Alcătuirea unui asolament raţional trebuie să răspundă următoarelor trei principii: structura asolamentului, durata asolamentului şi ordinea rotaţiei culturilor în asolament.

Structura asolamentului trebuie să corespundă zonei de cultură, condiţiilor de sol şi posibilităţilor tehnologice. Este important ca, din punct de vedere tehnologic, vârfurile de muncă să nu se suprapună, astfel încât una din culturi să fie favorizată în detrimentul alteia.

Pentru cartoful de consum, în micile gospodării este suficient să avem 2-3 culturi în afara acestuia pentru a realiza o rotaţie de 2-3 ani (cartoful să nu revină pe aceeaşi suprafaţă mai devreme de doi ani). În fermele mari, unde se cultivă cartof pe mai multe zeci de hectare, structura culturilor din asolament trebuie să fie bine definită şi să aibă un caracter multianual.

Plantele premergătoare

În asolamentele mixte (culturi de câmp şi plante furajere) locul cartofului este mai uşor de stabilit, având în vedere că perenele furajere se întorc după 3-4 ani şi, în acelaşi timp, sunt foarte bune premergătoare pentru cartof, mai ales cele leguminoase (lucernă, trifoi).

Este foarte important ca premergătoarele furajere să nu fi fost infestate de buruieni problemă cum ar fi pirul, de exemplu. Această buruiană exclude automat de la bune premergătoare furajele perene.

S-a constatat că după culturile de cartof conţinutul în humus al solului scade, similar cu situaţia în care se cultivă sfeclă de zahăr sau floarea soarelui. Or, pentru restabilirea unui proces organic de sinteză a humusului este nevoie să alternăm cultura cartofului (sfecla de zahăr sau floarea soarelui) cu plante care lasă în sol suficiente resturi vegetale pentru compensarea pierderii humusului, cum ar fi cerealele păioase, leguminoasele anuale şi perene, porumbul.

Nu se recomandă cultivarea cartofului (cu excepţia celui extratimpuriu) în asolament legumicol, pentru că foarte multe specii legumicole fac parte din aceeaşi familie cu cartoful (solanaceae: tomate, vinete, ardei) sau din rădăcinoase (morcov, ţelină etc.), care au boli şi dăunători comuni.

Nu se recomandă, de asemenea, ca premergătoare sfecla de zahăr, inul, cânepa, lupinul, tutunul sau porumbul. Acesta din urmă, mai ales cel recoltat mecanic, lasă foarte multe resturi vegetale grosiere. Prezenţa acestora în stratul superficial împiedică prelucrarea bilonului, înrăutăţeşte echilibrul aerohidric în sol, mai ales pe solurile uşoare, şi e o sursă permanentă de fungi prin degradarea întârziată a acestor resturi vegetale.

Pe terenurile acide, care au fost amendate pentru corectarea pH-ului, nu se cultivă cartofi 2-3 ani de la aplicare, pentru a nu favoriza infecţia cu râia comună (boală care se dezvoltă în mediu bazic).

În cazul în care o cultură premergătoare, chiar favorabilă, dacă prin diverse situaţii (irigaţie excesivă, ploi sau exces de umiditate la recoltare, secetă excesivă) lasă terenul tasat şi lucrarea de arat se face cu dificultate, acea cultură trebuie exclusă în acel an din categoria premergătoarelor bune pentru cartof.

Fertilizarea cu gunoi

Gunoiul de grajd semifermentat sau nefermentat nu se aplică direct culturii cartofului, în schimb fertilizarea cu astfel de gunoi la cultura premergătoare este o metodă de dorit, ştiind că în anul al doilea aportul gunoiului este maxim atât cantitativ, dar mai ales calitativ.

Folosirea gunoiului de acest tip direct la cultura cartofului favorizează dezvoltarea fungilor în bilon (apoi boli de putrezire, bacterioze şi micoze) dar are influenţă negativă şi asupra absorbţiei apei, ştiind că pentru mineralizare gunoiul foloseşte la rândul lui mari cantităţi de apă.

Durata asolamentului din care face parte cartoful trebuie să fie de 2-4 ani şi chiar de 5 ani la cartoful pentru sămânţă. Cartoful suportă şi monocultura, dar această practică favorizează înmulţirea bolilor şi dăunătorilor, iar samulastra rămasă an de an impurifică soiul cultivat în anul curent. În literatura de specialitate se menţionează că într-o monocultură de cartof de 14 ani, infecţia cu Verticillium sp., de exemplu, a crescut până la 98%.

Sunt doar câteva din principiile de asolament ale cartofului. Însă conceperea şi organizarea unor asolamente corecte necesită, poate, cele mai extinse şi profunde cunoştinţe agronomice, ecologice şi de marketing din tot evantaiul de tehnologii de cultivare a plantelor. – asta se poate scoate daca nu incape.

CARTOFUL ÎN ASOLAMENT

Asolamente orientative pentru cartof

• Asolament de 4 ani:
– grâu – leguminoase anuale – orzoaică – cartof;
– grâu – sfeclă de zahăr – grâu – cartof;
– grâu – orz – leguminoase anuale – cartof;
– perene furajere – perene furajere – perene furajere – cartof;
– cereale primăvară – trifoi – trifoi – cereale de toamnă – cartof;
– cereale păioase de toamnă – porumb – cereale păioase de primăvară – cartof.

• La asolamentele de 3 ani, una din culturile intermediare se reduce, iar la cele de 5 ani se mai intercalează în mijloc o cultură compatibilă cu celelalte.

Cerinţele cartofului la planta premergătoare

– să părăsească terenul devreme pentru a putea executa la timp şi de calitate lucrările de toamnă (arat, fertilizat, eventual bilonat);
– să lase în sol o cantitate mare de materie organică;
– să lase solul afânat;
– să lase terenul curat de buruieni;
– să lase terenul lipsit de boli şi dăunători specifici cartofului.

Astfel, cele mai bune premergătoare sunt: cerealele păioase, leguminoasele şi culturile furajere.