Ferma: Agricultura a fost şi a rămas unul dintre principalii piloni de susţinere ai economiei noastre. Cum apreciaţi evoluţia acestui sector de activitate?
Dacian Cioloş: E foarte greu să fac o apreciere generală. Pentru că lucrurile au evoluat diferenţiat de la un sector la altul. Oricum, de când România a intrat în Uniunea Europeană şi are acces la finanţările din cadrul politicii agricole comune (PAC), s-a înregistrat o creştere în foarte multe sectoare. Dacă luăm spre exemplu sectorul vitivinicol, mi se pare că s-au folosit foarte bine fondurile europene. Pentru că deja au fost replantate suprafeţe mari de viţă-de-vie şi s-a investit în tehnologii noi.
Lucrurile au evoluat bine şi în sectorul cereale, pe partea de producţie. Cei care au capacităţi de stocare pot să urmărească evoluţia preţurilor la bursă şi să vândă atunci când preţul e mai bun. Fermele mari pot valorifica foarte bine tehnologiile moderne, agricultura de precizie, lucrul cu dronele şi cu roboţi, pentru că asta va face diferenţa în viitor. Şi este la fel de important să investim în valorificarea cerealelor la noi în ţară. Mai ales în sectorul de creştere a animalelor, unde, din păcate, continuăm să pierdem pentru că vindem animale vii la export. Trebuie să creştem capacitatea de abatorizare şi să vindem pe categorii, în funcţie de specificul pieţelor.
Ferma: Ne lăudăm tot timpul cu producţiile obţinute şi cu suprafeţele cultivate, dar în continuare depindem într-o măsură foarte mare de importuri…
Dacian Cioloş: Ministerul nu ar trebui să se ocupe cu raportarea producţiilor, ci să vadă cum ajută producătorii să-şi valorifice cât mai bine producţia. Pentru că în ziua de azi nu e important cât produci, ci cu cât vinzi, unde vinzi şi cât de stabilă este piaţa! Din punctul meu de vedere, ar trebui să vizăm în politicile noastre publice alimentaţia mai degrabă decât agricultura. Ca să nu fiu înţeles greşit, fermierii trebuie să rămână în centrul acestui proiect. Dar obiectivul final nu trebuie să fie producţia la hectar, ci productivitatea. Văd acum agricultori care nu câştigă producând foarte mult, ci vânzând la un preţ bun şi când există o piaţă stabilă şi când au un produs de calitate. Cu cât rămâne mai multă valoare adăugată în fermă, cu atât mai bine. Valoarea adăugată e şi în partea de procesare şi de comercializare, nu doar în partea de producţie.
Două lucruri vor pilota agricultura viitorului, în Europa şi în lume: problemele de mediu şi de gestiune a resurselor naturale, respectiv alimentaţia. Noi trebuie să ne asigurăm că agricultorul are un venit decent şi consumatorul are o alimentaţie sănătoasă, îndestulătoare şi la preţuri accesibile. În direcţia asta se va duce şi PAC.
Ferma: Proprietatea terenurilor agricole este un subiect sensibil pentru fermierul român, care se vede uneori angrenat într-o competiţie neloială cu străinii. Cum ar putea fi abordată această problemă fără a atrage sancţiuni din partea Comisiei Europene?
Dacian Cioloş: Prin poziţia pe care o am acum în Parlamentul European, fiind şi membru al Comisiei de Agricultură şi Dezvoltare Rurală, şi liderul unui grup cu influenţă politică şi cu putere de decizie, mă voi asigura că legislaţia europeană recunoaşte că terenul agricol nu este doar o marfă care se comercializează, ci e şi un bun public de care depinde prosperitatea comunităţilor locale. Şi autorităţile naţionale trebuie să aibă mijloace prin care să se asigure că tranzacţiile cu terenuri agricole nu afectează capacitatea de dezvoltare a comunităţii locale. Important este nu doar să împiedicăm străinii să ne cumpere terenurile, ci să ne asigurăm că cei care achiziţionează terenul îl valorifică în interesul comunităţii locale. Şi cel mai bine o fac tinerii agricultori sau fermierii care deja produc acolo. La fel de bine pot să o facă şi oameni care acum lucrează în străinătate, români care vin acasă şi vor să demareze o activitate. Aceştia trebuie să fie privilegiaţi atunci când se comercializează terenuri. Sigur, respectând negocierile de pe piaţă.
Ferma: Sunteţi pentru plafonarea subvenţiilor la nivel de fermă şi o distribuire mai echitabilă a plăţilor pe suprafaţă sau credeţi că această măsură ar dăuna agriculturii româneşti?
