fie prea mici, viţelul foloseşte mai multă energie pentru a-şi menţine constantă temperatura corporală. De exemplu, la temperaturi scăzute, viţei îşi cresc consumul voluntar de furaj starter pentru a compensa necesarul de energie utilizată pentru menţinerea unei creşteri normale. Dar deja am văzut că la temperaturi ridicate, consumul voluntar de furaj este micşorat, în timp ce nevoia de energie pentru termoreglare este ridicată. Astfel, energia disponibilă pentru viţel este mai mică decât necesarul.
Cum acoperim acest necesar de energie?
O soluţie ar fi ca la temperaturi caniculare să se administreze viţelului sugar o cantitate mai mare de lapte (sau substituent de lapte), mergând pe ideea că un viţel sănătos nu va refuza niciodată să consume mai mult lapte. Atunci când vorbesc despre o cantitate mai mare de lapte, mă refer de fapt la cantitatea de nutrienţi din substituentul de lapte, ingeraţi de către viţel pe parcursul unei zile. Acest lucru se poate realiza în două feluri: fie prin creşterea cantităţii de substituent de lapte reconstituit, fie prin creşterea concentraţiei substituentului de lapte la reconstituire. Trebuie să ştim că viţeii sugari pot consuma în mod voluntar maxim 6 litri de lapte la un tain sau circa 10% din greutatea lor corporală. De aceea, uneori când prin schema de alăptare trebuie să administrăm viţeilor cantităţi mari de substituent de lapte, se impune creşterea concentraţiei acestuia în laptele reconstituit.
Variante de creştere a cantităţii de substituent de lapte
Strategia de administrare a unei cantităţi ridicate de lapte pe timpul verii pentru a suplini energia pierdută prin reducerea consumului voluntar de furaje vegetale de tip „calf starter” nu este încă pe deplin studiată, însă cercetările efectuate în ultimii ani au dat câteva direcţii de urmat. Pentru articolul de azi am luat în considerare rezultatele obţinute în două experimente.
• Primul experiment a fost efectuat de un grup de cercetători din Statul Ohio, SUA, folosind două tipuri de substituent de lapte, unul cu concentraţia de 20% proteină brută şi 20% grăsime şi celălalt având 21% proteină brută şi 21% grăsime. Aceste două produse au fost administrate viţeilor în cantitate de 0,44 kg/zi/cap sau 0,66 kg/zi/cap, în perioada de vară, în care temperatura medie a aerului a fost de 24oC. Rezultatele au arătat că atât masa corporală, cât şi sporul de creştere în greutate au fost mai mari în cazul administrării unei cantităţi mai mari de substituent de lapte. În acelaşi timp, consumul de furaj nu s-a modificat în cazul substituentului de lapte 20:20, însă a fost dependent de vârsta înţărcării în cazul substituentului cu mai multă proteină (21:21). Astfel, în cazul înţărcării timpurii, consumul de furaj starter nu a fost modificat în raport cu cantitatea de substituent de lapte administrat, însă la o înţărcare mai tardivă, consumul de furaj stater a fost semnificativ mai mare la viţeii care au primit o cantitate zilnică mai mică de substituent de lapte. Acest lucru are drept cauză o dezvoltare mai slabă a funcţiei ruminale la viţeii care au primit o cantitate mai mare de substituent de lapte. Este demonstrat ştiinţific că sporirea cantităţii de substituent de lapte reduce consumul voluntar de furaj starter, ceea ce determină o mai slabă dezvoltare funcţională a rumenului, o digestibilitate mai redusă a furajului starter în rumen şi se traduce într-un spor de creştere mai mic după înţărcare.
• Un alt grup de cercetători din Statul Georgia, SUA, a studiat efectul administrării unor cantităţi diferite de substituent de lapte asupra creşterii şi consumului voluntar de furaje vegetale în perioada de stres de căldură. Viţeii au fost alăptaţi cu cantităţi de 0,55 kg, 0,68 kg şi 0,,80 kg substituent de lapte pe zi şi cap, în două tainuri. Consumul de furaje vegetale de tip calf starter a fost similar între toate cele trei variante, dar în cazul în care viţeii primesc o cantitate mică de lapte în primele săptămâni de viaţă, performanţa de creştere până la înţărcare poate fi influenţată negativ. Aceşti cercetători atrag atenţia asupra problemelor care pot apărea în hrănirea viţeilor cu cantităţi mari de lapte pe vreme caniculară. Printre ele se află apariţia diareei, precum şi meteorismul (balonarea sau timpanismul). De asemenea, modul de înţărcare este foarte important, recomandând înţărcarea treptată a viţeilor, mai ales în cazul unor cantităţi mari de substituent de lapte. Concluzia a fost că administrarea unei cantităţi de până la 0,68 kg/zi/cap de substituent de lapte pudră de bună calitate are efecte benefice asupra performanţelor de creştere ale viţeilor până la înţărcare.
În urma acestor experimente recomand fermierilor de vaci de lapte luarea în considerare a creşterii cantităţii de lapte/substituent de lapte administrat viţeilor în zilele caniculare de vară, pentru a contracara efectul de reducere a consumului voluntar de furaj vegetal şi pentru menţinerea unei creşteri optime a viţeilor sugari.
PRAGUL DE TEMPERATURĂ CRITICĂ
Confort termic înseamnă intervalul de temperatură a aerului în care organismul animal nu intervine cu mecanisme pentru termoreglare. La viţelul sugar temperatura critică inferioară este de 10-15oC, iar temperatura critică superioară este 25oC. Sigur că aceste limite sunt influenţate de umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer, dacă viţelul este uscat sau nu, de starea aşternutului etc.
