În acest sezon, începutul toamnei a fost oarecum secetos, motiv pentru care, plantele nu au avut o răsărire uniformă în toate plantațiile. Ulterior au sosit ploi, apoi iarna a fost una foarte blândă, chiar foarte atipic de blândă în multe regiuni ale țării. În primele două decade ale lunii aprilie, vremea s-a încălzit, ba chiar am avut temperaturi mai mari de 30oC în unele cazuri, fermierii s-au confruntat cu un început de atac al gândacului lucios (Meligethes aeneus) și de gărgărița silicvelor (Ceutorhynchus assimilis), după care vremea s-a răcit brusc.
Ce legătură există între Dasyneura și Ceutorhynchus?
Cei care au trecut cu bine peste toate aceste încercări privesc cu speranță spre ziua când vor recolta și vor putea să-și valorifice munca. Mai ales că în acest an există premise pentru roade bogate la această cultură. Până la recoltare însă mai sunt mici hopuri de trecut, unul dintre acestea fiind reprezentat de atacul larvelor țânțarului florilor de Brasicacee sau Dasyneura brassicae (denumire sinonimă cu țânțărașul sau țânțarul silicvelor). În ultimii ani, în zonele de sud și sud-est acest dăunător a început să producă pagube din ce în ce mai mari. De obicei acest dăunător este asociat cu atacul gărgăriței silicvelor. Acolo unde este prezent atacul de Ceutorhynchus assimilis, vom avea și atac de Dasyneura brassicae. Să vedem, pe scurt câteva detalii despre această insectă interesantă pentru entomologi, dar de coșmar pentru agriculturi.
Țânțarul silicvelor pune în pericol recolta 2016
În condițiile țării noastre, insectele prezintă mai multe generații pe an, dar cele mai păgubitoare sunt primele două generații. Insecta iernează ca larvă complet dezvoltată, într-un cocon albicios, în staratul superficial al solului. Primăvara, larvele se împupează și apoi se transformă în insecte adulte. Apariția adulților are loc când temperatura solului, în primii centimetri, atinge valoarea de 12-15oC. Adulții au o periodă foarte scurtă de viață. Cercetări întreprinse în Franța, la INRA, au scos în evidență faptul că un mascul trăiește numai 1-2 zile, iar o femelă 3-4 zile. În literatura de specialitate s-au semnalat și cazuri când femele pot trăi nouă zile, dar în general perioada de viață a acestora nu depășește patru zile. În natură numărul femelelor este mai mare decât al masculilor, în raport de 3:2. Zborul insectelor primei generații are loc la începutul înfloririi rapiței, dar zborul maxim se desfășoară când plantele de rapiță sunt la înflorirea deplină. Trebuie menționat faptul că în acest an perioada de înflorire a plantelor de rapiță a fost mai timpurie față de anii normali, din cauza condițiilor climatice (temperaturi mai ridicate decât în mod normal). Cu ajutorul ovipozitorului telescopic, femela depune ouăle în interiroul inflorescențelor. O femelă poate depune între 25 și 30 de ouă, chiar până la 60 de ouă. Perioada de incubație este de patru zile. Larvele nou apărute parcurg trei stadii, durata dezvoltării fiind cuprinsă între 9 și 15 zile, sub influența condițiilor meteorologice. Ajunse la completa dezvoltare (în mod normal la mijlocul lunii mai) larvele se retrag în stratul superficial al solului (până la trei centimetri adâncime), unde se împupează în coconi caracteristici. Conform specialiștilor de la INRA (Franța), durata stadiului pupal este cuprins între 7 și 35 de zile. Aceiași specialiști au menționat că o parte din larve pot intra în diapauză pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ani!
Zborul adulților celei de-a doua generații coincide de regulă cu perioada în care se formează silicvele plantelor de rapiță. Femela depune ouăle în silicvele afectate de atacul altor insecte, în cele mai multe cazuri unde s-a înregistrat atac de Ceutorhynchus assimilis vom avea și atac de Dasyneura brassicae. Larvele se dezvoltă în interiorul silicvelor, se hrănesc cu peretele interior al acestora, la completa dezvoltare larvele cad pe sol, migrează în stratul superficial al acestuia și se împupează în coconi caracteristici. Următoarele generații se dezvoltă pe brasicaceele din flora spontană și nu mai prezintă importanță din punct de vedere economic. Numărul total de generații este variabil, depinde de latitudine și de condițiile climatice. După INRA, în nordul Franței și în Suedia, insecta prezintă 3-4 generații pe an iar în Germania, 5-6 generații/an.
Pagubele nu sunt de ignorat
Larvele primei generații se dezvoltă în inflorescențele plantelor de rapiță, hrănindu-se cu sucul celular din elementele florale. La atac puternic, bobocii infestați nu se mai deschid, se hipertrofiază, se ofilesc și se desprind de pe plantă. Sunt cazuri când inflorescențele pot rămâne golașe. În practica agricolă, aceste simptome se întâlnesc destul de rar. Pentru condițiile din țara noastră, cel mai periculos este atacul larvelor generației a doua, la silicve. Larvele se dezvoltă în interioul silicvelor, hrănindu-se cu pereții interiori ai acestora (foto 2). Silicvele atacate se deformează, de regulă se îndoaie de la locul de infestare. De asemenea, silicvele atacate se pot deosebi de cele sănătoase, deoarece se colorează mai de timpuriu în galben (foto 3). Dacă le deschidem, putem constata prezența multor larve, precum și semințele parțial sau aproape total distruse (foto 4).
Prevenire prin măsuri agronomice
În literatura de specialitate, recomandările clasice pentru prevenirea atacului sunt respectarea rotației culturilor și efectuarea arăturilor pentru distrugerea rezervei de larve hibernante. În prezent mulți fermieri au înlocuit arătura cu sistemul ”minimum tillage”, fără întoarcerea brazdei. În general, se recomandă controlul gărgăriței silicvelor pentru a nu avea probleme cu larvele țânțărașului la silicvele de rapiță. Chiar dacă insectele vor apărea în lan, atacul larvelor la silicve va fi scăzut. În schimb, dacă am avut atac mare de Ceutorhynchus assimilis, atunci sunt toate șansele să avem probleme și cu Dasyneura brassicae. Cert este că în ultimii ani din ce în ce mai mulți fermieri au început să se plângă de atacul larvelor țânțarului florilor de brasicacee, cel mai probabil a crescut rezerva biologică a acestui dăunător. Așa că singura soluție este să fim cu ochii pe solele de rapiță ca și pe prețurile de valorificare a recoltei 2016.
Emil GEORGESCU
INCDA Fundulea
CUM DEPISTĂM DĂUNĂTORUL INVIZIBIL?
Adultul are formă tipică de țânțar, cu lungimea corpului de 1,5-2,0 mm (după INRA 1,0-1,5 mm), de culoare galben-oranj. Femela prezintă un ovipozitor a cărui lungime nu depășește jumătate din lungimea corpului (maxim un mm). Important este de reținut faptul că datorită dimensiunilor mici, precum și a duratei scurte de viață, adulții se observă foarte greu în câmp. Pentru detectarea lor se folosesc capcanele galbene.
Larva se observă după producerea atacului în interiorul silicvelor, fiind cel mai ”vizibil” stadiu al acestei insecte. Larvele sunt apode, eucefale, cu lungimea corpului de 1,5-2,0 mm, culoare alb-gălbuie (foto 1).
Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 – 15 iunie 2016
