Crescătorul de animale a licitat împotriva unui important om de afaceri gălăţean, cu business în agricultura tulceană. Licitaţia a pornit de la o sumă oarecum rezonabilă, de 680 lei/ha/an, dar care a urcat progresiv cu 50 lei la fiecare strigare. Astfel că, într-un final, a ajuns la fix 3.900 lei pe hectar/an!
Strategia de a nu înstrăina izlazul nu a dat roade
Aşa cum ne-a declarat, fermierul a participat la licitaţie deoarece a dorit să nu se… „înstrăineze” pământul grindenilor! „Strategia noastră, a asociaţiei, a fost să particip la licitaţie în nume propriu, să câştig terenurile, chiar şi la preţuri ridicate. Imediat după ce obţineam izlazul, Asociaţia Mioriţa Deltei deschidea acţiune în instanţă împotriva mea pe motiv că păşunea comunală se cuvenea de drept membrilor asociaţiei şi nu trebuia licitată. În aceste condiţii, eu cedam terenul în favoarea crescătorilor de animale şi izlazul nu mai era înstrăinat!”, ne-a dezvăluit Dumitru Pasăre.
Trebuie notat că Primăria Grindu deţine o suprafaţă de izlaz de peste 1.400 hectare, din care circa jumătate a fost atribuită Asociaţiei Crescătorilor de Animale „Mioriţa Deltei”, iar pentru cealaltă jumătate, din categoria teren arabil(!?), autorităţile locale au organizat licitaţie. “Imediat, Primăria m-a pus în posesie, dar nu am putut să fac nimic cu suprafaţa adjudecată. Astă-vară a fost secetă cumplită şi terenul, de uscat ce era, nu s-a putut ara! De aceea, m-am dus la APIA Tulcea şi l-am declarat ca fiind necultivabil. În luna septembrie, am primit somaţia de plată nr. 2749/17/09/2018 prin care eram anunţat că la data respectivă figuram în evidenţa fiscală cu suma de 538.938 lei, pentru care s-a început executarea silită. Împotriva înscrisului am depus contestaţie la Tribunalul Tulcea. În cuprinsul acesteia am arătat că este vorba despre un contract de închiriere a unei suprafeţe de păşune din izlazul comunal care în realitate nu a fost pusă în executare. La scurt timp după semnarea contractului, am cerut în instanţă constatarea nulităţii absolute a HCL, a licitaţiei şi a contractului”, ne-a declarat Dumitru Pasăre.
Din punctul lui de vedere, fermierul doreşte rezilierea contractului de comun acord sau o înţelegere între părţi, în sensul să plătească pentru cele 233 ha la fel ca şi ceilalţi fermieri care au licitat şi alte loturi – 720 lei/ha/an.
Fermierul ar fi primit ameninţări verbale precum că de nu va plăti, îşi va pierde şi casa, şi animalele! Crescătorul a anunţat că nu are atâţia bani, comunicând Primăriei că a fost dat în judecată de Asociaţia „Mioriţa Deltei”, pentru că terenul este izlaz al crescătorilor de animale şi trebuie să le fie împărţit acostora, conform unor hotărâri ale instanţelor de judecată!
Sigur, în acest caz, instanţa va trebui să facă lumină
Dumitru Pasăre a susţinut că au mai fost scoase la licitaţie şi alte terenuri, dar din varii motive unii crescători, membri ai Asociaţiei „Mioriţa Deltei”, nu au putut participa. Reamintim că Asociaţia Crescătorilor de Animale din Grindu se află de mai mulţi ani într-un litigiu cu Primăria şi Consiliul Local, ajuns în instanţele de contencios. Spre exemplu, liderul „Mioriţei Deltei”, Gheorghe Cristea, a întârziat preţ de şapte minute la licitaţie pentru că i s-a stricat maşina în timp ce se deplasa spre locul de licitare. Aşa că, fermierii interesaţi de suprafaţa de teren, din Galaţi, Brăila, Măcin şi Văcăreni, şi-au adjudecat „frăţeşte” terenurile la rezonabila sumă de închiriere de 720 lei/ha/an.
După cum ne-a declarat şi Gheorghe Răileanu, juristul angajat de Asociaţie să reprezinte interesele crescătorilor în instanţă, „s-a făcut un simulacru de licitaţie. În patru procese s-au dat soluţii de anulare a actelor prin care patru fermieri străini de comună au primit vreo 700 de hectare din terenul izlazului comunal. Nu era cazul să se organizeze licitaţie, ci terenul trebuia atribuit direct crescătorilor. Legea Fondului Funciar nr. 18/1991, republicată în 1998, prevede la art. 44 (1): «Terenurile provenite din fostele izlazuri comunale, transmise unităţilor de stat şi care, în prezent, sunt folosite ca păşuni, fâneţe şi arabil, vor fi restituite în proprietatea comunelor, oraşelor şi a municipiilor, dupa caz, şi în administrarea primăriilor, pentru a fi folosite ca păşuni comunale şi pentru producerea de furaje sau seminţe de culturi furajere»”.
“De la un capăt la altul, reaua credinţă!?”
Gheorghe Răileanu a continuat: “Trist este că primarul şi consilierii au jurat să reprezinte interesele comunităţii care i-au ales, iar ei prin acţiunile lor s-au poziţionat împotriva satului şi a oamenilor care le-au dat votul de încredere! Autorităţile locale au încheiat contracte în afara cadrului legal (asta au constatat instanţele de judecată!), atribuind contracte de concesiune unor agenţi economici care nu aveau dreptul! Aceştia au cultivat ilegal timp de 20 de ani terenul de păşunat al grindenilor! De la un capăt la altul al problemei, este reaua credinţă a autorităţilor locale – Primărie şi Consiliu local”, a conchis juristul.
