Pe platoul Saclay, în apropiere de Paris, cercetătorii şi fermierii încearcă să valorifice o resursă pe care majoritatea oamenilor o consideră deşeu. Este vorba despre urina umană, testată ca alternativă la îngrăşămintele minerale pe bază de azot, al căror preţ a crescut considerabil în ultimii ani.

Experimentele sunt coordonate de Camera de Agricultură din Île-de-France, iar unul dintre fermierii implicaţi este Emmanuel Laureau. În ferma sa, primele teste au început în 2018, folosindu-se urină colectată din mediul urban şi depozitată timp de aproximativ şase luni în recipiente aproape ermetice, pentru a reduce riscurile sanitare.

Testele din câmp sunt promiţătoare

Rezultatele preliminare au atras atenţia cercetătorilor. În culturile de grâu şi porumb, producţiile obţinute pe parcelele fertilizate cu urină au fost similare cu cele fertilizate cu azotat de amoniu. De asemenea, analizele nu au indicat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte conţinutul de proteine al grâului.

Testele continuă şi în prezent, urmând a fi analizate efectele aplicării pe culturi de acoperire înainte de porumb, cu un aport de aproximativ 45 de unităţi de azot la semănat. Primele observaţii sunt promiţătoare, însă cercetătorii aşteaptă rezultatele finale pentru a confirma impactul asupra producţiei.

O resursă bogată în azot

Chiar dacă reprezintă doar aproximativ 1% din volumul total al apelor uzate, urina umană conţine aproape 80% din azotul prezent în acestea. Din acest motiv, specialiştii o consideră o resursă cu un potenţial agronomic ridicat.

Totuşi, utilizarea ei în câmp nu este lipsită de provocări. Concentraţia de azot este relativ mică – aproximativ trei unităţi la 1.000 de litri. Pentru a aduce 60 de unităţi de azot pe hectar ar fi necesari aproape 20.000 de litri de urină. În practică, fermierii folosesc adesea o combinaţie între această soluţie şi fertilizanţii azotaţi clasici, mult mai concentraţi.

Provocări logistice

Volumele mari care trebuie transportate şi aplicate reprezintă una dintre principalele probleme. Urina colectată este livrată în rezervoare de câte 1.000 de litri, iar manipularea lor implică pompare, filtrare şi curăţarea frecventă a duzelor pulverizatorului. În plus, deplasarea unor cantităţi mari de lichid pe câmp poate duce la compactarea solului, mai ales pe terenurile cu capacitate portantă redusă.

O soluţie analizată de cercetători este concentrarea urinei, pentru a reduce volumele necesare. Prin anumite procese se obţine un produs numit „aurin”, de aproximativ zece ori mai concentrat. Dincolo de acest nivel, însă, procesul ar deveni prea costisitor din punct de vedere energetic. În prezent, ferma lui Emmanuel Laureau primeşte anual aproximativ 40 m³ de urină colectată din mediul urban, notează jurnaliştii de la Terre-Net.fr.

Ce se întâmplă cu reziduurile de medicamente?

Un alt subiect analizat în cadrul proiectului este prezenţa reziduurilor medicamentoase. Studiile aflate în desfăşurare arată că pot fi detectate urme de substanţe precum paracetamolul sau cafeina în primii ani după aplicare. Totuşi, concentraţiile scad rapid şi revin la niveluri normale după aproximativ şase luni, iar până acum nu au fost observate efecte negative asupra culturilor sau acumulări în sol.

Testul acceptării publice

Poate cea mai delicată problemă rămâne acceptarea ideii de către public. În momentul aplicării, fertilizantul are un miros destul de puternic. Dacă este încorporat imediat în sol, mirosul dispare rapid. În cazul aplicării pe culturi aflate în vegetaţie, acesta poate persista două-trei zile.

Citeşte şi:
Războiul din Iran blochează exporturile de îngrășăminte: prețul ureei a crescut cu 90 dolari/tonă într-o săptămână, fermierii sunt loviți direct!

Cercetătorii au testat şi reacţia consumatorilor. În cadrul unui experiment, voluntarii au primit biscuiţi preparaţi din făină de grâu fertilizat cu urină. Rezultatul a fost împărţit: doar aproximativ jumătate dintre participanţi au fost dispuşi să îi guste.

Urina, materie primă pentru biostimulatori

Pe lângă utilizarea directă ca fertilizant, urina umană începe să fie valorificată şi în industria biotehnologiilor. Compania franceză Toopi Organics o foloseşte ca mediu de cultură pentru bacterii benefice agriculturii, din care produce biostimulatori. Unul dintre produse, Lactopi Start, stimulează dezvoltarea rădăcinilor şi ajută plantele să absoarbă mai eficient fosforul. Firma lucrează în prezent la noi soluţii biologice pentru agricultură, inclusiv produse cu rol de repelent pentru mistreţi.