Suprafaţa comunei Vaideeni este în jur de 16 mii hectare, din care aproximativ 10 mii sunt acoperite de păduri. Satul Vaideeni este situat în bazinul râului Luncavăţ, afluentul Oltului. Teritoriul administrativ al comunei se întinde spre nord până în creasta principală a Munţilor Căpăţânii.

Vaideeni, satul păstorilor veniţi de peste munte
Prima atestare documentară a satului Vaideeni datează din secolul al XVI-lea, când este menţionat sub numele de „Vai de Ei”. Comunitatea a luat naştere în urma venirii din Ardeal a mai multor familii de oieri, în principal din Mărginimea Sibiului pe motivul oprimării religioase (catolicizare forţată). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o regiune de interferenţă între zona etnografică a Olteniei de sub Munte si zona etnografică Mărginimea Sibiului, care şi-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului şi tradiţiei pastorale. În urma peregrinărilor sale prin Carpaţi, geograful francez Emmanuel de Martonne a asociat “pendularea regulată” a turmelor de oi între locurile de “vărat” şi “iernat” cu procesul de transhumanţă existent în Franţa, în Alpi, Pirinei şi Cevennes. O altă asemănare a fost surprinsă între procesul de numărătoare la schelă a oilor şi acele “lies et passeries” din Pirinei, situate pe ruta oilor spaniolilor ce se îndreptau la iernat spre Franţa.
Satul este inclus astfel în categoria aşezărilor rurale cu funcţii predominant agricole (creşterea ovinelor şi bovinelor). Păstrarea acestui profil până în prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare a specificului naţional. Sectorul secundar este reprezentat de industria prelucrării lemnului, industria energetică şi activităţile artizanale (dărăcit, ţesut, brodat, sculptura obiectelor din lemn). Actualmente localnicii desfăşoară o intensă preocupare pentru extinderea agroturismului în zonă.

Căile de comunicaţie, bine întreţinute, asfaltate şi legate articulat cu reţeaua rutieră a judeţului şi naţională (6 km faţă de oraşul Horezu, 50 km de municipiul Râmnicu Vâlcea) care pătrund în cadrul natural al munţilor, constituie un element ce favorizează activitatea turistică în zonă.
Portul naţional tradiţional, pitoresc şi autentic al locuitorilor, existenţa unui folclor bogat şi nealterat, instrumental şi coregrafic, a unui artizanat specific constituie de asemenea atracţii turistice. Nedeia păstorească anuală de la Vaideeni, „Învârtita Dorului”, de la Sânziene, pe lângă scopul principal, acela de a conserva, de a cultiva şi apăra specificul naţional tradiţional, în port, în meşteşuguri, în folclorul muzical şi coregrafie, oferă în subsidiar o fericită şi eficientă propagandă în favoarea cunoaşterii localităţii şi a valenţelor ei turistice.
Un rol important în acelaşi sens, îl are şi faptul că, în imediata apropiere şi în zonă, în condiţii uşor accesibile, se găsesc obiective majore ale turismului naţional şi zonal: mănăstirile Hurez, Bistriţa, Polovragi, Peştera Liliecilor, Peştera Polovragi, Peştera Muierilor, cheile Bistriţei Oltene, cheile Olteţului, piramidele de şiroire din sedimentele cu sare de la Slătioara, trovanţii din carierele de nisip din Costeşti ceramica de la Horezu, muzee, apropierea de staţiuni balneoclimaterice ale judeţului Vâlcea ca: Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Căciulata, Ocnele Mari etc.

Viiturile s-au ţinut lanţ şi anul acesta
În 28 iunie, când echipele Ferma din proiectul „VIITOR PENTRU SATE” au ajuns la Vaideeni, în zonă ploua, cu perioade scurte de pauză, de mai bine de o lună. Primarul Daniel Achim Băluţă – şi el din neam de păstori – nu mai contenea cu răspunsul la telefoanele oamenilor ale căror case erau din nou afectate de viitură. Am profitat de un răgaz între două şedinţe operative pentru a discuta despre prezentul şi viitorul comunităţii vâlcene de la poalele Căpăţânii. „Localitatea noastră are o diferenţă de altitudine de la 2080 de metri până la 500 de metri, vă daţi seama că toată apa se scurge cu o viteză fantastică de pe versanţi, iar la peste 130 de litri pe metru pătrat într-o oră, din care 70 de litri pe metru pătrat timp de douăzeci de minute, nu ştiu dacă cineva putea să facă mai mult! Dar, suntem o comunitate cu oameni harnici, oameni care nu se sperie, au fost încercaţi de-a lungul timpului de multe greutăţi, sunt convins că vom trece cu bine şi peste această încercare”, îmi spunea primarul din Vaideeni. În 23-24 iunie aici a avut loc ediţia jubiliară e festivalului „Învârtita Dorului” (citiţi la pag. 22) datorită locuitorilor comunei care, în doar două zile, au muncit continuu ca să mai „şteargă” din urmele lăsate de o altă viitură, ce făcuse ravagii în zonă.

