Plantele atacate de această boală pot fi depistate cu uşurinţă. La o simplă privire a câmpului, se pot observa plante uscate de sus până jos sau doar pe unele ramificaţii. Anul trecut, mai ales în partea centrală şi de vest a României, la fel ca şi în acest an, din cauza condiţiilor de mediu prielnice agenţilor patogeni, o bună parte din cultura de rapiţă de toamnă era infestată de Sclerotinia. Consecinţele acestor infecţii prezente an de an încep să fie tot mai vizibile şi cu siguranţă vor determina o creştere a suprafeţelor susceptibile infestării în anii următori.
Acum câţiva ani, infecţia cu Sclerotinia la rapiţa de toamnă era de o intensitate atât de mică, încât foarte mulţi fermieri nici nu mai faceau tratament cu fungicid. Acum însă este de neconceput acest lucru.

În ce condiţii este permisă forţarea rotaţiei culturilor?
Unii fermieri, stimulaţi de preţurile bune de valorificare a produselor, forţează puternic rotaţia, rapiţa de toamnă urmând în asolament după doi sau chiar un singur an cu cereale de toamnă. În aceste situaţii, monitorizarea culturii trebuie să fie extrem de riguroasă, tratamentele mult mai multe şi cu produse performante. Pentru fermierii cu dotare tehnică de ultimă generaţie şi cu potenţial financiar, acest sistem de cultivare poate fi o soluţie, dar pentru cei care nu îşi permit să facă tratamentele la timp şi cu cele mai bune produse, experienţa este un mare risc, pentru că în acest caz nu se mai discută de unul sau două tratamente, ci de trei.
Lupta cu acest patogen este dificilă iar creşterea în asolament a ponderii soiei alături de rapiţa de toamnă şi de floarea-soarelui va intensifica presiunea bolii.

Lupta cu Sclerotinia trebuie purtată pe mai multe paliere
• Prima dintre căile de combatere este cea agrotehnică – asolamentul. Pentru evitarea problemelor cu această boală, se recomandă ca rapiţa să nu revină pe acelaşi teren decât după minimum patru ani, timp în care nici o altă cultură susceptibilă de boală să nu fie prezentă în solă. În centrul României, spre exemplu, acolo unde rapiţa a fost introdusă de puţin timp pe suprafeţe mai importante, iar floarea-soarelui este cultivată pe arii restrânse, infecţia cu Sclerotinia este ca inexistentă, prin urmare puţini fermieri fac tratament cu fungicid în vegetaţie la rapiţă şi la floarea-soarelui. Dacă nu se va ţine cont de asolament, fermierii de aici vor pierde avantajul pe care îl au acum, acumulând şi ei treptat rezervă de boală la nivelul solului. Totuşi, în prezent, pe aceste terenuri, un asolament scurt pe patru ani şi cu minim un tratament la timp împotriva putregaiului alb este, pentru moment, sustenabil.
Dacă într-o solă cultivată cu rapiţă de toamnă, soia sau floarea-soarelui apar probleme cu Sclerotinia, atunci aceste trei culturi vor lipsi din asolament o perioadă de 7-8 ani.
• Al doilea palier al luptei cu această boală este tratamentul în vegetaţie cu substanţe fungice.
Primul tratament este vital mai ales dacă este realizat la timp. Intrarea cu maşina de stropit trebuie realizată atunci când maxim 30% din florile de pe axul principal sunt înflorite. Foarte important ar fi ca fungicidul să aibă dublă acţiune, de contact şi sistemică. De asemenea, produsul aplicat trebuie să fie constituit din cel puţin două substanţe active, care acţionează asupra bolii prin mecanisme diferite, pentru evitarea creării de forme rezistente ale bolii.
În condiţii normale, acest tratament ar trebui să fie suficient, însă în anii cu multă umezeală şi cu temperaturi care favorizează infecţia, cum este şi acesta, un singur tratament nu ajunge. În perioada de înflorire a rapiţei, atunci când Sclerotinia se instalează, temperatura a oscilat foarte mult, iar nivelul de precipitaţii a fost destul de ridicat. Rapiţa, aşadar, a fost stresată de oscilaţia factorilor ecologici, devenind susceptibilă la apariţia bolilor. Perioada de înflorire s-a prelungit şi ea, asigurând premisele apariţiei infecţiei.
Al doilea tratament cu fungicid se impune atunci când aproximativ 75% din inflorescenţe sunt deja înflorite. Prin cel de-al doilea tratament se pot salva de la infecţie ultimele ramificaţii. În situaţia rotaţiilor forţate, primul tratament, preventiv, se va face încă din faza de preînflorit.
• Al treilea element deosebit de important, din păcate neglijat de fermier, este toleranţa hibridului la patogen, aspect care dictează numărul de tratamente preventive şi curative. Un hibrid tolerant la acestă boală, chiar şi fără tratament, prezintă mult mai puţine infecţii comparativ cu un hibrid sensibil, în aceleaşi condiţii de cultură.
Aşadar, un hibrid sensibil poate deveni în timp o sursă de infecţie a solului cu material patogen, o cale prin care fermierul, deşi pe termen scurt este mulţumit de producţie, pe termen lung îşi ajustează negativ potenţialul de profitabilitate a fermei.
În încheiere, reamintesc că eşalonarea corectă a recoltării rapiţei va permite fermierului să evite supramaturarea unei culturi la care, în aceeaşi zi poţi să începi recoltatul la 11% umiditate în boabe şi să îl termini la 9% sau chiar mai jos. Pentru întrebări legate de tehnologia rapiţei, echipa de Product management a KWS Seminţe vă este alături prin intermediul reprezentaţilor săi zonali.

