„Primul motor diesel din lume funcţiona cu ulei de arahide” - Revista Ferma
8 minute de citit

„Primul motor diesel din lume funcţiona cu ulei de arahide”

Ferma: Suntem astăzi martorii unor schimbări dramatice în agricultură. Se vorbeşte despre cea de-a patra revoluţie agrară. Cum vezi această evoluţie?
Ovidiu Ranta: Ceea ce numim astăzi Agricultura 4.0 este strict legat de cea de-a patra revoluţie industrială. Ea nu poate fi scoasă din acest context, pentru că industria în ansamblul ei a suferit schimbări majore, prin digitizare, informatizare, tehnologizare de foarte mare precizie. Iar zona de construcţie a maşinilor agricole a evoluat în aceeaşi direcţie, ceea ce a condus, pe de o parte, la apariţia unor sisteme tehnice inovatoare şi, pe de altă parte, au fost rezolvate foarte multe probleme legate de schimbările climatice. Chiar dacă vrem sau nu să recunoaştem, aceste schimbări climatice îşi fac tot mai clar simţită prezenţa, iar tehnologiile sunt în căutare de soluţii în ceea ce priveşte conservarea resurselor.

Ferma: Care vor fi efectele imediate?
Ovidiu Ranta: Efectele pot fi cuantificate pe termen relativ lung. Imediat nu vom putea vedea modificări majore. Ca orice schimbare, e nevoie de o perioadă de „coacere”, dacă mi-e permis să spun astfel. Sunt anumite lucruri care se validează şi altele care probabil nu se vor valida. Sau tehnologii care, chiar dacă se validează, piaţa nu le doreşte.

tractorul-autonom_b

Ferma: Care este rolul agriculturii de precizie şi ce înseamnă de fapt acest concept de smart farming?
Ovidiu Ranta: În urmă cu 15 ani, producătorii de maşini agricole au început să introducă senzori şi traductori, împreună cu actuatori care să realizeze diverse lucrări. Iar prin asta s-a obţinut o creştere foarte mare a preciziei de lucru, în toate domeniile, începând de la lucrările solului, semănat, întreţinerea culturilor, tratamente fitosanitare, recoltat, transport şi stocare sau depozitare. Iar asta noi numim astăzi agricultură de precizie. Dar, atenţie, aproape toate operaţiile erau efectuate la comanda conducătorului. Adică, dacă apărea o eroare, ea era remediată imediat sau erau afişaţi nişte parametri pe un ecran, iar operatorul intervenea reglând în timp real aceşti parametri în zona optimă. Pasul următor, smart farming, înseamnă că aceşti senzori, traductori şi elemente de realizarea comenzilor – actuatori, au fost integraţi în jurul unor aplicaţii software, care prin algoritmi integraţi monitorizează procesele, preiau date în prima fază, le analizează, după care le verifică dacă ele corespund. Şi dacă nu corespund, vine comanda iar reglajele se fac în timp real fără intervenţia operatorului. Asta este marea diferenţă între agricultura de precizie şi smart farming. Din punct de vedere constructiv, o maşină agricolă este astăzi bazată o treime pe partea de mecanică şi hidraulică, o treime pe partea de comandă şi control, iar o treime pe electronică şi sisteme de automatizare.

Ferma: Sunt fermierii români pregătiţi să răspundă noilor provocări tehnologice?
Ovidiu Ranta: Cu siguranţă, DA. Fermierii români s-au profesionalizat foarte mult, în marea lor parte, şi sunt foarte deschişi la nou. Doresc să aplice noi tehnologii pentru că s-au lămurit într-un timp relativ scurt de avantajele acestor sisteme deştepte. Pentru că ele vin să optimizeze costurile, dar, în timp, au şi efecte de durată privind conservarea solului. Pe lângă faptul că sunt foarte receptivi la nou, fermierii români au şi un apetit ridicat pentru investiţii. Ei vor să cumpere ce e mai bun, chiar dacă nu întotdeauna au nevoie de asta.

Ferma: Oamenii se tem în general de schimbări… Automatizarea proceselor şi robotizarea înseamnă înlăturarea în bună măsură a operatorilor şi a muncii fizice. Este asta ceea ce ne dorim cu adevărat?
Ovidiu Ranta: Nu ne dorim, dar ne duce societatea în această direcţie. Efectele globalizării sunt tot mai vizibile, chiar şi la noi. Nu cred că există om în Europa, şi în ultima vreme şi în România, care să nu fi auzit că nu mai avem cu cine lucra sau nu mai avem forţă de muncă. De aceea, căutările şi cercetările în automatizare şi robotizare s-au axat în primul rând pe aceste nevoi ale societăţii. Vom vedea şi noi poate peste zece ani că nu îţi vei mai permite să fii investitor şi să nu te urci pe tractor. În 80 la sută dintre cazuri, în Germania, Franţa, Italia sau Marea Britanie, cel care cumpără tractorul îl şi foloseşte. Pe când la noi e tocmai invers.

