Ferma: Cum se vede agricultura românească de la Bruxelles?
Daniel Buda: Avem o problemă majoră în Uniunea Europeană la nivelul percepţiei, generată de faptul că nu suntem în stare să trimitem nişte reprezentanţi care să discute cu cei de la Copa-Cocega de la egal la egal, că nu suntem membri în această structură asociativă extrem de importantă la nivel European. Eu, personal, am încercat să pun pe masa Comisiei de Agricultură toate realităţile din România, astfel încât fermierii români să fie trataţi ca orice alt fermier din orice altă ţară UE.

Ferma: Ce faceţi când nu sunteţi în Parlamentul European?
Daniel Buda: Eu sunt inginer zootehnist, iar părinţii mei au o fermă de vaci şi mă duc în fiecare sfârşit de săptămână acolo. Îmi pun cizmele de cauciuc şi mă apuc de treabă, încercând să-mi dau seama ce înseamnă viaţa unui fermier din mediul rural. Pentru că este foarte complicat să legiferezi ceva fără să ştii de fapt că există sau cum arată un animal. Pe de altă parte, e extrem de important să te afli la masa deciziilor…

Ferma: Senzaţia noastră este că România nu prea e prezentă, cu mici excepţii. Şi aici vă includ şi pe dumneavoastră. Sunteţi printre puţinii români care îşi fac auzită vocea în Parlamentul European…
Daniel Buda: Poate că nu suntem la nivelul la care ar trebui să fim, dar eu am încredere că lucrurile încep să se mişte. În ultimele şase luni am avut contacte destul de numeroase din România. Există însă această bătălie între fermierii mici şi fermierii mari. Şi mi-aş dori să se înţeleagă un lucru foarte clar. Atât fermierii mici, cât şi cei mari au un rol extrem de important şi bine definit în tot ecosistemul acesta al agriculturii. România nu poate să existe fără exploataţiile de mari dimensiuni, la fel cum nu poate exista fără fermele mici. De aceea, politicile care se fac la nivel european şi la nivel naţional trebuie să urmărească interesele tuturor fermierilor.

Ferma: Apropo de acest aspect, marii fermieri se tem de acea plafonare a subvenţiilor care ar putea fi adoptată la nivelul Uniunii Europene. Cum credeţi că se va proceda până la urmă? Se poate ajunge la o soluţie de compromis, în sensul ca fiecare stat să decidă conform propriilor interese?
Daniel Buda: Soluţia pe care am avut-o în vedere în discuţiile din Parlamentul European şi care a fost asumată în Comisia de Agricultură este aceea ca statul membru să decidă asupra următoarelor două variante. Una ar fi că minimum zece la sută din banii alocaţi pe pilonul I să se ducă spre fermierii mici şi mijlocii, iar acest procent ar putea fi mai mare, în funcţie de interesul fiecărui stat, şi atunci nu ar mai exista această plafonare. Sau, a doua variantă, să se opteze pentru o plafonare la 100.000 de euro şi să se deducă cheltuielile cu forţa de muncă, care pot fi în proporţie de 50%. Eu, personal, sunt pentru varianta ca statul membru să poată decide.

Ferma: În sensul să existe o mai multă flexibilitate?
Daniel Buda: Exact! Să ne putem adapta politicile la nivel naţional astfel încât să se plieze pe realităţile din fiecare stat membru. Şi vă dau aici exemplul unei ferme de tomate, că tot se discută despre acest program „Tomata”, bun, rău, cum o fi el… Dacă în România cultivi tomate pe zece hectare, se consideră că e o fermă mare, iar dacă te duci în Austria, e puţin probabil să găseşti o suprafaţă atât de întinsă cultivată cu tomate. Aşadar, sunt particularităţi multiple de care trebuie să ţinem cont. Vreau să cred că până la urmă vom reuşi să menţinem această structură a voluntarităţii, în sensul aplicării plafonării voluntare în aceste condiţii: 10% minim alocaţi pentru fermierii mici şi mijlocii şi eliminarea totală a acelei plafonări la 100.000 de euro.

Ferma: Vor fi mai puţini bani pentru agricultură în viitorul exerciţiu financiar al UE?
Daniel Buda: Pentru România, în ceea ce priveşte plăţile directe, vor fi mai mulţi bani comparativ cu alte state, unde s-au tăiat aceste resurse financiare. Vor fi însă mai puţini bani pe ceea ce înseamnă componenta de dezvoltare rurală. Dar în opinia mea, acest handicap, dacă vreţi să-i spunem aşa, poate fi surmontat prin faptul că putem lua banii din politica de coeziune.

Ferma: Care ne sunt aliaţii la nivelul Uniunii Europene în luarea deciziilor importante?
Daniel Buda: Evident că vorbim aici în primul rând de statele din estul Europei, pentru că avem aceleaşi realităţi, aceleaşi nevoi. Dar au fost situaţii, cum e cazul cu discuţia pe tema plafonării subvenţiilor, în care sprijinul a venit inclusiv din partea Germaniei. Este foarte important să apuci să le explici celor care decid care sunt nevoile tale. Şi vă dau aici un exemplu relevant în această ecuaţie. A fost discuţia despre amendamentul meu legat de alocarea sumei de 100.000 de euro pentru persoanele care sunt peste 40 de ani şi vor să investească în mediul rural. La început am avut o opoziţie inclusiv din partea grupului meu politic, dar până la urmă au înţeles şi au acceptat că aceasta este nevoia României şi s-a decis că fiecare stat membru poate alege dacă adoptă sau nu o astfel de măsură.

Ferma: Toată lumea vorbeşte despre acest potenţial al României, însă progresele sunt destul de timide. Ce ne lipseşte pentru a ne apropia mai mult de vestul Europei?
Daniel Buda: În momentul de faţă, României îi lipseşte sectorul de procesare. Este veriga inexistentă a agriculturii noastre. Pentru noi, prioritatea numărul unu este dezvoltarea sectorului agricol pe componenta de procesare. Iar asta trebuie să facem nu cu biciul, ci cu zahărul. Nu poţi pur şi simplu să-i impui cuiva să facă ceva. Trebuie să îl cointeresezi cumva. Să-i oferi anumite facilităţi fiscale, reduceri de taxe şi impozite, astfel încât să genereze aceste capacităţi de procesare în agricultură. Fără asta nu vom ajunge niciodată să ne apropiem de fermierii din Vest. Pentru că nu poţi astăzi să exporţi grâu şi să imporţi pâine congelată. Nu poţi să exporţi porumb boabe şi să imporţi făină de mălai, cum nu poţi să exporţi animale vii şi să imporţi mezeluri.

Ferma: Ca o concluzie, cum vedeţi viitoarea Politică Agricolă Comună? Va fi ea favorabilă României?
Daniel Buda: Vreau să cred că viitoarea Politică Agricolă Comună va fi una făcută pentru fermieri, indiferent unde sunt ei. Pentru că până la urmă discutăm să putem proteja interesele tuturor fermierilor. De asemenea, consider că este extrem de important să nu uităm consumatorii, pentru că ne adresăm şi acestora. Consumatorul trebuie să aibă acces la alimente care să fie de calitate şi la preţuri rezonabile.

Articol publicat în revista Ferma nr. 20/247 (ediţia 15-30 noiembrie 2019)