Treaba asta cu încurajarea tânărului român dă bine şi la popor, şi la televizor şi mai ales în neobositele campanii, când satele noastre sunt pline ochi de culoare (politică!) şi distinsele voci electorale propovăduiesc binefacerile agriculturii şi bunăstarea celor care trudesc pentru plinătatea ogoarelor. Ei, dar când vine vremea faptelor, voinţa politică pare că se risipeşte până la epuizare iar mulţi dintre tinerii dornici de agricultură rămân cu ce-au plecat la drum: cu dorinţa. Şi uneori nici asta nu le mai rămâne, că li s-a făcut lehamite de la atâta încurajare.
Ar putea spune unii că agricultura nu se face aşteptând la mila Statului. Şi ar avea dreptate. Doar că, în cazul tinerilor fermieri, argumentele privind nevoia de susţinere merg mult mai departe în viitor şi ţin inclusiv de raţiuni precum siguranţa alimentară şi asigurarea generaţiei de mâine într-un domeniu de a cărui existenţă depindem noi toţi. Şi vă ofer doar câteva exemple.
Preocupări europene. Îngrijorată de vârsta medie tot mai înaintată a europenilor ocupaţi în agricultură, Comisia Europeană vine cu propuneri clare, dar şi finanţare pentru proiectele care susţin instalarea tinerilor fermieri şi, mai apoi, accesul acestora la măsuri de dezvoltare a fermelor. Doar că discrepanţele între definirea tipurilor de fermă, a fermierului activ şi impunerea unor limite de finanţare pentru tineri fac din directivele europene o misiune greu de concretizat în România.
Lipsa creditării. A fost, este şi va rămâne probabil pentru multă vreme una dintre principalele probleme ale agriculturii de la noi, inclusiv în cazul tânărului fermier. Condiţiile pentru obţinerea unui credit sunt aproape imposibil de îndeplinit atunci când porneşti de la zero. Dobânzile practicate de bănci în România sunt mari, garanţiile pretinse sunt exagerate şi, una peste alta, e greu să fii într-o competiţie directă cu confraţii vest-europeni a căror activitate agricolă e văzută cu ochi buni de către finanţatori.
La noi se aruncă acum praf în ochi cu terenurile de la ADS, nişte resturi recuperate sau care n-au fost pe placul clientelei abonată la tortul public. Voi reveni asupra subiectului.
Educaţia, materie… opţională! Ne-am zbătut şi noi, prin proiectul de susţinere a liceelor agricole, pentru modificarea legii educaţiei, astfel încât Ministerul Agriculturii să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte învăţământul preuniversitar agricol. Şi tot aşteptăm să-l spună! Cu chiu, cu vai s-au alocat nişte bani pentru licee. Dar marea durere e că sunt desfiinţate clase de liceu acolo unde e nevoie de ele iar politica asta păguboasă va duce la o penurie şi mai mare de forţă de muncă specializată în agricultură. Cele două ministere (i)responsabile, Educaţia şi Agricultura, ar trebui să găsească urgent soluţii pentru corelarea claselor de liceu cu cerinţele de pe piaţa locală a muncii. Formarea generaţiei viitoare din agricultură pleacă de aici, din liceele cu profil agricol!
Păcat că autorităţile nu aruncă o privire peste gard, înspre Vest. Ar avea ce învăţa din reuşitele altora privind politica de încurajare a tinerilor fermieri. Însă la noi treaba asta sună cam aşa…
Statul te întreabă: eşti tânăr şi vrei să fii fermier? Tu răspunzi, plin de elan: da, da! Apoi tot el, Statul te încurajează: Sigur, sigur?
NICOLETA DRAGOMIR
Senior editor
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro
