El este suspendat de peretele abdomenului de către o formaţiune de ţesut conjunctiv situat la mijlocul celor două sferturi laterale denumit ligamentul suspensor mijlociu al ugerului. El mai este ancorat de peretele abdomenului de încă două ligamente aşezate lateral denumite ligamentele suspensoare laterale.

Subliniez că tăria şi soliditatea acestor ligamente determină longevitatea productivă a vacilor. Un uger cu ligamente slabe, de regulă, după a doua lactaţie atârnă prea mult în jos şi-l predispune la leziuni şi infecţii frecvente.
În figura 1 redăm anatomia ugerului aşa cum am descris-o mai sus.

Cum este structurat la interior ugerul vacilor?

Ţesutul secretor al glandei mamare este compus din milioane de formaţiuni asemănătoare boabelor unui strugure denumite alveole (Fig.2).

O alveolă este formată dintr-un perete sferic, care la interior este căptuşit cu celule epiteliale secretorii. În centrul alveolei există un spaţiu unde se adună laptele secretat. Fiecare alveolă se deschide cu câte un canalicul care confluează cu altele din vecinătatea lor. Pe măsură ce canalele se unesc între ele numărul lor se reduce, din ce în ce mai mult.

La baza sfârcului ele se deschid într-o cavitate spaţioasă denumită cisterna glandei mamare. Ea se continuă şi în lungul sfârcului după ce face o gâtuitură la baza lui numit inelul sfârcului. După inel cisterna se lărgeşte luând denumirea de cisterna sfârcului. Ea se deschide la vârful sfârcului printr-un canal îngust numit canalul papilar sau canalul sfârcului.

La capătul sau exteriorul canalului papilar acesta este prevăzut cu un muşchi circular numit sfincter care are proprietatea de-al închide după terminarea suptului sau a mulsului. (Fig.3.)

Canalul sfârcului cu cisterna lui, precum şi cisterna glandei şi a canaliculelor în care se deschid alveolele glandulare, sunt acoperite la interior (căptuşite) cu un strat de celule epiteliale care se alipesc şi se cimentează unele de altele, făcând astfel un strat izolator între lumenul canalului şi ţesuturile moi adiacente.

În felul acesta stratul de celule epiteliale se opune, cu străşnicie pătrunderii microbilor din lumen în interiorul peretelui acestuia.

Articol publicat în revista Ferma nr. 4(36)/2005