„Acum e mai uşor să creşti oi… când eram tânăr plecam în transhumanţă în Bărăgan şi în Banat, sute de kilometri. Eram plecaţi şase luni pe an”, îşi aminteşte Mitică Ciorogaru. Acum, urcarea oilor şi a vacilor la stâna din munte, pe Transalpina, durează două zile şi toţi membrii familiei îşi petrec vara acolo, unde şi procesează laptele, transformându-l în urdă, unt, telemea, brânză de burduf.
Ciobănia, haină grea
După ce a terminat şcoala profesională la Târgu-Jiu, Mitică Ciorogaru s-a dus direct la oi. Pe atunci nu erau maşini, plecai toamna şi veneai primăvara, prin munţi, pe când acum vii de la munte la asfalt. Chiar şi-aşa, când sunt oile la saivan, munca tot grea a rămas, ploile din primăvară înfundă drumurile de acces la stână şi nu e loc de tras răsuflarea. „Concediul meu sunt minutele pe care le fac de la stână acasă, după o zi de lucru. Dar asta e ciobănia. Noi nu suntem făcuţi ciobani cu subvenţiile. Eu de la 6 ani tot la oi am fost. Plecam în Bărăgan, mâncau oile în câmp, noi dormeam noaptea la ele, în cojoc… Acum, nu mai sunt ciobanii de altădată, nu mai ştiu ce înseamnă oaia”, mărturiseşte Mitică.
La cele 800 de oi efectiv matcă se adaugă şi 20 de vaci bălţate şi brune. „Nu ne-a plăcut să ţinem oi doar de dragul de-a le ţine sau pentru bani. Ce este bun de prăsilă oprim, adică bucălăile cu coarne mari, care fac mielul bun. Cum spuneau bătrânii: dacă poţi tunde oaia primăvara şi ai mielul după ea să ştii că e bine.
80 de tone de porumb cu 83 de bani kilogramul a cumpărat oierul novăcean ca să scoată oile din iarnă. Fiind în zonă de munte şi pădure, în afară de păşune nu prea ai unde să cultivi cereale.
Vara pe Transalpina
La începutul lui iunie oile sunt urcate la stâna de vară, la peste 1600 de metri, în muntele Cărbunele din vecinătatea şoselei Transalpina. „Suntem din ’90 acolo, păşunăm oile pe 307 hectare în golul alpin iar sterpele le ducem pe alt munte. Acolo ne petrecem vara, acolo mulgem, acolo facem brânza, până la sfârşitul lui octombrie. Când vin primele brume ne întoarcem şi noi acasă, la Novaci”, spune oierul.
Mieii sunt vânduţi angro, primăvara devreme, la un preţ bun. Lactatele pleacă la vânzare direct din munte, peste vară. E mai greu iarna cu vânzarea, dar şi aici nea Mitică se poate considera norocos. Monica, fata lui este implicată de mică în activitatea familiei, de la mulsul oilor la făcut de brânză şi, în plus, este o foarte bună negociatoare la vânzare.
E tare norocos nea Mitică Ciorogaru din Novaci, spre deosebire de alţi crescători de animale. Cine va duce mai departe tradiţia oieritului în ferma familiei Ciorogaru, află din Revista FERMA, ediţia 15-31 august 2021!
Citeşte ARTICOLUL INTEGRAL în format electronic AICI!
Ileana şi Mitică Ciorogaru plus subsemnata
un reportaj de
NICOLETA DRAGOMIR
