Şi în cultura rapiţei s-au înregistrat situaţii atipice. Mulţi fermieri au făcut primul tratament împotriva gărgăriţelor tulpinilor (Ceutorhynchus napi) încă din luna februarie!
Or, literatura de specialitate spune că „primăvara, când temperatura aerului depăşeşte valoarea de 9oC iar temperatura solului în primii 2 cm depăşeşte 5 grade Celsius, adulţii ies din hibernare, urmând o periodă de zbor, hrănire şi copulaţie, care durează aproximativ 25-30 de zile”. Ei bine, aceste temperaturi s-au înregistrat încă de la mijlocul lunii februarie a anului trecut. Având în vedere că zborul maxim al insectelor are loc la 8-10 zile de la apariţia primilor adulţi hibernanţi, dacă această apariţie a avut loc timpuriu, tratamentele trebuie efectuate ca atare, cu condiţia ca plantele de rapiţă să fie cu tulpina mai mică de 20 cm.
În sud-est, în urma sondajelor, acolo unde nu s-au efectuat la timp tratamentele împotriva acestui dăunător, plantele aveau galerii produse de larve, cu o lungime, în medie, de la 60 cm, la 100 cm sau chiar mai mult, în timp ce la plantele tratate galeriile n-au existat sau au avut lungime nesemnificativă. Tratamentul a prevenit atacul. Lipsa lui a cauzat probleme, inclusiv cu plante căzute înainte de recoltare.
Atacul gândacului lucios (Meligethes aeneus) a fost mai scăzut în sud şi în sud-est, ca urmare a precipitaţiilor abundente din primăvară. La fel şi atacul gărgăriţei silicvelor (Ceutorhynchus assimilis).
Despre inamicii soiei: păianjenul roşu şi omida scaieţilor si despre atacul răţişoarei porumbului la floarea-soarelui, citiţi în revista Ferma, ediţia 15-31 ianuarie 2017!
