Despre densitatea optimă la semănatul grâului se discută mult. Dar să vedem care este legătura dintre densitate și pierderile și deprecierea calității recoltei cauzate de căderea lanului.

Rezistența la cădere
Soiurile de grâu au un comportament foarte diferit în ceea ce privește rezistența la cădere (foto 1). Chiar același soi se poate comporta diferit în funcție de intensitatea factorului de agresiune, iar produsele cu rol de inhibitor de creștere rezolvă doar parțial problema. Dar ce legătură este între densitatea la semănat și rezistența la căderea tulpinii? Având multe soiuri în câmpurile de experiențe, am observat, chiar și la soiurile la care întreaga parcelă era căzută, că plantele din rândurile marginale nu erau căzute, ci erau în picioare sau aplecate (foto 1, medalion stânga). Ceea ce ar putea însemna că la soiurile cu risc de cădere, o densitate ceva mai redusă la semănat ar putea duce la o cădere mai mică a plantelor.
Observația ne-a fost întărită de faptul că în lanurile în care grâul a fost căzut aproape în totalitate, totuși în zona aleilor tehnologice plantele erau în picioare. La plantele căzute, tulpina era îndoită, nu ruptă, iar rădăcina începea să iasă din pământ.
Atenție totuși la densitatea de semănat, pentru că influențează direct nivelul producției.

„Am făcut tot ceea ce a depins de mine!” Asta nu este suficient!
Rapița are nevoie de un sol așezat și nivelat și de un pat germinativ bine mărunțit. Adâncimea de semănat fiind mică, variația umidității din stratul superficial de sol este mai mare. Sămânța are nevoie de o cantitate ceva mai mare de apă pentru imbibiție. Aceste caracteristici fac ca o pregătire deficitară (chiar dacă am făcut tot ce am putut) a patului geminativ să afecteze uniformitatea răsăritului și a creșterii plantelor (foto 2). Raportat la data calendaristică, plantele mai mari ar avea nevoie de un inhibitor de creștere, plantele mai mici, de o fertilizare suplimentară. Care va fi cea mai bună decizie tehnologică?
Dovada că ferma în cauză știe despre ce este vorba la rapiță este reflectată în foto 3, situație mult mai „apreciată” de plante.

„Operația reușită, pacientul mort!”
Ne place sau nu, prin sistemul de agricultură rupem un echilibru natural existent și specific unui anume loc. Si mai și mutăm de ici-colo buruieni, boli, dăunători. Or, prin sistemul de agricultură intensivă aplicat la scară mare trebuie să eliminăm sau să diminuăm la maximum competiția buruienilor, bolilor și dăunătorilor cu planta de cultură. De aceea se recurge foarte frecvent la mijloacele chimice de combatere a acestora. Agricultura ecologică poate hrăni un grup restrâns de indivizi, dar nu va putea hrăni toate gurile flămânde. Cel puțin nu în viitorul foarte apropiat.

Importanța erbicidării preemergente
Încă auzim frecvent că erbicidarea nu a avut efect. Însă comparați în foto 4 zona neerbicidată din dreapta cu cea erbicidată din stânga. La o asemenea presiune de infestare, este posibil să mai scape câteva buruieni, dintre care o parte vor mai muri după răsărire. Totuși, doza de erbicid nu trebuie mărită peste toleranța plantei de cultură. Eficiența în combaterea buruienilor va crește, dar va induce stres și asupra culturii (foto 5 – Efectul negativ al supradozării erbicidului).

Anumite decolorări sau pete care apar pe frunzele plantelor, cu excepția celor cauzate de patogeni, sunt simptome de carență de nutriție. Aceasta nu înseamnă în mod necesar că planta nu are de unde lua elementul respectiv, ci că, probabil, asimilarea acelui element este stânjenită temporar.
Este și cazul albirii frunzelor la rapiță (foto 6). Fenomenul este mult mai intens după unele erbicide, dar l-am întâlnit cu intensitate mai redusă și în culturi care nu au fost erbicidate sau doar în vetre în parcele care arătau o stare foarte bună a plantelor (foto 6, dreapta).

În foto 7 ar putea fi un reglaj defectuos al combinei? Sau s-a apelat la un prestator „grăbit”? Sau o furtună a culcat plantele? Pierderea este foarte mare.

Vă dorim vreme și vremuri bune!

Text și foto:
Octavian şi Mirela GULER

Articol publicat in revista Ferma nr. 19 (180) din 1-15 noiembrie 2016