„Suntem încolţiţi din toate părţile, primăria nu ne dă imaş; spune că nu are! Ocolul Silvic ne-a fugărit de pe locul fostei păduri a proprietarilor, unde acum nu mai e nimic, doar mărăcini. Nu avem unde să ducem animalele! Altceva mai grav decât atât nici că se poate! Eu am 42 de animale pe care le ţin în stabulaţie, noroc că mai am lucernă şi la ora actuală să le pot hrăni”, ne-a declarat, destul de amărât, crescătorul de animale.
Licitaţie pentru un teren de baltă
Păşunea a fost scoasă la licitaţie în luna aprilie a.c. „Comuna Umbrăreşti organizează în licitaţie deschisă pentru închirierea suprafeţei de 327,1065 ha pajişti, aflate în proprietatea publică. Perioada de închiriere: 7 ani cu posibilitatea de prelungire. Nivelul minim al chiriei de la care porneşte licitaţia este de 220-270 lei/ha/an, în funcţie de gradul de fertilitate al solului”, prevedea anunţul nr. 2040 din 12.03.2019.
„Am licitat 270 lei ha/an. Şi aici e o problemă. Eu i-am solicitat primarului să spună ce expert a fost ăla şi cum a calculat starea păşunii, gradul de fertilitate a solului, când ea e degradată şi iarba nu-i de calitate?! Dar m-a pus la punct: «Oare nu ţi se pare că eşti tare pretenţios?» Şi apoi e puţin 15 ha la 42 de animale, cu viţei cu tot! Credeţi că eu pot să răzbat? Nu!”, a susţinut crescătorul.
Reclamaţii şi controale
Natanael Tonu a avut de tras din cauza răutăţii sătenilor. În urmă cu trei ani, unii au vrut să-i desfiinţeze ferma, să-i stingă lumina afacerii de familie. „Mi-au făcut reclamaţie pe tema imaşului şi a fermei! L-au pus pe un verişor de-al meu să facă o plângere la Primărie cum că vacile mele sunt slabe şi bolnave, neîngrijite şi ţinute în gunoi până la genunchi; că am un butoi (şi nu tanc de răcire) unde ţin laptele sau că livrez lapte stricat la lume în sat! Bazaconii şi tot felul de chestii de genul ăsta! Primăria iute a sesizat Prefectura, organele de Mediu şi cele sanitar-veterinare. Aşa că m-am trezit cu controalele pe cap”, a susţinut crescătorul de vaci cu lapte.
Dar, după cum ne spune, a ieşit bine la toate verificările. „De 15 ani de când cresc animalele, mă cunosc toate autorităţile! Am tot avut inspecţii şi pe linie de igienă, şi de salubrizare sau de starea de sănătate a animalelor. Ceea ce nu au ştiut primarul – şi ceilalţi care-mi poartă sâmbetele – este că eu am autorizaţie de la DSVSA Galaţi. Ca fermier, eu duc probă de lapte la analize de două ori pe lună la laboratorul sanitar-veterinar. Nu mai spun că am tanc de răcire care m-a costat câteva sute de milioane de lei vechi şi nu un butoi, aşa cum era scris în reclamaţie. Am platformă de gunoi amenajată de om gospodar la o distanţă mai mare de sat decât prevede legea, iar casa mea este la 120 m de grajd. Ceea ce nu am reuşit să fac este modernizarea adăpostului pentru animale”, a precizat Natanael Tonu.
O dispută ceva mai veche
Dar se pare că fermierul are o dispută ceva mai veche cu primarul comunei Umbrăreşti, aflat la cel de-al treilea mandat. Ne-o istoriseşte agricultorul: „Să vă spun de ce m-am luat în beţe cu primarul! El a cerut un preţ mult prea mare pentru închirierea hectarului de păşunat şi nu ne-a asigurat nimic. Am crescut cu primarul, ne cunoaştem bine. Odată i-am zis: «Suntem consăteni – consăteni, prieteni – prieteni, dar până aici; până la afacere! Îmi ceri să plătesc impozitul undeva la 340 lei/ha/an. Dar Primăria nu a mişcat nimic; nici drum amenajat spre păşune la Torceşti, nici parcare şi nici sursă de apă! Noi trebuie să ne facem un umbrar, ne obligă legea! Apoi, nu vreţi să ne lăsaţi să ne îngrădim suprafeţele, astfel încât oricine poate intra pe imaş!» Am mai avut de-a face cu astfel de cazuri; l-am prins pe un cioban cu oile şi l-am dat pe mâna Poliţiei. Ceva mai târziu şi am primit acasă răspunsul cum că cel în cauză este debil mintal şi nu a ştiut limitele imaşului, iar Poliţia nu are ce să-i facă!”
Natanael C. Tonu a căutat o cale de înţelegere cu autorităţile locale. Deşi a primit aşa de puţin teren de păşunat, ar fi vrut să concesioneze cele 15 hectare pe 49 de ani. Ar fi dispus să investească. „Trebuie să fac eu fântână, mă costă 100 milioane de lei vechi, că mă obligă legea să o săp la al treilea strat! De asemenea, trebuie să ridic adăpost de umbră pe timp de vară şi de dos pe timpul toamnei când vin ploile! Dar primarul nu a vrut nici aşa, spunând că nu-i permite legea! Atunci eu nu am curajul să investesc peste 10.000 lei într-o fântână şi peste 7 ani să vină să-i dea altuia terenul”, a susţinut fermierul.
Cine poate oase roade, cine nu…, moare de foame?!?