Dacian Cioloş: Întâi de toate, e important ca fondurile alocate României prin Politica Agricolă Comună să rămână la noi în ţară, indiferent cum sunt ele distribuite. Agricultura României nu trebuie să piardă, prin orice mecanism am decide să se facă distribuirea subvenţiilor. În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că subvenţiile se duc la cei care le pot valorifica cel mai bine. Şi fermele mari au nevoie de susţinere financiară, dar poate că necesită mai degrabă finanţare pentru a se dota cu utilaje şi tehnologii moderne. De fapt, de ce vorbim de plafonarea acestor subvenţii? Pentru că e foarte greu să explici unui contribuabil că o fermă primeşte milioane de euro sau sute de mii fără să dea nimic la schimb. Sigur că ferma aia produce ceva şi pune pe piaţă, dar pentru asta primeşte un preţ. Dar capitalul trebuie remunerat prin performanţa fermei respective, nu prin subvenţiile publice. Evident însă că ei cultivând terenul, respectând anumite norme de mediu, de calitate a cultivării, trebuie să primească şi un sprijin financiar. Dar dacă noi nu vom fi în măsură să justificăm finanţarea respectivă, o vom pierde. Pentru că statele membre care sunt contribuabile nete la bugetul european nu vor mai fi de acord să susţină agricultura. Şi de asta vorbim de plafonare. Şi dacă se va aplica această plafonare, eu aş vrea să mă asigur că ea se va duce la un nivel rezonabil. O sută de mii de euro pe fermă poate e prea puţin. Din punctul meu de vedere, o parte din aceşti bani ar putea rămâne în continuare la dispoziţia fermelor mari dacă banii aceştia merg în direcţia creării locurilor de muncă, în a creşte calitatea tehnologiei de producţie sau în măsuri care să menţină fertilitatea solului, să menţină biodiversitatea. După care să ne asigurăm că banii care sunt plafonaţi îi vom putea orienta o parte spre fermele mici şi mijlocii care produc pentru piaţă, ca să fim clari, nu pentru ajutoare sociale, ci pentru a stimula creşterea performanţei şi a calităţii produselor.
Ferma: În ce măsură poate influenţa România politicile agricole europene? Cu mici excepţii, senzaţia este că vocile fermierilor noştri nu prea se fac auzite la Bruxelles…
Dacian Cioloş: Dacă ar dori să aibă o voce, ar trebui să se organizeze, ca să poată fi reprezentaţi în dezbaterile şi în structurile de lobby de la nivel european. Aşa cum o fac polonezii, cum o fac cehii, chiar şi ungurii, dacă ar fi să mă refer doar la cei din zona noastră. Ca să poţi să influenţezi dezbaterile, trebuie în primul rând să fii prezent la dezbateri şi pentru asta trebuie să te organizezi, să-ţi trimiţi reprezentanţi acolo. Cred că România este singura ţară cu o agricultură atât de importantă şi atât de prost reprezentată în structurile profesionale. Or, pentru a putea influenţa politicile europene trebuie să fii prezent şi să vii cu idei bune. Şi pentru asta ar trebui ca organizaţiile noastre profesionale să aibă şi capacitatea de a atrage competenţe. De a atrage oameni tineri, cu expertiză din domeniul economic, din domeniul analizei pieţelor. Nu doar ingineri agronomi şi zootehnişti. Aceştia sunt importanţi ca să-i consilieze pe agricultori. Dar în structurile astea de dezbatere şi de decizie trebuie să ai oameni buni pe comunicare, pe analiză economică, pe analiză de piaţă, pe analiză de politici publice şi aşa mai departe.
Ferma: Care credeţi că sunt măsurile urgente care se impun a fi luate pentru a stimula domeniul agriculturii?
Dacian Cioloş: În primul rând, se impun nişte clarificări fiscale, pentru că sunt mai multe elemente în politicile fiscale româneşti care încurcă agricultorii. Atât în ceea ce priveşte fermele mici şi mijlocii, cât şi fermele de mari dimensiuni şi mai ales organizaţiile de tip cooperativ sau asociaţii cu caracter economic care acţionează pe piaţă. Pentru ca agricultorul să nu fie impozitat de două ori, o dată când produce în fermă şi îşi dă producţia la o cooperativă, dar şi atunci când cooperativa respectivă vinde producţia. Pe de altă parte, aş propune măsuri care să faciliteze accesul produselor agricole româneşti pe piaţă. Cea românească în primul rând, unde avem un deficit foarte mare şi un potenţial fantastic. Măsuri prin care accesul pe piaţă să se facă cu produse de calitate cât mai bună şi cu o valoare adăugată cât mai mare. Deci, pentru procesare în fermă sau pentru grupuri de producători sau organizaţii de tip cooperativ, unde fermierii să deţină şi controlul asupra procesării. Totodată, aş lua măsuri pentru organizarea profesională a agricultorilor. Şi, dacă vom ajunge să avem o majoritate în parlament, vom reveni cu proiectul camerelor agricole, care să fie organizate şi conduse de către fermieri, şi nu de către politicienii din judeţe sau de primari. Trebuie investit în infrastructură, mai ales în irigaţii şi infrastructura de transport între parcele. Trebuie investit mult şi în educaţie şi formare profesională.
Articol publicat în revista Ferma nr. 22/249 (ediţia 15-31 decembrie 2019)
