Vasile Seneșan, fermier cu peste 40 de ani de experiență, explică de ce a luat decizia de a mai pune doar porumb românesc în ferma sa: ”Într-un an cu secetă, porumbul românesc e învățat cu necazul și te scoate din problemă”. Ce producții a obținut într-un an cu secetă extremă!

Cu o experienţă de peste 40 de ani în agricultură, Vasile Seneşan exploatează 1.200 de hectare de teren arabil în Gâlda de Jos, județul Alba. Pe o bună parte din această suprafață sunt loturi semincere.

Anul acesta, în ferma sa, Mecsol Galda, are circa 350 de hectare pentru multiplicarea de sămânță de cereale păioase – 2 soiuri de orz și 22 de soiuri de grâu printre care și trei soiuri românești de grâu – Arieșanu și Andrada, produse de Stațiunea Turda și Glosa, produs de Stațiunea Fundulea. Alte 100 de hectare sunt pentru porumb de sămânţă, pe care multiplică 4 hibrizi produși de Stațiunea Turda – Star, Turda 201, Turda 250 și Turda 344.

DETALII AICI: Vasile Seneşan multiplică sămânță cu tehnologia Case IH – Revista Ferma

Fermierul ardelean afirmă că a învățat cea mai costisitoare lecție pentru orice agricultor: fără apă, orice cheltuială suplimentară cu tehnologii pentru a obține producții mai mari înseamnă, de fapt, pierdere.

”Am învățat un lucru: trebuie să ieșim rentabil pe fiecare cultură. Am încercat, de foarte multe ori, să fac tehnologie pentru 10, 12 tone pe hectar la porumb. Dar am văzut că, în cele mai multe cazuri, am dat greș. De ce? Pentru că nu sunt condițiile cele mai favorabile pentru 12 tone.

Eu fac investiție pentru 12 tone și mă duc cu sămânță de 700 de lei pe hectar și  400-500 de kilograme de îngrășăminte la hectar.

Dar dacă nu este apă, orice îngrășământ în plus este în defavoarea plantei. Dacă nu este apă suficientă, și asta e valabil la absolut orice cultură, orice tratament, că-i cu fungicid, că-i cu erbicid, într-o lipsă acută de apă, orice lucrare nu este benefică pentru cultura respectivă”, afirmă Vasile Seneșan.

”Urmăresc cheltuielile mai mult ca oricând”

Obligat, astfel, să se adapteze, fermierul a adoptat o strategie care îi permite să obțină profit, cu cheltuieli mai mici:

”La porumb, prefer să mă duc cu hibrizi românești, cu îngrășăminte limitate la hectar, nu cu 400 de kilograme ca altădată, ci mă rezum la 250 de kilograme, la îngrășăminte mai puține, la o sămânță mai ieftină.

Când trag linie și fac 7-8 tone, eu sunt rentabil. Și atunci urmăresc cheltuielile mai mult ca oricând, mai ales acum, de când prețul la motorină a luat-o razna și nu știm unde se oprește”, explică Vasile Seneșan.

”Prețul la sămânță, spre exemplu, pleacă la mine de la 7 lei kilogramul, ceea ce înseamnă 150 lei pe hectar. În schimb, sămânța de porumb străin ajunge la 700 – 800 de lei hectarul.

Hibrizii de porumb pe care îi cultiv, de la Turda, îi lucrez aici, la mine în curte, începând din câmp, până la ambalare în sac de 10 kg. De la mine pleacă cu etichetă în sac la 10 kg, condiționat, tratat, analizat, să poată fi vândut oriunde. Grupa de maturitate a hibrizilor este de la 350 la 400 FAO, ca să avem și pentru sudul țării și pentru centrul țării”, adaugă fermierul.

”La porumbul românesc am făcut 3-4 tone pe hectar, pe secetă profundă”

”Într-un an ca anul trecut,  hibrizii românești au făcut față la seceta imensă care a fost pe acest areal. S-a manifestat o secetă profundă, începând de la mine, de la Teiuș, de la Gâlda de Jos, și până la Alba Iulia, Sebeș, pe circa 2-3 orașe și pe circa 20 de sate, unde porumbul nu s-a făcut deloc. Deloc. 

Soia mi-a rămas la nici măcar o tonă la hectar, floarea soarelui la o tonă la hectar, în schimb, porumbul l-am tăiat ca să eliberez terenul și avea înălțimea de 70 de centimetri.

Pe 200 de hectare cu hibrizi de porumb străini, n-am avut nimic, în schimb, la porumbul românesc, am făcut 3-4 tone pe hectar, pe circa 100 de hectare. Asta mă determină ca, în continuare, la mine în fermă să pun doar porumb românesc”, afirmă, hotărât, fermierul.

”Într-un an cu secetă, porumbul românesc e învățat cu necazul și te scoate din problemă. În mod normal, îți dă 8-9 tone la hectar fără mari eforturi”, adaugă acesta.

”Motorina nu este un lux pentru agricultură”

”Motorina nu este un lux pentru agricultură. Înțeleg să ai acciză la țigări, la alcool și poate și la mașina personală cu care merg pe drum, dar să ai acciză la motorina pentru agricultură nu este normal”, mai afirmă acesta.

Pe lângă motorină, cheltuiala mare pentru fermier sunt îngrășămintele chimice. Acesta susține că, în urmă cu șapte ani, prețul pentru îngrășăminte chimice era de 1.500 de lei pe tonă, iar în prezent prețul a ajuns la 4.000 de lei pe tonă. Motorina costa, în urmă cu 5 – 7 ani, doar 5 lei pe litru. Acum, prețul pentru motorină este 10 lei pe litru. 

”Poate vine cineva mai deștept ca mine, mai deștept ca agricultorii pe care îi cunosc, să ne spună ce să facem ca să fim rentabili. Pentru că, altfel, murim toți”, spune, cu amărăciune, dar și cu o oarecare revoltă, fermierul ardelean. 

CITEȘTE ȘI: Penultimul loc la producția de porumb la hectar pentru fermierii din România! – Revista Ferma