Ferma: La un moment dat îmi spuneai că România ar avea nevoie de circa o sută de mii de tractoare pentru a se apropia cât de cât de cei din Vest. Care mai este gradul de mecanizare în agricultura românească?
Ovidiu Ranta: Este o întrebare bună, la care ar trebui să răspundă în primul rând autorităţile. România are o mare problemă pentru că nu se ştie nimic concret. Noi nu avem nici până la ora actuală un registru de maşini agricole, aşa cum există în toate ţările dezvoltate. Ar trebui să ştim la fiecare exploataţie ce dotare tehnică avem. În Occident se ştie în fiecare an numărul de intrări, ieşiri, casări, există o evidenţă clară a maşinilor şi a echipamentelor agricole. Pentru că altfel nu poţi face nici un fel de strategie. Am tot discutat în ultima vreme de maşinile de stropit şi importanţa verificărilor. Dar noi nu ştim câte maşini avem şi cui aparţin. Atunci cum pot obliga eu pe cineva să vină la control dacă nu ştiu nici măcar dacă are sau nu maşină de erbicidat. În ceea ce priveşte nivelul de mecanizare, situaţia diferă de la o regiune la alta. Dar dacă ar fi să dau totuşi nişte cifre, putem spune că la un tractor de 80 de cai putere avem o încărcare de aproximativ 60 de hectare, pe când în Austria un astfel de tractor lucrează 28 de hectare, iar în Germania 23 de hectare. E imposibil însă de dat cifre exacte, pentru că noi nu ştim precis nici câte hectare avem în exploatare la nivel naţional.

Ferma: Industria auto se îndreaptă tot mai clar spre adoptarea unor soluţii de propulsie alternative, utilizând alte surse de energie decât cea provenită din combustibilii fosili. Pentru producătorii de tractoare şi maşini agricole, însă, motorina reprezintă, cel puţin pentru moment, singura opţiune. Care ar fi, totuşi, cea mai bună alternativă?
Ovidiu Ranta: Asta cred că ne va demonstra viitorul. În lumea tractoarelor sunt convins că nu se pot aplica sută la sută aceleaşi soluţii pe care le întâlnim în industria auto. Este foarte complicat să vedem tractoare care funcţionează pe baterii. Pentru că avem nevoie de puteri foarte mari, ceea ce înseamnă mase foarte mari de transport. Ar însemna un consum imens de energie doar pentru transportul bateriilor. Şi atunci ar rămâne o rezervă foarte mică pentru a efectua lucrările fizice. Motorina rămâne în momentul de faţă sursa cea mai bună.
Sunt puse la punct sisteme de utilizare a gazului metan obţinut prin extracţie convenţională, dar se caută acum şi soluţii de conversie a biogazului obţinut în fermă şi realizarea de motoare care să funcţioneze cu biogaz. O altă variantă ar fi utilizarea uleiurilor vegetale. Să ne amintim că primul motor diesel din lume funcţiona cu ulei de arahide. Aşadar, asta nu ar fi o mare noutate. Pe de altă parte, uleiul de rapiţă este cel mai apropiat de proprietăţile motorinei. Iar toate astea sunt energii regenerabile. Rămâne de văzut dacă există cantităţi suficiente pentru a satisface o astfel de cerere. Pentru că avem nevoie de pământ pentru a ne procura hrana, nu doar pentru a ne produce energia.

Ferma: Au trecut deja trei ani de la prima apariţie publică a tractorului complet autonom. Când vom vedea pe câmp, nu doar în teste, primele tractoare de acest tip?
Ovidiu Ranta: E foarte greu de prevăzut asta. Tractorul autonom este foarte interesant. Dacă îl trimiţi să facă lucrările solului e în regulă, dar când apare o eroare sau ceva neprevăzut, pentru că avem foarte multe variabile într-o parcelă, trebuie să intervină un operator. Şi atunci el nu mai este complet autonom. Sunt foarte multe situaţii necontrolabile. Ideea e frumoasă aşa ca abordare. Sunt convins că e şi foarte necesară. Dar din punct de vedere al aplicabilităţii, sincer, am mici rezerve. Pentru că mă gândesc ce se întâmplă când se rupe bolţul la plug sau ce se întâmplă când se înfundă grapa cu discuri sau când se rupe un brăzdar la semănătoare. Şi lucrurile astea se întâmplă. Sigur, el se opreşte, îţi dă eroare şi îţi trimite mesaj: „Hai că-i bai!”

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →