Circa 60 de legumicultori au raportat pierderi de cultură pe o suprafaţă de 160 ha. La numai două săptămâni de la sădire, plantele au început să se usuce dinspre vârf spre rădăcină.
Pagubele financiare au fost estimate de fermieri la cel puţin opt mii de euro/ha, sumă ce acoperă doar costul achiziţionării seminţelor, nu şi alte cheltuieli de producţie. Pierderile totale se ridică la o sută mii de euro.
Presupusele cauze ale dezastrului sunt două viroze produse de „virusul petelor de bronz” şi de „virusul încreţirii galbene”, cu care ar fi fost infestate seminţele importate din Israel.
Cauza: seminţele importate din Israel
Mircea Croitoru, preşedintele Grupului de Producători Legume-Fructe din Matca, consideră că responsabil este distribuitorul seminţelor respective. Mătcaşii au reclamat situaţia şi ministrului Agriculturii, Valeriu Tabără.
Prefectura Galaţi a constituit o comisie de anchetă pentru a stabili cauzele distrugerilor. Din păcate, legumicultorii nu pot fi despăgubiţi, întrucât la solicitarea autorităţilor, aceştia n-au putut prezenta certificate de calitate şi facturi pe baza cărora să se poată stabili provenienţa seminţelor.
Reprezentanţii societăţii care au comercializat seminţele pe piaţa din Matca resping acuzaţiile, susţinând că seminţele, pentru care deţin certificate de calitate rezultate din analizele de laborator, au fost testate pentru mai multe boli şi două tipuri de viruşi.
Potrivit acestora, viruşii respectivi au fost detectaţi şi în culturile de seminţe din Olanda, iar o cale de răspândire a acestora sunt nu doar seminţele, ci mai ales insectele, factori la care se adaugă şi lipsa unei bune dezinfecţii a terenului, în condiţiile în care îngheţul la sol nu se mai poate produce din cauza foliei care acoperă culturile.
RECOLTE BOGATE LA CARTOF
Producţii pe plus, preţuri în scădere
Recent, Ministerul Agriculturii a anunţat pentru 2011 o producţie de legume de aproape 3,5 milioane tone, cu 400 mii tone peste cea din anul trecut, în timp ce potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, legumele şi fructe se situează în topul ieftinirilor din luna iulie faţă de luna precedentă.
Campania de recoltare a cartofului nici n-a început bine că producătorii anunţă creşteri de recoltă de până la 30% faţă de anul trecut. Sporurile de producţie sunt puse pe seama condiţiilor meteo mult mai bune faţă de anul trecut, când din cauza precipitaţiilor producătorii din întreaga ţară s-au confruntat cu un atac puternic de mană.
Mulţumiţi de producţii, oamenii se tem acum că preţul o să scadă: dacă anul trecut kilogramul de cartof a depăşit valoarea de 2 lei, în această perioadă aceeaşi cantitate a ajuns să coste sub un leu şi chiar 0,50 lei dacă vând cantităţi mari către comercianţii.
În judeţul Braşov, unde cu cartof au fost cultivate 15 mii ha, Direcţia Agricolă Judeţeană estimează o producţie medie de 20-25 tone/ha, faţă de 18-20 tone în 2010. Pentru marii producători, care au aplicat tehnologii moderne, producţia medie ar putea depăşi 40 tone.
Şi în judeţul Harghita, producţia de cartof de pe cele peste 11 mii ha va fi mai mare cu aproximativ 25 la sută faţă de anul trecut, în primul rând pentru că fermierii au înmulţit tratamentele împotriva manei.
Potrivit DADR Harghita, precipitaţii abundente, cu cantităţi duble faţă de media multianuală, s-au înregistrat şi anul acesta, însă evoluţia bolii nu a fost favorizată datorită temperaturilor extreme, de la 3 la 28°C.
Recolte record la Cluj. Producătorii de cartof din comuna clujeană Râşca anunţă şi ei producţii mari la cartof, iar reprezentanţii Direcţiei Agricole Judeţene estimând o producţie cu circa 20 mii de tone mai mare faţă de 2010, chiar dacă suprafaţa cultivată anul acesta a scăzut cu 20 ha.
ŞTIRE
Certificatul de producător
Referindu-se la problemele producătorilor agricoli privind desfacerea producţiilor, Ministrul Agriculturii, Valeriu Tabără, a declarat că trebuie revizuite atât legislaţia privind eliberarea certificatului de producător, care „să fie acordat cu responsabilitate, iar cei care încalcă procedurile să răspundă”, cât şi „ceea ce înseamnă pieţele de gros”, dar la fel de importantă este şi organizaţia producătorilor, „care să poată să negocieze mai cu forţă preţurile pentru produsele pe care le realizează”.