Anul agricol 2024 s-a manifestat ca o criză mascată, în care efectele schimbărilor climatice, neglijența autorităților și costurile disproporționate au strâns fermierii de gât. În ciuda promisiunilor optimiste, multe din politicile și strategiile publice sunt încă o colecție de intenții bune pe hârtie, în timp ce fermierii din România sunt obligați să se confrunte cu provocări reale.
În 2024, România a continuat să fie lovită de o secetă severă, cu un deficit de precipitații de 30% comparativ cu media multianuală. Anul acesta, producția de grâu a scăzut cu 15% față de 2023, iar la porumb declinul este și mai drastic, cu 25% mai mic decât anul precedent.
Cu toate acestea, din cele 9,4 milioane de hectare de teren arabil din România, doar aproximativ 2,5% beneficiază de sisteme de irigații, iar fondurile alocate pentru modernizarea acestora au rămas o promisiune perpetuă. Ministerul Agriculturii, în loc să acționeze rapid, pare să se mulțumească doar cu proiecte pe termen lung, unele moștenite, tot pe hârtie. În loc să se concentreze pe reabilitarea infrastructurii existente, guvernul continuă să promită investiții nerealiste care, probabil, nu vor fi finalizate nici în următorii cinci ani.
În teorie, România beneficiază de subvenții europene generoase. În practică, micii fermieri sunt adesea excluși din sistemul de subvenții, din cauza hățișului birocratic. În 2024, fondurile prin PAC au crescut cu 5%, însă accesul la ele a rămas la fel de complicat. Doar 40% dintre fermierii mici au reușit să acceseze aceste fonduri, față de 80% dintre fermierii mari.
Autoritățile susțin că lucrează la digitalizarea sistemului, dar în realitate, lucrurile se mișcă cu viteza melcului… și melcul este probabil mai util agriculturii decât oficialii care gestionează fondurile!
Fermierii plătesc de două ori mai mult pentru inputuri decât acum doi ani, dar sunt forțați să-și vândă produsele la prețuri dictate de piața extrem de volatilă. Marja de profit a devenit aproape inexistentă pentru multe ferme mici și mijlocii, ceea ce îi determină pe mulți să abandoneze sau să reducă suprafețele cultivate. Este o realitate dură: și în 2024, fermierii români au rămas prizonieri ai pieței și ai prețurilor!
În loc să intervină cu politici de sprijin care să atenueze impactul costurilor crescute, guvernul este mai preocupat de scandaluri și dispute interne. Producătorii români de îngrășăminte sunt afectați și ei de crizele internaționale, dar soluțiile pentru a reduce importurile masive întârzie să apară.
Tehnologiile agricole sunt prezentate drept soluția salvatoare, dar realitatea este că fermierii mici și mijlocii au acces minim la echipamentele moderne. În 2024, doar 5% dintre fermierii din România folosesc echipamente de agricultură de precizie. Restul nu și le pot permite sau pur și simplu nu au instruirea necesară pentru a le folosi.
În acest ritm, fermierii români riscă să devină irelevanți pe o piață europeană din ce în ce mai competitivă, unde agricultura digitală nu mai este un moft, ci o necesitate.
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
