Mirosul joacă un rol esențial în comportamentele sociale, sexuale și teritoriale ale animalelor. Caprele și oile posedă o capacitate remarcabilă de recunoaștere individuală, bazată în special pe miros.

Caprele, ca multe alte mamifere, se bazează foarte mult pe miros pentru a comunica între ele. La scurt timp după fătare, mama își curăță progenitura prin lins, proces care o ajută să memoreze mirosul unic al iedului. În doar câteva ore, ea este capabilă să își identifice iedul într-un grup mare, respingând instinctiv iezii care nu îi aparțin.

La rândul său, iedul își recunoaște mama datorită mirosului specific al glandei mamare și al secrețiilor pielii, ceea ce îl ajută să găsească sursa de lapte și să evite alăptarea la alte femele. Această legătură olfactivă este vitală pentru supraviețuirea nou-născutului și pentru formarea unei relații stabile între mamă și ied.

Experimente etologice au demonstrat că unele capre pot recunoaște mirosul propriului ied chiar și după câteva luni de separare. Același lucru se întâmplă între oaie și miel.

Recunoașterea între adulți

Recunoașterea individuală nu se limitează doar la relația maternă. Caprele și oile adulte pot distinge între indivizii cunoscuți și cei străini pe baza mirosului corporal, al urmelor lăsate pe sol sau al secrețiilor glandelor cutanate (piele).

Caprele și oile au glande cutanate active, în special în jurul coarnelor, bărbiei, ugerului și între unghii, care produc substanțe volatile unice fiecărui individ. Aceste substanțe acționează ca o „amprentă olfactivă”, stabilă și ușor recunoscută de alți membri ai grupului. Fiecare animal are un „profil olfactiv” propriu, influențat de factori genetici, alimentație și stare fiziologică.

Esențial pentru ierarhia și siguranța turmei

Această formă de recunoaștere are o importanță majoră pentru viața socială a turmei. Ea permite menținerea coeziunii grupului, prevenirea conflictelor și protejarea iezilor/mieilor de confuzii sau pericole. În esență, mirosul funcționează ca o carte de identitate invizibilă, prin care fiecare capră sau oaie își recunoaște familia, vecinii și locul său în ierarhia socială.

Mirosul specific fiecărei oi ajută membrii turmei să se orienteze și să rămână grupați, mai ales în pășunatul liber sau în zone cu vegetație densă. Prin recunoașterea mirosurilor familiare, oile reduc anxietatea și stresul, crescând siguranța grupului.

Deși mirosul este principalul canal de recunoaștere, caprele și oile folosesc și vederea și auzul pentru confirmare. Ele pot identifica fețele altor indivizi și răspund la vocalizele specifice ale altor membrii, integrând astfel informațiile senzoriale într-un mod complex și eficient.

Marcarea teritoriului

O formă esențială de comunicare olfactivă la capre și oi, prin care animalele transmit informații despre prezența lor, identitatea individuală, ierarhia socială și disponibilitatea reproductivă, este marcarea teritoriului.

Comportamentul este mai vizibil la masculi, însă și femelele pot lăsa urme olfactive care contribuie la coeziunea grupului.

Există diferențe între capre și oi:

• Caprele sunt mai teritoriale și mai expresive în comportamentele de semnalare a teritoriului, marcând adesea suprafețe înalte pentru o răspândire eficientă a mirosului.
• Oile sunt mai discrete; berbecii marchează spațiul din preajma femelelor, iar femelele folosesc urmele olfactive pentru recunoașterea mieilor și a partenerilor din grup.

Marcarea teritoriului contribuie la stabilitatea socială și la organizarea turmei. Semnalele chimice permit evaluarea stării fiziologice a celorlalți, menținerea distanțelor optime și cooperarea eficientă fără agresivitate. Acest sistem de comunicare olfactivă evidențiază complexitatea comportamentului rumegătoarelor domestice și importanța mirosului în relațiile sociale și reproductive.

Atracția partenerilor și succesul împerecherii

Feromonii sexuali reprezintă substanțe chimice volatile produse de animale pentru a transmite semnale legate de reproducere. La capre și oi, acești compuși joacă un rol esențial în atragerea partenerilor, în sincronizarea ciclurilor reproductive și în asigurarea succesului împerecherii.

Ei constituie un limbaj chimic invizibil, dar extrem de eficient, prin care se stabilesc relațiile dintre masculi și femele în sezonul de reproducere.

Masculii – țapii și berbecii – dezvoltă, în special în perioada de rut, un miros intens și specific. Acest miros provine din secrețiile glandelor sebacee aflate în jurul coarnelor, bărbiei, pieptului și picioarelor, dar și din urina pe care o folosesc pentru a-și impregna părul sau lâna.

În cazul caprelor, comportamentul de „autourinare” (urinarea pe barbă sau piept) amplifică mirosul feromonal, crescând astfel atractivitatea masculului în fața femelelor aflate în călduri.

Cum interpretăm limbajul corporal al oilor și caprelor?

„Efectul berbecului”

Feromonii masculini acționează direct asupra sistemului olfactiv și endocrin al femelelor.

Ei pot stimula secreția de estrogeni, pot induce sau sincroniza estrul și pot intensifica receptivitatea sexuală.

Acest efect chimic puternic, cunoscut sub numele de „efectul berbecului”, este pronunțat la berbeci și țapi, unde simpla prezență a mirosului unui mascul activ sexual poate declanșa căldurile chiar și după o perioadă de repaus reproductiv.

Rol major în perpetuarea speciei

Biologic, feromonii sexuali contribuie la coordonarea eficientă a reproducerii în cadrul turmei, la maximizarea succesului masculilor dominanți și la economisirea energiei prin evitarea comportamentelor inutile între indivizii nereceptivi. Ei facilitează o comunicare subtilă, dar precisă, între sexe, asigurând perpetuarea speciei.

În concluzie, mirosul oferă informații esențiale despre sănătate, stres, starea hormonală și chiar despre vârsta sau disponibilitatea reproductivă a unui individ. Caprele și oile identifică indivizii bolnavi sau slăbiți și pot sesiza nivelul de stres al altor membri ai grupului.

Funcțiile marcării teritoriului

• Delimitarea teritoriului, prin care masculii dominanți stabilesc zone de influență și avertizează rivalii prin mirosuri;
• Comunicarea ierarhică, unde intensitatea și frecvența marcajelor reflectă statutul social și nivelul hormonal;
• Atracția partenerilor, prin feromonii care anunță femelele de prezența și virilitatea masculului;
• Și nu în ultimul rând evitarea conflictelor, prin recunoașterea mirosurilor individuale, reducând confruntările directe și conservând energia grupului.

un articol de SORIN-OCTAVIAN VOIA

USV Timișoara / ACO Păstorul Crișana Arad