Nicolae LUPU
KWS Seminţe – reprezentat product management pentru centrul şi vestul ţării

CAUZE ŞI EXPLICAŢII ALE INTENSIFICĂRII ATACULUI
Ponderea în asolament a culturilor de rapiţă, floarea-soarelui şi de soia au crescut şi continuă să crească, având în vedere profitabilitatea lor. Trebuie însă conştientizat că odată cu creşterea suprafeţelor acestor trei mari culturi agricole, va creşte cu siguranţă şi presiunea bolilor comune, iar una din cele mai periculoase este Sclerotinia.
Într-un articol scris anul trecut în revista Ferma, explicam cum acţionează această boală şi atenţionam cu privire la faptul că o agrotehnică de nivel redus poate genera probleme foarte mari. Anul acesta sunt semnale şi mai clare că există o presiune tot mai accentuată a acestei boli şi asupra culturilor de floarea-soarelui şi de soia.
Ignorarea unui asolament judicios ales, precum şi tratamentele insuficiente sau în momente nepotrivite pot conduce la situaţii în care infecţia cu patogeni va fi atât de puternică, încât fermierii vor fi nevoiţi să facă un număr mult mai ridicat de stropiri cu fungicid. Toate acestea vor implica, bineînţeles, costuri suplimentare.

NOI OBIECTIVE PENTRU AMELIORAREA GENETICĂ A RAPIŢEI
Având în vedere că rapiţa de toamnă este o cultură relativ nouă în România, fiind cultivată pe suprafeţe considerabile de mai puţin de 10-15 ani, la hibrizii introduşi în cultură s-a urmărit cu predilecţie nivelul rezistenţei la iernare şi producţia. Apoi s-a lucrat foarte mult la creşterea perioadei în care rapiţa putea fi recoltată fără pierderi prin scuturare. De acum, atenţia fermierului trebuie să fie canalizată pe rezistenţa la principalele boli ale rapiţei şi pe poziţionarea în asolament în aşa fel încât culturile cu susceptibilităţi comune să nu fie cultivate succesiv.
Hibrizii de rapiţă de toamnă KWS precum Hybrirock şi Factor KWS îmbină în mod armonios toate aceste rezistenţe, cu o productivitate deosebit de ridicată. Invit fermierii care au în cultură în acest an hibridul Factor KWS să observe că tulpinile acestui hibrid sunt mult mai sănătoase comparativ cu plantele altor hibrizi.

Articol publicat in revista Ferma nr. 12 (195) din 1-31 iulie 2017