Crescătorul de oi Dumitru Pasăre susţine că în Grindu există o situaţie cel puţin ciudată, dacă nu cumva s-ar fi comis o ilegalitate. „În urmă cu ceva ani, fostul primar a atribuit din izlazul comunal (!?) câte 5.000 mp unor tineri din comună să cultive plante agricole. Închirierea terenului a fost pe o perioadă de cinci ani. În foame de voturi, actualul primar a prelungit cu încă doi ani contractele. Anul trecut a expirat dreptul de a folosi terenurile. Ca atare, sola de vreo 90 ha în care au fost loturile tinerilor a fost scoasă la licitaţie, ca şi alte 10 hectare de plantaţie de salcâm, realizată de elevii din comună! Mai mult decât atât, fermierul care a câştigat licitaţia va trebui să evacueze şi cele cinci stâne ale crescătorilor de ovine existente pe suprafaţa adjudecată, teren care niciodată nu a fost teren arabil!”
“Nu am întreprins nimic în afara legii!”
În replică, atât primarul Neculai Neagu, cât şi secretarul Primăriei Grindu, Ion Cristea, ne-au declarat că hotărârea definitivă a magistraţilor îi obligau să organizeze atribuirea terenului arabil din păşune şi ca atare au organizat licitaţie! Nu au întreprins nimic în afara legii. Rămâne ca instanţele de judecată să se pronunţe în soluţionarea acestui caz. Şi ar mai fi ceva de spus. Autorităţile locale au sesizat Agenţia Naţională de Integritate cu privire la stare de incompatibilitate în care se găseşte consilierul Dumitru Pasăre. Acesta, fiind ales local, nu ar fi trebuit să participe la licitaţie şi să încheie cu Primăria nici un contract, fie el şi de concesiune a unei suprafeţe de păşunat pentru animale!
Efectivele, ca şi crescătorii de ovine, s-au împuţinat de an la an!
Din anul 2016, în comuna Grindu efectivele de ovine au tooot scăzut! Situaţia de la DSVSA Tulcea arată că în urmă cu doi ani erau crescute circa 15 mii de capete, acum numărul animalelor a scăzut sub 14 mii. Dar suprafaţa de păşunat a rămas aceeaşi – de 700 ha. „La o întâlnire cu prefectul, acesta s-a mirat pur şi simplu şi a întrebat: «Cum aţi stat voi cu atâtea oi pe 700 hectare?» La început în asociaţia noastră s-au înscris peste 30 de crescători. Acum au rămas 23. Suntem câţiva care avem oi mai multe, ceilalţi cu 3-400 de capete le-au scos la vânzare de mai bine de un an şi nu le cumpără nimeni!”, a susţinut destul de mâhnit Dumitru Pasăre, crescătorul de ovine tulcean.
REZOLVAREA LITIGIULUI: REZILIEREA CONTRACTULUI PE CALE AMIABILĂ
La data apariţiei revistei noastre, se pare că s-a găsit o soluţie de compromis în rezolvarea cazului: rezilierea contractului de concesiune nr. 1612/30.05.2018 a celor 233 ha de păşune comunală. Astfel, Dumitru Pasăre va fi exonerat de la plata a 540.761 lei, debit înregistrat în evidenţele Primăriei Grindu. Crescătorul este de acord ca suma de 15.000 lei, lăsată garanţie de participare la licitaţie, să rămână în contul primăriei.
“Am trimis înştiinţare de rezilierea contractului că nu s-au respectat clauzele. Ne-am interesat prin Consiliul Judeţean, prin jurişti şi avocaţi şi am ajuns la această concluzie. După reziliere, vom scoate din nou terenul la licitaţie”, ne-a declarat Neculai Neagu, primarul din Grindu.
Edilul-şef a continuat apoi să-şi reverse nemulţumirea la adresa crescătorilor de oi din comună: “Mai mari facilităţi ca la Grindu nu a fost în România! Au trăit ani de zile de când nu au plătit nici un leu niciodată păşunatul, le-am înfiinţat peste 150 ha de lucernă a moaca, cum se spune pe româneşte. Dădeam lucerniera cu îngrăşământ, cu insecticid, când era la timpul ei. Noi, ca primărie, suportam toate. Statul le dă nişte bani moaca fără să investească un leu în păşunat şi nu există instituţii în România care să-i întrebe nimic. Am făcut peste tot fel de fel de hârtii: la Antifraudă pe bani europeni, APIA, Ministerul Agriculturii, am primit răspuns că noi numai dăm, nu să şi verificăm!? Li s-au creat facilităţi de către statul român fără să fie controlaţi! Am făcut şi la APIA centrală, a trimis la APIA de zonă, care ne-a zis: «Noi dăm bani dacă depun adeverinţa şi sunt eligibili la plată şi cu asta basta!» Şi apoi, ce să verifice APIA? Că nevasta juristului lor lucrează la control la Agenţia Tulcea! Sunt alte legături, e prea mare hora. Noi, ca autoritate locală, nu avem drept de control, că aşa este făcută legea!”
Aşadar, Dumitru Pasăre a scăpat de o piatră de moară, de un mare of; trebuia să plătească 3.900 lei pe an pentru un hectar de păşune! Unde s-a mai văzut aşa ceva în România?
Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/231 (ediţia 1-14 martie 2019)
