În prezent, SCA Strătulă Mocanu & Asociații gestionează un portofoliu de peste 40 de litigii privind accesarea de fonduri europene din FEADR. Oana Strătulă, coordonator al echipei de avocați implicați în judecarea dosarelor privind rezilierea de către AFIR a unor contracte de finanțare europeană, ne face cunoscute și alte motive invocate de AFIR pentru suspendarea plăților către beneficiari presupuși a fi încălcat anumite condiții de selecție.
Ferma: Când ați început să vă implicați în probleme juridice legate de finanțări prin FEADR?
Oana Strătulă: Pe parcursul activității mele de avocat am fost implicată în diverse proiecte care au avut tangențe, mai mici sau mai mari, cu finanțări din fonduri structurale, însă primele dosare privind rezilierea de către APDRP (actuala AFIR) a unor contracte de finanțare cu fonduri FEADR le-am avut în anul 2012. Am fost implicați în aceste litigii încă de la faza de punct de vedere și până la proiectul de proces verbal și am avut, astfel, ocazia să gestionăm dosarele de la punctul zero, ceea ce ne-a permis să ne elaborăm strategia și să formulăm toate argumentele, în mod coerent, de la bun început.
Se pare că strategia a fost bună, aceste prime dosare le-am câștigat în instanță, iar clienții ne-au recomandat altor beneficiari aflați în situații similare și așa am ajuns unde suntem astăzi, la un portofoliu de peste 40 de litigii cu fonduri FEADR, gestionate de o echipă de trei avocați cu experiență din cadrul societății noastre, sub directa mea coordonare.
Ferma: Care este cel mai des întâlnit motiv de reziliere a contractelor de finanțare?
Oana Strătulă: Dacă ar fi să fac un clasament, pe primul loc, detașat, se situează deja celebrele „condiții artificiale”. Cred că, în prezent, nu există nici un funcționar AFIR și nici un beneficiar care să nu fi auzit de „condiții artificiale”, chiar dacă, de cele mai multe ori, noțiunea este încă destul de neclară. Poate că acum doi-trei ani, dacă i-ai fi întrebat pe cei implicați în procesul de aprobare a cererilor de finanțare, în special pe funcționarii AFIR, ce anume sunt „condițiile artificiale”, aproape nimeni nu ar fi știut să răspundă și, cu siguranță, nimeni nu ar fi anticipat situația de azi: mii de contracte de finanțare reziliate din acest motiv, în toată țara.
Principiul neretroactivității legii civile trebuie respectat
Ferma: în afară de „condițiile artificiale”, despre care ați scris un articol amplu în numărul din luna octombrie 2014 al revistei noastre, ce alte motive de reziliere a contractelor de finanțare ați mai întâlnit în practică?
Oana Strătulă: Din experiența ultimului an, pot spune că foarte mulți beneficiari ai Măsurii 312 – „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi”, și nu numai, se confruntă cu situația în care AFIR procedează la verificarea respectării criteriilor de selecție raportându-se la o versiune ulterioară a Ghidului solicitantului, care nu era în vigoare la momentul depunerii și aprobării cererilor de finanțare. Un exemplu concret în acest sens îl reprezintă criteriul general de selecție S2 – „Proiectele care, prin activitatea propusă, creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiți, în funcție de tipul solicitantului” – cu privire la care niciuna din primele cinci versiuni ale Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 312 nu prevedea că locurile de muncă trebuie să fie cu normă întreagă. Prin urmare, unii beneficiari ai Măsurii 312, în calitate de angajatori, au creat numărul de locuri de muncă la care s-au obligat prin cererea de finanțare, însă nu cu normă întreagă, ci cu timp de muncă parțial.
Precizarea că locurile de muncă la care se referă criteriul de selecție S2 trebuie să fie cu normă întreagă a fost făcută, pentru prima oară, în versiunea a șasea a Ghidului solicitantului, din iulie 2012, în care s-a menționat că „se vor lua în considerare doar locurile de muncă nou create, cu normă întreagă”- cerință preluată apoi de toate versiunile ulterioare ale Ghidului.
Cu ocazia controalelor ex-post (din etapa de monitorizare), efectuate după iulie 2012, experții din cadrul AFIR au verificat respectarea criteriului de selecție S2, prin raportare la versiunea Ghidului solicitantului în vigoare la data efectuării controalelor, concluzionând că, prin crearea de locuri de muncă cu timp parțial, beneficiarii au încălcat criteriul de selecție S2. În consecință, AFIR a emis procese verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, prin care a propus rezilierea contractelor de finanțare și recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil.
Or, înalta Curte de Casație și Justiție, cu ocazia adoptării unei decizii de principiu pentru unificarea soluțiilor contradictorii, a statuat că verificarea ulterioară de către AFIR a cererii de finanțare, sub aspectul acelorași condiții, în raport cu o versiune a Ghidului solicitantului care nu era în vigoare la data depunerii cererii, este nelegală, întrucât încalcă principiul neretroactivității legii civile și întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere.
Ferma: Prin urmare, spuneți că beneficiarii care au depus cereri de finanțare pe Măsura 312 înainte de anul 2012 puteau să aibă angajați cu timp de muncă parțial?
