Marian Baronescu trage un semnal de alarmă asupra problemelor grave din sector – de la lipsa soluţiilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor, până la efectele subvenţiilor prost gestionate, care destabilizează piaţa.

Pentru legumicultură, 2024 a fost un an complicat, chiar dificil, cu pierderi însemnate de recoltă din cauza temperaturilor ridicate care au dus la proliferarea bolilor şi a dăunătorilor. Iar soluţiile de combatere sunt din ce în ce mai puţine, din cauza restricţiilor şi a reglementărilor impuse de Comisia Europeană.

Marian Baronescu, unul dintre cei mai respectaţi şi cunoscuţi cultivatori de legume din zona Olteniei, spune că a înregistrat între 30 şi 50% pierderi, în funcţie de cultură.

Pierderi de zeci de mii de euro

„Degeaba kilogramul de roşii s-a vândut cu 6-7 lei dacă eu am avut o recoltă cu 50% mai mică. Anul acesta am pierdut peste 10.000 de euro pentru că nu am avut oameni cu care să lucrez. Iar ca producţie, încă 10.000 de euro la tomate din cauza dăunătorilor şi alte 3-4 mii de euro la ardeioase pentru faptul că mi s-au virozat plantele”, a constatat cel autointitulat Lupul Dacic, datorită legăturii spirituale puternice pe care o simte faţă de strămoşii noştri. Tuta absoluta a făcut prăpăd în cultura de tomate, iar păduchele negru a afectat ardeioasele. Apoi au venit virozele, atacurile de trips. După aceea au fost temperaturile alea ridicate care nu le-a permis plantelor să lege rodul. În loc de 6-7 inflorescenţe, au legat doar 3-4. Din acest motiv, spune el, a fost acea criză de roşii pe piaţă la un moment dat.

În opinia sa, legumicultura bio este „o vrăjeală”

Dacă era, într-adevăr, sustenabil să produci 100% ecologic, toată Europa ar fi adoptat acest sistem de agricultură, consideră inginerul agronom. „Aţi văzut ce s-a întâmplat în Sri Lanka, primul stat falimentar pentru că cineva i-a prostit să treacă la agricultura ecologică. M-am convins pe propria-mi piele ce înseamnă bio. Nu am tratat deloc anul acesta pomii şi nu am niciun fruct, totul e pe jos. Asta e bio! Restul e minciună”, susţine Marian Baronescu.

Puţine soluţii de combatere

Acesta e de părere că producţiile scad din cauza faptului că sunt eliminate din ce în ce mai multe produse de combatere, care lasă legumicultorii fără soluţii alternative. „Uniunea Europeană ne scoate din uz produsele consacrate şi ne bagă produse din agricultura ecologică, care nu au niciun efect, pentru că nu au remanenţă. Eu ar trebui ca la două-trei zile să tot fac tratamente pentru a ţine sub control dăunătorii şi bolile”, spune fermierul din Perişor, judeţul Olt.

Să se termine odată cu vânătorii de minimis! Avem nevoie de fermieri care să se dezvolte, să investească în tehnologie, nu de ţărani care produc pentru consum propriu. Pe mine ăştia mă sabotează. Eu cu munca şi ei cu banii. – MARIAN BARONESCU, Cultivator de legume în jud. Olt.

Mai mulţi bani prin Programul Tomata

În ceea ce priveşte controversatul Program Tomata, „Lupul Dacic” afirmă că de anul acesta se va modifica, după o schemă sugerată chiar de el. În loc de 3.000 de euro pe 10 ari, să se primească 1.500 de euro pentru fiecare 10 ari cultivaţi cu tomate. Adică cine va avea 5.000 de metri pătraţi va primi 7.500 de euro. „Ceea ce se întâmpla până acum era o bătaie de joc. Eu care am un hectar jumate luam 3.000 de euro şi unii încasau cumulat pe familie 9.000 de euro pentru că erau înregistraţi individual cu câte 10 ari fiecare, chiar dacă ei munceau împreună. Am propus ministrului să se schimbe această schemă de sprijin şi am primit promisiunea că se va modifica. Dacă am avea numai ferme cu 10 ari, niciodată acestea nu vor putea accesa fonduri europene pentru a se dezvolta”, constată Baronescu.

Sfaturi pentru ministru

Acesta a fost de două ori în primăvară la minister şi spune că a reuşit să schimbe câteva lucruri esenţiale pentru sectorul legumicol.

• Pe de o parte, pentru că norma de sămânţă la ardeiul cultivat în spaţii protejate era copiată de la ardeiul de câmp, el a propus, şi s-a aprobat, ca aceasta să fie diminuată de la 70.000 la 45.000 de boabe pe hectar.
• De asemenea, tot la iniţiativa sa, s-a obţinut o relaxare a măsurilor birocratice. „Ca să fim fiscalizaţi, tot timpul ni se spunea să ne ducem cu facturile. Şi atunci le-am spus că dacă tot ne-au obligat să avem case de marcat, care sunt fiscalizate, de ce nu se ţine seama de bonul de casă care arată exact cât am vândut în ziua respectivă. Şi au aprobat propunerea mea”, ne-a mărturisit agronomul.

Roşii turceşti comercializate ca produse autohtone

Pe de altă parte, importurile de tomate continuă să reprezinte o provocare pentru producători şi consumatori. La început de octombrie, 70% din tomatele care se găseau în pieţe şi supermarket erau de import din Turcia, a observat Baronescu, care crede că în pieţe multe dintre aceste tomate erau chiar vândute ca tomate româneşti. „Cam aşa se întâmplă în fiecare an în această perioadă. Nu e ceva nou. Şi asta pentru că noi cultivăm de obicei tomate în ciclul 1 şi pe foarte puţini îi mai interesează ciclul 2. Asta ne face practic dependenţi de importuri. Oricum acei vânători de minimis cultivă roşii fără să-i intereseze neapărat calitatea producţiei. Ei nu investesc în genetică, nici în sisteme de fertirigare sau în amenajarea spaţiilor protejate. Şi atunci noi ne mirăm că apar aceste goluri pe piaţă. Eu anual am de plătit pentru creditele bancare 150.000 de lei”, a ţinut să precizeze legumicultorul.

STRUGURI ŞI CĂPŞUNI ÎN SOLAR

După ce a renunţat la pepeni din cauza lipsei forţei de muncă, Marian Baronescu s-a apucat acum de cultivat struguri de masă şi căpşuni în solar. Pe o suprafaţă de 10 ari a plantat viţă-de-vie pe mijlocul şi pe marginile solarului iar la bază a făcut biloane pentru căpşuni. „Am ales un strugure de masă aromat extratimpuriu în combinație cu o varietate de căpşuni extratimpurie. La sfârşitul lui aprilie ar trebui să ieşim deja pe piaţă cu căpşunile iar undeva spre sfârşitul lui iunie – începutul lui iulie să venim cu strugurii de masă. Struguri în solar nu este tocmai o noutate, însă de obicei aceştia sunt cultivaţi în asociaţie cu tomatele. A fost ideea mea şi m-am gândit la ciclul biologic al plantelor. Căpşuna deja la sfârşitul lui februarie înfloreşte iar în perioada aia viţa-de-vie nu umbreşte. Căpşuna are nevoie în prima fază de dezvoltare de temperaturi şi lumină. Iar viţa-de-vie nu e suficient de dezvoltată atunci pentru a o umbri”, ne-a explicat în cele din urmă „Lupul Dacic”.