Aceste structuri asociative ajută la consolidarea poziţiei fermierilor în lanţul de aprovizionare cu alimente, oferind în acelaşi timp asistenţă tehnică membrilor lor. De asemenea, de pe urma lor beneficiază şi alţi actori din lanţul de aprovizionare cu produse alimentare, precum comunităţile locale unde aceştia îşi desfăşoară activitatea. Iată câteva dintre principalele constatări ale „studiului asupra celor mai bune modalităţi de formare a organizaţiilor de producători, de desfăşurare a activităţilor şi de susţinere”, publicat recent de Comisia Europeană.
Dacă definim organizaţiile de producători drept „orice cooperare a fermierilor bazată pe o entitate juridică”, atunci numărul acestor organizaţii de pe teritoriul UE ajunge la peste 42.000. Totuşi, la mijlocul anului 2017, existau 3.505 organizaţii de producători şi asociaţii de organizaţii de producători recunoscute. Franţa, Germania şi Spania sunt statele membre cu cele mai multe OP şi AOP, respectiv 759, 658 şi 588 de entităţi recunoscute. Împreună, acestea reprezintă aproximativ 60% din totalul înregistrat la nivelul UE. Aproape jumătate din entităţile recunoscute aparţin sectorului legume – fructe. Ca pondere, urmează sectorul laptelui şi al lactatelor, sectorul uleiului de măsline şi al măslinelor de masă şi cel vitivinicol.
Putere de negociere
Studiul constată că principalele obiective ale organizaţiilor de producători şi asociaţiilor organizaţiilor de producători recunoscute sunt comune între sectoare şi includ planificarea producţiei, adaptarea la cerere, concentrarea produselor şi introducerea lor pe piaţă. Multe OP care nu sunt recunoscute urmăresc aceleaşi activităţi ca şi cele recunoscute. În ambele cazuri, aceste preocupări pot aduce beneficii economice, tehnice şi sociale sau umane pentru membrii lor. OP-urile pot asigura o penetrare mai mare a pieţei şi au o putere mai mare de negociere cu alţi actori ai lanţului de aprovizionare cu produse alimentare. De asemenea, pot contribui la atenuarea riscurilor şi costurilor economice, asigurând, de exemplu, securitatea plăţilor sau partajarea investiţiilor. În ceea ce priveşte stimulentele tehnice, organizaţiile de producători adaugă valoare activităţilor de afaceri prin furnizarea de infrastructură pentru producţie, depozitare sau procesare.
În cele din urmă, pentru dimensiunea socială sau umană, studiul a ajuns la concluzia că majoritatea fermierilor apreciază deschiderea OP-urilor faţă de noi membri şi funcţionarea democratică a acestora. Acest lucru ajută la consolidarea şi menţinerea încrederii în organizaţie. Totodată, studiul a identificat anumite obstacole în calea aderării la OP, precum frica fermierilor de a-şi pierde libertatea antreprenorială. Mulţi nu sunt conştienţi de avantajele de a fi membru al unei organizaţii de producători şi sunt preocupaţi de costurile pentru înfiinţarea acestora.
Articol publicat în revista Ferma nr. 20/247 (ediţia 15-30 noiembrie 2019)