Oana Strătulă: În opinia mea, sunt argumente solide care pot susține acest punct de vedere, fiind însă evident că soluția finală este la judecător, care va valida sau nu aceste argumente.
Pe de altă parte, în ceea ce privește locurile de muncă, dacă acestea ar fi trebuit, totuși, să fie cu normă întreagă, atunci reprezentanții AFIR au și ei partea lor de vină, pe care trebuie să și-o asume. Astfel, de cele mai multe ori, la ultima cerere de plată, beneficiarii atașau și copii ale contractelor de muncă ale angajaților, din care rezultă, în mod cert, dacă este vorba de locuri de muncă cu normă întreagă sau cu timp de lucru parțial. Or, dacă respectarea criteriului de selecție S2 impunea ca locurile de muncă nou create să fie cu normă întreagă, atunci reprezentanții AFIR aveau obligația de a respinge acele cereri de plată care aveau atașate contracte de muncă cu timp parțial și de a pune în vedere beneficiarilor să remedieze această neregulă.
Prin urmare, în măsura în care AFIR a aprobat și aceste cereri de plată, nu putem decât să concluzionăm că prima care a fost în culpă în ceea ce privește verificarea respectării criteriului de selecție S2 este însăși autoritatea.
Cum demonstrează fermierii viabilitatea investiției?
Ferma: Ce înseamnă o investiție viabilă, din perspectiva obligației, asumate de beneficiarii Măsurii 312, de “a demonstra viabilitatea investiției”?
Oana Strătulă: Viabilitatea investiției este o noțiune care, de asemenea, creează mari probleme beneficiarilor Măsurii 312, în condițiile în care mulți dintre aceștia nu au reușit să atingă indicatorii financiari prognozați în cererile de finanțare, motiv pentru care AFIR le-a reziliat contractele de finanțare, considerând că nu au demonstrat viabilitatea investiției.
Cu alte cuvinte, AFIR merge pe interpretarea, abuzivă spunem noi, conform căreia, odată cu aprobarea cererilor de finanțare și semnarea contractelor, indicatorii financiari estimați în cererile de finanțare devin obligatorii pentru beneficiari, iar nerealizarea acestora echivalează cu încălcarea criteriului de eligibilitate EG 2 – „Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției”.
Or, în opinia noastră, nu se poate pune semnul egalității între atingerea indicatorilor din cererea de finanțare și respectarea criteriului de eligibilitate EG 2, în condițiile în care, din însăși denumirea acestora, respectiv „indicatori prognozați”, rezultă că au în vedere o estimare, o previziune și nu o obligație. În caz contrar, denumirea indicatorilor respectivi nu ar fi fost cea de „indicatori prognozați”, ci, eventual, „indicatori asumați/obligatorii pentru Beneficiar”, iar obligația contractuală a beneficiarilor nu ar fi avut ca obiect asigurarea viabilității investiției, ci atingerea indicatorilor asumați.
Pe de altă parte, viabilitatea investiției ar trebui analizată de către AFIR la sfârșitul perioadei de monitorizare și nici într-un caz în primul sau în al doilea an de exploatare, așa cum procedează autoritatea, fiind evident faptul că primii ani de funcționare ai unei investiții sunt cei mai dificili, fiind perioada în care trebuie investit cel mai mult în promovarea afacerii, fidelizarea clientelei, uneori prin asumarea unor prețuri mai mici pentru serviciile prestate, toate acestea conducând la o rată mai mică a profitabilității.
În orice caz, pentru a concluziona cu privire la acest aspect, putem spune că viabilitatea investiției ar trebui analizată de către AFIR, nu prin raportare la indicatorii financiari prognozați în cererile de finanțare, ci prin verificarea încadrării datelor financiare concrete ale beneficiarului în limitele impuse prin program, așa cum au fost acestea indicate în Anexa B9 la cererea de finanțare.
Ferma: Ce soluții ați obținut în instanță în aceste dosare și ce îi sfătuiți pe beneficiari?
Oana Strătulă: În primul rând, aș vrea să precizez că nu există o rețetă universal valabilă pe care să o aplicăm în toate litigiile privind finanțările prin FEADR în care suntem implicați și că fiecare speță în parte are particularitățile ei, pe care le tratăm în mod diferențiat.
Prin urmare, deși este o realitate că, din dosarele de acest gen pe care le gestionăm și care au fost deja soluționate de către instanță (sunt foarte multe aflate încă în faza administrativă), avem un procent de peste 90% câștigate, aceasta nu este o garanție că vom reuși să menținem și pe viitor același procent, deși, în mod evident, ne dorim acest lucru.
În orice caz, dat fiind că, din ceea ce ni s-a relatat de către beneficiari, poziția exprimată neoficial de reprezentanți ai AFIR este aceea că „ne pare rău de situația în care s-a ajuns, dar să lăsăm justiția să decidă, poate veți câștiga acolo”, atunci când beneficiarii se simt nedreptățiți prin modul de aplicare a legislației sau când știu că nu au comis nici un fel de ilegalitate, fiind supuși unor abuzuri de interpretare și de aplicare a legislației, sfatul meu este acela de a contesta în instanță, pe calea contenciosului administrativ, respectivele procese verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.