„Am mărit numărul de animale de la an la an. Îmi trebuie loc de păşunat. Am doi copii care termină masterul la anul şi vreau să-i trag pe lângă mine; să nu plece peste hotare! Copiii primarului au arendat teren de la ADS, undeva mai bine de 200 hectare la nivel de comună! Am înţeles că cine poate oase roade, dar noi ce facem, murim de foame!?”, s-a întrebat dezamăgit crescătorul de animale din Umbrăreşti.
„Eu şi fratele meu suntem studenţi în anul I la master, la specializarea Ştiinte Horticole Ecologice – USAMV Bucureşti. Eu sunt absolvent al Politehnicii Bucureşti, iar fratele e absolvent USAMV şi intenţionăm să accesăm fonduri europene în agricultură din 2020 şi să putem beneficia de Submăsura 6.1 – Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri, să ne asigurăm un trai decent în ţară, fără a fi nevoiţi să plecăm peste hotare”, ne-a declarat Constantin Tonu, unul dintre fiii fermierului.
Din august până-n decembrie a dispărut terenul
O altă problemă care-l apasă pe Natanael C. Tonu este cea legată de subvenţiile pe suprafaţă de la APIA. Nici la ora actuală nu a primit banii pe anul trecut. Pe motiv că la teledetecţie au ieşit lipsă trei hectare din cele 15 ha de păşune care au fost arendate în ultimii 10 ani. „S-a făcut dosarul la APIA şi în luna august am căzut în eşantionul de control prin teledetecţie. La măsurători nu au fost probleme, s-au găsit cele trei hectare. Dar ulterior am fost selectat şi la supracontrol şi în decembrie nu s-a mai găsit suprafaţa! Au dispărut hectarele! Este cusută cu aţă roşie! Ca un făcut, este exact aceeaşi suprafaţă pe care primarul vrea să o lase pentru vacile satului?! APIA Galaţi a spus că nu are nici o vină, ci totul a plecat de la firma cu teledetecţia de la Timişoara! Atunci am vorbit cu un inspector al companiei care mi-a promis că se va proceda la reinterpretarea pozelor şi a măsurătorilor şi s-ar putea să se rezolve problema!”, ne-a declarat fermierul.
Dar până atunci trebuie să aştepte banii de la APIA, care îi sunt necesari. Şi apoi mai este riscul ca în momentul în care sunt neconformităţi, teren lipsă, crescătorul de animale poate fi penalizat de către APIA şi nevoit să dea înapoi banii primiţi pe ultimii trei ani.
„ERA MULT MAI MULT IMAŞ, DAR A FOST ARAT!”
„Cu păşunea este o poveste lungă! Eu am 55 de ani, sunt născut, crescut aici, ştiu că nu doar atât era imaşul – 327 ha! Au fost 368 ha; după socoteala mea, cel puţin 150 ha din imaş sunt arate! Spre exemplu, în tarlaua de la sondă, de vreo 22 ha, jumătate din suprafaţă a fost arată! Să nu mai spun că din imaş au fost împroprietăriţi unii apropiaţi ai conducerii Primăriei. Ar trebui să vină cineva să facă o verificare la sânge şi va descoperi destule blestemăţii!”, ne-a declarat Natanael C. Tonu.
VOCEA AUTORITĂŢII: „NU AVEM MAI MULT TEREN DISPONIBIL!”
Primarul din Umbrăreşti cunoaştea povestea lui Natanael Tonu, dar a părut mirat de motivul pentru care era supărat săteanul!? „Dacă am avea şi noi mai mult teren disponibil, am da oamenilor. Ce putem face dacă nu avem mai mult?! Noi am avut acolo 15 hectare, i-am dat dlui Tonu! A avut cu Primăria un contract anterior ca vitele de la Torceşti să pască pe trei hectare de pe păşunea lui, cu acordul dumnealui! Acuma nu şi-a mai dat acordul! Nici noi nu am insistat, dacă am văzut că Natanael Tonu a refuzat să permită ca vitele satului să intre pe păşunea lui! Nu i-am zis nimic, nu l-am supărat cu nimic! El este îndreptăţit să ceară, dar nu sunt vetre disponibile, ce putem să facem? Acuma noi dacă am avea teren disponibil, l-am da, că doar nu putem să-l ţinem aici, la Primărie, că noi scoatem venit din lucrul ăsta!”, ne-a declarat Paraschiv Stoica.
Întâiul gospodar a recunoscut că „Noi avem acolo (La Torceşti – n.r.) ceva teren pentru păşunat, dar este la vreo 5 km distanţă de sat şi oamenii ajung cu greutate! Şi acuma am făcut o situaţie de compromis! Un cetăţean care are pământ luat în arendă a dat voie să pască vacile satului pe păşunea lui!”
Paraschiv Stoica a ţinut să precizeze că ”s-a făcut ca la carte licitaţia pentru închirierea păşunii! Nu-i poţi mulţumi pe toţi crescătorii de animale care sunt în comună! Să le dai la fiecare cât de cât ca să se poată descurca nu este uşor! Sunt foarte mulţi fermieri care au animale! Este un sătean acolo, vecin cu dl Tonu, care are vreo 16 vaci cu lapte şi peste 100 de oi. Acesta nu a depus la timp cerere pentru licitaţie şi a rămas fără păşune! Acum se chinuie cum poate!”
Spre finalul discuţiei, primarul din Umbrăreşti a devenit binevoitor: „Dacă mai apare ceva pe viitor, vom da la oameni! Toată lumea mai mult vrea; şi eu vreau mai mult, dar atâta pot, ce să fac?!” Păi de unde să apară… din viitor teren de păşunat, dle primar? Din Cer? Din pajiştile raiului? Sau o să vină odată cu aluviunile de pe Siret?!
Un articol publicat în revista Ferma nr. 10/237 (ediţia 1-14 iunie 2019)