Proiecte finalizate, proiecte în derulare, proiecte de suflet
Daniel Achim Băluţă: „Avem într-adevăr proiecte finalizate, iar altele în plină desfăşurare, cum ar fi licitaţia pentru reabilitarea şcolilor din localitate, iar imediat urmează să depunem proiectul pentru şcoala cu clasele V-VIII Luca Solomon, pe fonduri europene. Proiectul este aproape finalizat şi noi sperăm să obţinem finanţarea pentru a putea să o amenajăm corespunzător iar copiii noştri să înveţe în cele mai bune condiţii. Mai avem proiecte de infrastructură, proiecte de drumuri locale şi săteşti, încercăm să reabilităm în cele mai bune condiţii drumurile care nu mai există în momentul de faţă în urma viiturilor. Avem nişte probleme în trei locaţii cu alunecări de teren, legislaţia s-a modificat recent şi se poate interveni şi pe proprietate privată, cu acordul proprietarului. Banii oricum sunt verificaţi şi paraverificaţi, dar important este să facem cu ei lucruri bune şi durabile. Din păcate, tot ce înseamnă viituri, alunecări de teren, torenţi şi aşa mai departe, sunt cauzate de faptul că de peste douăzeci şi ceva de ani pe partea de îmbunătăţiri funciare nu prea a mai făcut nimeni, nimic…”.

Turismul şi agricultura ar trebui să meargă mână-n mână
Daniel Achim Băluţă: „O să râdeţi de problema întâmpinată de noi… Suntem într-o zonă în care specificul agricol este creşterea animalelor din moşi strămoşi şi pomicultura. Problema este că oamenii au fost învăţaţi de-a lungul timpului cu această ospitalitate specifică şi poate extremă a poporului român. Chiar veneau grupuri de turişti şi spuneau: vrem să mergem la o stână şi să mâncăm tot ceea ce este specific vouă, să ne spuneţi cât costă şi noi ne descurcăm cu oamenii… Am vorbit cu gazdele, că vin oaspeţii, să le pregătească ce este specific şi să le spună cât costă. Au răspuns: păi cum să le luăm bani domn’ primar, că noi nu ştim…
Sper ca uşor-uşor să înveţe să facă diferenţa dintre ospitalitate şi afacere! Munca trebuie plătită şi din păcate a lor nu este! Piaţa nu este cel mai bun aliat al producătorilor autohtoni, dar probabil şi noi avem o problemă de educaţie şi nu mai ştim să facem diferenţa atunci când mergem la cumpărături. Eu sunt de părere că noi, ca popor, avem un farmec aparte, o calitate şi o diversitate a produselor româneşti. Se încearcă prin tot felul de măsuri susţinerea lor, dar piaţa este reglementată în primul rând de preţ şi atâta timp cât guvernează preţul, nu e bine! Chiar vorbeam cu alţi oameni, cum că 70 la sută din brânza existentă pe piaţa românească nu vede laptele, şi s-a demonstrat asta. Din păcate, acea telemea fără lapte, de cele mai multe ori importată, este la un preţ mic, accesibil… însă e nesănătoasă şi concurează neloial produsele autohtone”.
Îi spun primarului din Vaideeni că nu ne rămâne decât să îi arătăm consumatorului român adevăratele produse, să îl educăm, să ştie să aleagă calitatea şi să o plătească la preţul real, ca să justifice şi munca producătorului… „Eu am o vorbă pe care o folosesc mereu: suntem prea săraci ca să facem lucruri de mântuială. Mai bine faci un efort, dar faci un lucru bun şi durabil, decât să încerci să repari ceva şi peste noapte să nu-l mai ai. Aşa este şi cu produsele tradiţionale. Am stat foarte mult de vorbă şi cu bătrânii, dar şi cu fermierii, pentru că localitatea noastră are un specific aparte. Crescătorii de animale din Vaideeni sunt dispersaţi în toate colţurile ţării, iar în momentul în care vin acasă şi stai cu ei de vorbă afli toate problemele zonelor în care au fost. Este ceva fantastic şi de cele mai multe ori informaţia corectă vine de la ei, pentru că ei văd lucrurile şi le simt pe pielea lor… Poporul acesta este binecuvântat de Dumnezeu iar unii şi alţii care încearcă să ne dezbine, nu vor reuşi niciodată. Suntem aici de peste două mii de ani şi aici vom rămâne!”, spune hotărât primarul din Vaideeni.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2018)