Într-un context agricol marcat de presiuni tot mai mari asupra costurilor de producţie şi de volatilitatea preţurilor, fermierii caută soluţii pentru a-şi menţine rentabilitatea. Sfecla de zahăr continuă să fie, în acest peisaj incert, una dintre culturile care oferă un anumit grad de stabilitate.

Pentru Vasile Seneşan, fermier din Galda de Jos, judeţul Alba, care exploatează aproximativ 1.200 de hectare, cultura de sfeclă de zahăr rămâne una dintre puţinele opţiuni care oferă un echilibru economic, chiar şi în condiţii dificile.

Preţuri stagnante şi presiunea importurilor

Pentru această primăvară, fermierul a alocat aproximativ 170 de hectare sfeclei de zahăr, o cultură care beneficiază încă de un sprijin consistent, de aproximativ 1.200 de euro pe hectar. Cu toate acestea, rentabilitatea nu este susţinută de piaţă, ci mai degrabă de subvenţii.

„Preţul zahărului este afectat de importurile din Ucraina şi Republica Moldova, ceea ce menţine un nivel scăzut al valorificării. Practic, preţul plătit pentru sfecla de zahăr a rămas neschimbat în ultimii zece ani, situându-se la 26 de euro pe tonă. În tot acest timp, costurile cu inputurile au crescut semnificativ, îngrăşămintele fiind în trecut la aproximativ 30% din nivelul actual”, constată Vasile Seneşan.

Tehnologia face diferenţa

În ciuda acestor dificultăţi, sfecla de zahăr rămâne în planul fermei datorită investiţiilor realizate în tehnologie. Vasile Seneşan dispune de toate echipamentele necesare – de la semănat şi recoltat până la încărcare – ceea ce îi permite să optimizeze costurile şi să valorifice mai bine producţia. „Dacă ai tehnologia, parcă sfecla devine puţin mai profitabilă”, explică fermierul, subliniind importanţa integrării mecanizării în strategia agricolă.

Piaţa de desfacere, tot mai restrânsă

Un alt obstacol major îl reprezintă reducerea numărului de procesatori. În România mai funcţionează doar două fabrici de zahăr, la Luduş şi Roman. Fermierul din Alba livrează producţia către fabrica din Luduş, aceasta fiind cea mai apropiată unitate de procesare. Desigur, această concentrare a pieţei limitează opţiunile agricultorilor şi le reduce puterea de negociere.

O cultură rezilientă într-un climat din ce în ce mai imprevizibil

Din experienţa acumulată, Vasile Seneşan consideră că sfecla de zahăr este una dintre cele mai sigure culturi în condiţii de secetă. Sistemul radicular profund îi permite să supravieţuiască şi să valorifice chiar şi resursele limitate de apă. Chiar şi în anii extremi, cum a fost 2025, cultura reuşeşte să ofere o producţie minimă, ceea ce o face o opţiune strategică într-un climat tot mai imprevizibil.

Citeşte şi:
Vârf de producție de 100 t/ha la sfecla de zahăr în 2025

„Anul agricol anterior a fost unul extrem de dificil. În luna iulie, cultura de sfeclă era complet compromisă din cauza secetei. Plantele erau uscate, fără frunze, iar perspectivele erau sumbre. Totuşi, ploile venite la finalul lunii iulie şi începutul lunii august au schimbat radical situaţia. Datorită rădăcinii pivotante, care poate ajunge până la doi metri adâncime, plantele au reuşit să se regenereze spectaculos”, susţine fermierul din Alba.

La recoltare, producţia a ajuns la aproximativ 40 de tone pe hectar, sub media obişnuită de 65 de tone, dar suficient pentru a acoperi costurile de producţie. Luând în calcul şi subvenţia, cultura a generat chiar un mic profit.