Agrofondul asigurat de fermă a avut un aport de elemente fertilizante de bază la hectar de 132 kg s.a. potasiu, 81 kg s.a. fosfor, 132 kg s.a. azot și 21 kg s.a. sulf. Corectarea pH-ului s-a făcut din vară prin administrarea unei cantități de 2,5 t/ha de carbonat de calciu, după care s-a arat profund. În toamnă s-a fertilizat cu fosfor, potasiu și sulf, după care s-a aplicat o încorporare – nivelare cu un polidisc. Sortimentul de îngrășăminte chimice a fost unul echilibrat, respectiv sulfat de potasiu & Fertil Natura 24, cu un conținut de 5% azot, 24% fosfor, 16% potasiu și 6% sulf (SO3). Azotul din primăvara s-a aplicat o singură dată înainte de pregătirea patului germinativ, în doză de 450 kg/ha nitrocalcar.
Semănatul s-a efectuat în perioada optimă (21-23 martie) cu o semănătoare de precizie modernă, asigurându-se o răsărire uniformă de 100 mii plante/ha.
De aici a început competiția. Fiecare firmă participantă a contribuit la protecția culturii, fertilizarea suplimentară, tratamentele cu biostimulatori etc. Pentru că s-a dorit ca fiecare variantă să fie semnificativă ca lățime de lucru, a fost nevoie de extinderea experienței pe trei soiuri, astfel că și comunicarea rezultatelor s-a făcut ținând cont de acest criteriu.

Revenire spectaculoasă a culturilor după secetă
De remarcat este faptul că în prima parte a perioadei de vegetație s-au înregistrat precipitații peste media multianuală în lunile aprilie, mai și iunie (73 mm, 112,5 mm, 105 mm), dar luna iulie a fost foarte secetoasă și cu temperaturi diurne, frecvent, de peste 30-32oC. Practic, din 18 iunie până pe 19 septembrie n-a plouat semnificativ pentru sfecla de zahăr (doar 33 mm în cinci ploi). Participanții la Simpozion au putut vedea cultura serios afectată de secetă și arșiță, mai mult de jumătate din foliaj fiind uscat. În momentul respectiv producția era de aproximativ 45 tone/ha cu o polarizație în jur de18%. În cele 40 de zile cu ploi, până la recoltare (71 mm în septembrie, 206 mm în octombrie!), coletele s-au îmbrăcat în frunze noi, iar creșterea rădăcinilor a fost evidentă. Bineînțeles că și conținutul de zahăr a scăzut ca procent, până la urma însă digestia a fost în medie de aproape 16,5%. Reintrarea în vegetație a fost spectaculoasă, dar la unele soiuri și/sau variante, timpul de recuperare ar fi trebuit să fie mai lung, ceea ce calendaristic nu a fost posibil. Alte variante, cu atac târziu de Cercosporioză (efectiv nu s-a putut intra în câmp la tratament din cauza ploilor), au suferit atât în creșterea producției, dar mai ales în acumularea zahărului.

Genetica și-a spus cuvântul
La sfârșitul lunii octombrie s-au recoltat sistematic probe pentru analiza conținutului de zahăr și s-a făcut evaluarea producțiilor și calculul randamentului la fiecare variantă. Recoltarea și cântărirea producțiilor s-a realizat pe câte o suprafață semnificativă (6 rânduri de câte 800 m lungime, adică peste 2000 mp) din centrul fiecărei variante. Rezultatele sunt interesante, optimiste și în același timp foarte importante pentru alegerea unor strategii noi, moderne, în tehnologia culturii sfeclei.
S-au obținut variante cu aproape 90 t/ha producție fizică, iar după aplicarea scăzămintelor medii pe fermă, de 12% – cauzate de condițiile deosebite de umiditate din timpul recoltării și de afluirii producției pentru procesare – au rămas câteva producții nete în jur de 80 și peste 80 t/ha (tabelele 2 și 3). Diferențele semnificative de producție la hibrizi (de la 62 t/ha până la 78 t/ha), precum și polarizația (de la 13,68 la 17,74%) denotă faptul că într-un an dificil din punct de vedere climatic genetica are un cuvânt greu de spus.
La variantele tehnologice, rezultatele cele mai bune s-au obținut pe hibridul Magistral, dar și Matti a avut producții bune. Se știe că soiul Matti e sensibil la secetă și mai ales la arșiță. La soiul Clementina producțiile au fost influențate de evoluția oarecum tardivă a culturii încă din primăvară (hibridul nu suportă bine umiditatea și temperaturile scăzute din sol, astfel că răsărirea a fost mai greoaie și densitatea de răsărire mai slabă). Cu toate acestea, în timpul secetei din a doua parte a verii, Clementina a suportat cel mai bine stresul termic și hidric.
Din motive de spațiu redăm, în tabelul 1, doar descrierea variantelor tehnologice de pe soiul Magistral, unde și-au etalat tehnologiile firmele Adama, Aectra, Albitcom, BASF, Bayer, Biotlantis-Armandis, DowAgro, Lebosol și Timac. Pe soiurile Matti și Clementina au contribuit firmele Agricover, Arysta, Bio-Inovation, Holland-Farming, Kwizda, Romchim-Protect, Sirioagri-Microspore și Sumi-Agro. Protecția (erbicide, fungicide, insecticide) la colecția celor 15 hibrizi a fost asigurată aproape exclusiv de firma Bayer. În tabelul 1, se remarcă variantele Adama – Timac – Bayer, câștigătoare fiind varianta Adama & Timac (protecție Adama și fertilizare Timac – varianta cu 200 kg/ha Synertec), care obține cea mai mare producție de zahăr/ha (13.855 kg).
În final, menționăm că producția netă de rădăcini obținută pe cele 62 ha din Ferma Vălenii Doamnei, incluzând și loturile demonstrative, a fost de aproape 60 t/ha. Cu această informație credem că rezultatele variantelor sunt cu atât mai concludente.

TABEL 1 – VARIANTE TEHNOLOGICE LA SOIUL MAGISTRAL

TABEL 2 – PRODUCȚII ȘI RANDAMENT ZAHĂR LA VARIANTELE TEHNOLOGICE

TABEL 3 – SOIURI – PRODUCȚII ȘI RANDAMENT ZAHĂR

Articol publicat in revista Ferma nr. 1 (184) din 1-31 ianuarie 2017