Buletinul de analiză al laptelui recoltat de la vacile din propria fermă, emis de laboratorul de analize, pe lângă conţinutul de grăsime, de proteine, de lactoză şi numărul de germeni şi al celulelor somatice, precizează şi concentraţia de uree din lapte. Dacă primele valori se pot interpreta corect, conţinutul de uree din lapte are mult mai multe semnificaţii.

Laptele, în mod normal conţine o anumită cantitate de uree provenită din degradarea în rumen a proteinelor din furaje, unde acestea sunt atacate şi descompuse de microorganisme. Din acest proces, rezultă amoniacul care este în general consumat de acele bacterii din rumen.

O anumită cantitate din amoniacul format trece, însă, din rumen în sânge şi de aici în ficat unde este transformat în uree. O parte din aceasta se întoarce prin sânge în rumen, o altă parte se elimină prin rinichi în urină, iar cealaltă parte se elimină în lapte.

Alimentaţia corectă a vacilor

Nivelul ureei din lapte ne dă indicaţii despre felul în care proteina din furaje este folosită de organismul vacii pentru sinteza laptelui.

Dacă ureea are un nivel prea crescut în lapte înseamnă că proteina din raţie este prea multă, iar dacă ea se situează la un nivel prea jos înseamnă că raţia de hrană este defectuoasă în proteine şi în consecinţă cantitatea de lapte se va diminua.

Aşadar, fermierul poate ieşi pe pierdere şi dacă raţia conţine prea multă proteină, dar şi dacă este prea puţină. Dacă la aceasta mai adăugăm şi faptul că în urma unei cantităţi prea mari de proteină în raţia de hrană se elimină mult mai mult azot în urină care poluează mediul înconjurător, atunci avem tabloul complet al dezavantajelor. Se poate deduce de aici că nivelul ureei din lapte ne ajută să gestionăm ştiinţific alimentaţia corectă a vacilor.

Nivelul nutrientelor din hrană

Compoziţia laptelui ne informează şi despre compoziţia corectă a raţiei în nutriente. Dacă aţi făcut corecturile necesare cu privire la cantitatea de proteine din raţie iar producţia de lapte tot nu s-a redresat, atunci mai trebuie să faceţi următoarele analize:

• Să calculaţi dacă în raţia pe care o administraţi vacilor, nivelul proteinei degradabile în rumen reprezintă 65% din proteina totală iar proteina solubilă atinge 30% din proteina totală a raţiei.

• Să verificaţi nivelul amidonului fermentescibil, precum şi nivelul zahărului din raţia de hrană. O raţie de hrană corectă fiziologic şi economic trebuie să aibă nivelul amidonului fermentescibil într-o proporţie de 22-26% din substanţa uscată a raţiei, iar nivelul zahărului să se încadreze între 4 şi 6% din totalul substanţei uscate din raţia de hrană.

• Să comparaţi proporţia proteinei cu cea a grăsimii din lapte. La o alimentaţie corectă din punct de vedere fiziologic, proteina din lapte trebuie să reprezinte 82% din procentul de grăsime al laptelui.

Ca să exemplificăm, voi spune că un lapte în care proteina se găseşte într-o proporţie de 3% iar grăsimea într-o proporţie de 3,7%, raportul dintre ele se va situa la 82%. Atunci când raportul dintre proteine şi grăsimi se găseşte la un nivel de 75%, de regulă şi nivelule ureei din lapte se va situa mai jos decât cel normal.

• Să verificaţi consistenţa balegii. Dacă nivelul concentraţiei de uree din lapte este mai scăzut decât cel normal, atunci şi consistenţa fecalelor va fi mai puternică, şi invers. Când nivelul ureei din lapte este mai mare decât normal, atunci şi consistenţa balegii va fi mai fluidă.
Toate aceste analize vă vor da indicii clare dacă furajarea vacilor dumneavoastră este corectă.

OPTIMIZAREA NIVELULUI UREEI DIN LAPTE

Ce trebuie făcut când se constată că nivelul ureei din lapte este prea înalt sau prea scăzut?

• Când nivelul ureei din lapte este prea mare, peste 15 mg/dl înseamnă că raţia de hrană are un conţinut de proteină prea mare şi, în consecinţă, o parte din aceasta se pierde prin eliminarea ei în urină sub formă de uree. În acest caz, fermierul trebuie să intervină asupra compoziţiei raţiei şi să reducă cantitatea de proteină brută sub 18%.

• Când nivelul ureei din lapte se găseşte sub 7 mg/dl însemnează că nivelul proteinei din raţie este prea scăzut (sub 16%) şi, în consecinţă, trebuie să se acţioneze rapid pentru sporirea proporţiei acesteia astfel încât să fie adusă la o valoare de 16%.