Emanuel Iercan este administratorul companiei Terracult din localitatea Horia, județul Arad, fermă ce exploatează peste 7.100 de hectare de teren arabil și care este recunoscută la nivel național pentru abordarea agronomică și tehnologiile de ultimă generație folosite.
Majoritatea suprafețelor sunt cultivate cu cereale (grâu, orz, porumb) și plante oleaginoase (rapiță și soia), iar sub conducerea sa compania s-a dezvoltat către un model de business sustenabil care integrează producția și procesare agricolă.
Am discutat cu tânărul administrator al Terracult despre ce înseamnă sustenabilitatea agricolă, având ca reper soia non-GMO, cultură pe care compania Terracult o procesează într-o unitate specializată, cu o capacitate totală de 9.000 de tone pe an.
O situație care defavorizează fermierul român și european
„Soia este una dintre culturile cele mai importante de la nivelul fermei noastre. Avem propria recoltă, dar achiziționăm și soia de la fermierii din proximitate. Am ales să o cultivăm pentru că ne ajută în rotația culturilor și pentru că ne-am dorit să aducem un plus valoare activității noastre. De aceea am și investit, în urmă cu câțiva ani, în linia de procesare a plantelor oleaginoase.
Uleiul și șrotul produs de noi este non-GMO, cultivarea de soia sau alte plante modificate genetic fiind interzisă în UE. E o situație care defavorizează destul de mult producătorul român și european de soia, pentru că legislația nu ne permite să cultivăm soia modificată genetic, dar permite importul și consumul de șrot de soia modificat genetic în zootehnie. Din punctul meu de vedere este o absurditate a legislației europene.
Soia GMO mai ieftină cu 15-20% decât soia autohtonă
La cultura de soia principala noastră provocare o reprezintă importurile de soia modificată genetic din Brazilia și alte țări terțe. Prețurile la soia modificată genetic sunt cu 15-20% mai mici decât la soia non-GMO, cea pe care o cultivăm noi și fermierii din Europa.
Apoi, o a doua provocare majoră la soia o reprezintă sursa de apă. Gândiți-vă că în Brazilia, la soia modificată genetic, fermierii obțin și 4-5 tone la hectar, ori noi, pe solele neirigate, în anii secetoși, cu soia convențională avem o producție de 1 tonă la hectar. E greu să rămâi competitiv într-o astfel de situație”, ne-a declarat Emanuel Iercan.
Calitatea produsului trebuie să fie punctul forte
Totuși, în ciuda contextul dificil, după cum susține reprezentantul Terracult cultura de soia poate să ofere rezultate pozitive:
„Noi ne concentrăm pe producerea de ulei și șrot din soia non-GMO cu un nivel calitativ ridicat; la șrot avem o proteină medie de 46%. Astfel, menținem un randament bun al producției, care ne mulțumește și pe noi dar și pe clienții noștri. Colaborăm cu mulți fermieri care practică zootehnia sustenabilă sau care livrează produse premium, iar pe acest segment contează să ai un șrot de calitate, care să nu provină de la plante modificate genetic. Ne-am pliat pe această nișă a produselor sustenabile, pentru că la rândul nostru încercăm să producem cât mai sustenabil. Am reușit să ne atingem obiectivul de a aduce un plus valoarea exploatației noastre, dar contează foarte mult să optimizezi procesul de cultivare, să investești în procesare și să dezvolți parteneriate solide.”
Sustenabilitatea înseamnă investiții
Compania a investit în ultimii 30 de ani peste 30 de milioane de euro atât în infrastructură cât și în tehnologii avansate. De altfel, cei de la Terracult dețin în exploatație „gigantul” autopropulsat de 1.100 CP – NEXAT, unul dintre cele mai mari utilaje din lume, iar în opinia lui Emanuel Iercan pentru a putea avea un model agricol sustenabil atât agronomic cât și economic este nevoie de timp, de investiții și de suport administrativ din partea decidenților.
„Noi am implementat deja multiple măsuri pentru a fi mai sustenabili, fie că vorbim de practicile agricole, de utilaje sau de alte investiții. Eu sunt în favoarea sustenabilității agricole, dar trecerea spre un astfel de model agricol necesită multe investiții și reprezintă un proces mai îndelungat, care se realizează treptat și nu de la un an la altul. Tocmai acest lucru mi-aș dori ca cei care decid politicile agricole să înțeleagă și să vină cu măsuri și programe de finanțare dedicate.
Accesul la finanțare ar putea fi condiționat de practicile agricole
Există în momentul de față o directivă europeană care impune companiilor să realizeze rapoarte de sustenabilitate și care am înțeles că va fi transpusă și în legislația națională pe parcursul anului 2025.
Noi am realizat deja un raport de sustenabilitate și deși necesită un efort uman și financiar semnificativ din partea companiilor, din discuțiile avute cu diverse instituții care creditează și finanțează afacerile din agricultură, în viitor nu se vor mai acorda credite fără un raport de sustenabilitate al investiției. Altfel spus dacă acel element pe care vrei să îl achiziționezi ca fermier nu este considerat sustenabil, nu ți se vor mai acorda banii.
Acum problema cea mai mare este cum se va decide dacă o investiție este sustenabilă sau nu? Pentru un utilaj, un echipament sau o instalație de irigat putem spune că avem criterii care să justifice sustenabilitatea lor, dar dacă ne referim la achiziția unui teren arabil cum stabilim acest lucru?
Ca să faci agricultură primul lucru de care ai nevoie este terenul și tocmai de aceea i-am întrebat pe reprezentanții băncilor cum vor decide dacă acele sole sunt sustenabile sau nu.
Unii nu au știut ce să îmi răspundă, alții mi-au spus că încă nu e o obligație, dar că cel mai probabil cerința va fi să practici minim-till sau no-till pe acele sole. Însă mă întreb cum vor verifica ei că fermierul folosește aceste tehnologii pe acea suprafață? Și ce se întâmplă dacă din motive agronomice nu poți practica minim-till sau no-till acolo?”, a concluzionat tânărul administrator al companiei Terracult.
Află mai multe despre tehnologiile folosite de compania Terracult accesând următorul articol: TERRACULT recoltează orzoaica cu NEXAT!
