Războiul din Iran provoacă un șoc global: energie și îngrășăminte mai scumpe pentru fermieri!
Războiul din Orientul Mijlociu are efecte care depășesc cu mult regiunea în care se desfășoară luptele. Atacurile lansate de Israel și Statele Unite asupra Iranului și riposta iraniană cu rachete și drone au generat tensiuni majore într-una dintre cele mai sensibile zone ale economiei globale.
Un punct critic este Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute maritime din lume. Aproximativ o cincime din comerțul mondial cu petrol trece prin această strâmtoare.
Odată ce navigația devine riscantă sau aproape blocată, efectele se propagă rapid în economie, inclusiv în agricultură.
Deși poate părea un conflict îndepărtat pentru fermierii din Europa sau America, realitatea este că războiul afectează direct costurile de producție agricolă, piața îngrășămintelor și fluxurile comerciale globale, arată o analiză a celor de la Agrarheute.
Război în Iran: Energia devine mai scumpă pentru fermieri
Prima consecință directă a conflictului este creșterea prețurilor la energie. Închiderea de facto a Strâmtorii Hormuz a dus la scumpirea petrolului Brent și a motorinei.
Pentru agricultură, acest lucru înseamnă costuri mai mari aproape la fiecare etapă a producției:
- combustibil pentru utilaje
- transportul produselor agricole
- uscarea cerealelor
- energie pentru irigații și depozitare
În multe regiuni, prețurile motorinei și benzinei au crescut cu aproximativ 15-30%. În același timp, costurile pentru uscarea cerealelor cresc într-un ritm similar.
În mod obișnuit, uscarea cerealelor necesită între 0,5 și 1 litru de motorină sau ulei de încălzire pentru fiecare punct procentual de umiditate eliminat pe tonă de cereale. O creștere bruscă a prețurilor la combustibil se traduce imediat în costuri mai mari pentru fermieri.
Criza îngrășămintelor se adâncește
Energia scumpă nu este singura problemă. Conflictul afectează direct și piața globală a îngrășămintelor.
Îngrășămintele azotate sunt produse în mare parte din gaz natural, iar multe dintre centrele de producție și export sunt situate în zona Golfului Persic. Aproximativ 25-30% din comerțul global cu îngrășăminte azotate – în special uree și amoniac – trece prin Strâmtoarea Ormuz.
Iranul, Qatarul, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite sunt exportatori majori. Dacă rutele maritime sunt perturbate sau instalațiile industriale sunt afectate de conflict, oferta globală scade rapid.
Un alt element important este sulful, un produs secundar al rafinării petrolului și gazelor, folosit la producerea îngrășămintelor fosfatice. Reducerea producției în regiune face ca îngrășămintele care conțin fosfor și sulf să devină mai scumpe la nivel mondial.
Pe piețele internaționale, efectele se văd deja. De exemplu, prețul ureei în Orientul Mijlociu a depășit 590 de dolari pe tonă, cu peste 90 de dolari mai mult decât în săptămâna precedentă.
Fermierii reduc fertilizarea
Pentru mulți agricultori, aceste prețuri sunt greu de suportat. Diferența dintre prețurile relativ scăzute ale cerealelor și costurile foarte mari ale îngrășămintelor devine tot mai mare.
În țările mai sărace, fermierii sunt nevoiți să reducă cantitatea de îngrășăminte utilizată. Aceasta înseamnă randamente mai mici și producții agricole reduse.
Pe termen mediu, rezultatul poate fi o creștere a prețurilor la cereale și oleaginoase pe piața globală.
Istoria arată că scumpirea alimentelor poate avea și consecințe politice. Creșterea prețurilor la alimente a fost unul dintre factorii care au contribuit la protestele masive din timpul Primăverii Arabe din 2010-2011.
Piețele cerealelor reacționează
Pe bursele agricole, criza energiei și a îngrășămintelor începe deja să influențeze prețurile.
Analiștii de piață consideră că grâul ar putea beneficia de creșterea prețurilor la petrol, deoarece fermierii ar putea renunța la culturi care necesită mai multe îngrășăminte, cum este porumbul.
De asemenea, prețurile mai mari la energie susțin cotațiile pentru uleiul de soia și alte uleiuri vegetale, utilizate și în producția de biocombustibili.
În același timp, creșterea costurilor afectează și sectorul zootehnic, deoarece hrana pentru animale și transportul devin mai scumpe.
Comerțul agricol este perturbat
Conflictul afectează nu doar costurile de producție, ci și transportul produselor agricole. Dacă navele petroliere nu pot circula în siguranță prin Strâmtoarea Ormuz, același lucru se întâmplă și cu cargourile care transportă cereale, carne sau alte produse alimentare.
Țările din Golful Persic depind masiv de importuri. De exemplu: aproximativ 95% din necesarul de soia este importat, 91% din uleiurile vegetale provin din import, 89% din porumb este adus din alte țări.
Qatarul, de exemplu, importă aproximativ 90% din alimentele consumate.
Principalii furnizori sunt:
- Canada, UE, Rusia și Ucraina pentru grâu
- Argentina, Brazilia și SUA pentru porumb
- Brazilia, SUA și Franța pentru carne
Blocajele logistice pot provoca întârzieri, creșterea costurilor de transport și pierderi pentru exportatori.
Probleme și pe piața orezului
Războiul afectează și exporturile de orez basmati din India către Iran și statele din Golf. Aproximativ 400.000 de tone de orez sunt blocate în porturi sau pe mare.
Costul transportului maritim a crescut dramatic, de la 1.800 de dolari la aproape 3.800 de dolari pe container.
În mod paradoxal, fermierii indieni se confruntă în același timp cu scăderea prețurilor la producător, deoarece exporturile sunt întârziate.
Un sistem alimentar global vulnerabil
Organizațiile umanitare avertizează că situația actuală demonstrează fragilitatea sistemului alimentar global.
Un sistem dependent de combustibili fosili, rute maritime critice și importuri masive poate fi destabilizat rapid de conflicte geopolitice.
Dacă războiul se prelungește, consecințele ar putea fi resimțite nu doar de fermieri, ci și de consumatori din întreaga lume, prin creșterea prețurilor alimentelor și riscuri mai mari de insecuritate alimentară.
