România cultivă anual circa 200.000 ha cu cartof, din care mai puțin de 37 mii sunt înscrise la APIA în ferme performante. Producțiile medii pe suprafață sunt submediocre (15 tone/ha), în primul rând din cauza folosirii seminței necertificate.

Începând cu 2015, prin Ordinul 619/2015 al MADR, cartoful de sămânță se subvenționează suplimentar cu 960 euro/ha pentru o suprafață eligibilă de 840 ha (ulterior aceasta scade la 388 ha!) Suprafață care, la producția medie impusă (20.200 kg/ha), ar asigura doar 16.968 tone de cartof pentru replantare, cu care se pot realiza anual culturi comerciale de cartof pentru consum pe aproximativ 6000 ha, restul suprafeței de până la 200 mii ha să fie cultivat cu sămânță necertificată sau din import. Deci avem voie să ne asigurăm doar trei la sută din necesarul total de sămânță! 

Poate până aici s-au folosit argumentele „istorice”, cum că România în ultimii ani a produs sămânță doar pe 300-400 ha și că prin creșterea suprafeței eligibile se încurajează un segment deficitar. Numai că O 619 specifică la art. 48, fără alte amendamente, că pe suprafața declarată la APIA după plantare trebuie să obții cel puțin 20,2 t/ha și să dovedești cu facturi fiscale comercializarea întregii producții. De aici „firul” se rupe…

Ordinul are cel puțin trei deficiențe:

• Pentru că certificarea finală a loturilor semincere se face după obținerea rezultatelor din precultură, în anul următor producției declarate, declasarea unor parcele (loturi) din diferite motive (infecții cu viroze, boli și dăunători de carantină, independent uneori de tehnologia fermierului) nu permite reeligibilizarea suprafeței rămase cu sămânța certificată final; practic, dacă un fermier, de exemplu, cultivă două soiuri pe suprafețe, să zicem, egale, din care unul este declasat, se respinge automat subvenția și pentru suprafața cu soiul nedeclasat!

• Producția medie minimă impusă este de 20.200 kg/ha, mult prea mult pentru această destinație; se știe că pentru a obține sămânță de calitate, tehnologia te obligă să întrerupi vegetația cu 30-45 de zile înainte de a atinge potențialul maxim de producție, pentru a evita creșterea exagerată a tuberculilor, dar mai ales pentru a evita zborul maxim de afide transmițătoare de viroze grave, ceea ce ar duce la declasarea producției. Or, se știe că în producția de sămânță multiplicarea este de aproximativ 1:5, restul tuberculilor sunt sub stas și/sau de consum (mai puțin de 28-30 mm diametru, respectiv mai mult de 55-65 mm). Asta înseamnă că din 3000 kg sămânță folosită la plantare se pot obține în jur de 15 tone sămânță/ha, nu 20,2 cât prevede actul normativ.

• Întreaga producție certificată, pentru a deveni eligibilă, trebuie să fie vândută! Ce face fermierul producător de sămânță? Trebuie să cumpere tocmai el care a cheltuit de două ori mai mult decât la cartoful de consum? Care este logica? La soia, de exemplu, nu este așa. Apoi, cartoful de sămânță are mai multe categorii biologice. Dacă de exemplu produc superelită, de ce nu pot replanta, să obțin elită sau Cl. A pentru livrare ulterioară la fermierul de consum? 

Mai grav este faptul că aici legea îți dă posibilitatea de adaptare, de creare de condiții artificiale. De exemplu, doi femieri care produc sămânță sunt tentați să-și vândă reciproc sămânța, uneori doar pe hârtie, pentru a demonstra la APIA că a comercializat. Legea nu prevede această procedură, deci favorizează condițiile artificiale! 

UE nu se lasă! Dar nici MADR nu se înduplecă

FNCR a înaintat MADR o scrisoare în care arată că: „Suprafața solicitată inițial pentru sprijin cuplat pe anul 2015 nu coincide cu suprafața certificată final anul acesta de către Inspectoratul Teritorial de Controlul Semințelor și Materialului Săditor (ITCSMS), din cauza unor factori obiectivi, imposibil de anticipat și controlat de fermieri. Anul 2015 s-a caracterizat printr-o presiune de infecție virotică foarte mare, determinând respingeri masive la certificare. De asemenea, s-au respins multe suprafețe din cauza depistării unor dăunători de carantină (Ditylenchus sp., Globodera sp. etc). Din aceste cauze, aproape nici un fermier care a depus cererea pe această schemă nu este eligibil pentru sprijin cuplat, lucru extrem de grav! Din datele ITCSMS, anul acesta s-au certificat final doar 167,9 ha, ceea ce reprezintă 43% din ultima suprafață acordată pentru această măsură”.

MADR nu s-a lăsat înduplecat, fiind de acord doar cu rectificarea suprafeței eligibile după certificarea finală de către ITCSMS. Federația a cerut și s-a acceptat inițial ca și Unitatea Fitosanitară să poată certifica respingerea din motive de carantină, ceea ce în textul final de modificare a art. 48 din O 619 nu mai apare. Alte modificări se vor putea face doar pentru anul 2017. În ceea ce privește necesarul propriu, s-a transmis categoric că sprijinul cuplat se acordă numai pentru cantitatea vândută. Se pare că aici UE este de neclintit! Miroase a hărțuială! Cum să rămână Occidentul fără un client atât de important ca România la sămânța produsă în Olanda, Germania, Franța etc?

În concluzie, se „încurajează” producția de sămânță din 2015 pentru aproape 168 ha (practic suprafața unei ferme!), adică mai puțin de 4000 tone, cu care s-au plantat în 2016 circa 1300 ha (0,65% din total!)

Fermieri cultivatori de cartof, lăsați-vă de „barabule”! Importați, prindeți, vânați, gâsca cu gâtul roșu! E mai rentabil și mai palpitant! Sau tutun și… răbdare! Până când?!

Articol publicat in Revista Ferma nr. 12 (173 –  1-31 iulie 2016)