Scăderea frecvenţei mamitelor

Cercetări de specialitate au dovedit că frecvenţa infecţiilor ugerului la vaci scade dacă:

• eliminăm microbii care produc aşa-numitele mamite ambientale (stafilococi, streptococi) şi pe cei care produc mamitele infecţioase (Streptococcus agalactiae şi Staphylococcus aureus), aflaţi pe pielea ugerului şi a sfârcurilor, dar şi pe cea a mulgătorilor.

• evacuăm din interiorul ugerului întreaga cantitate de lapte existentă în alveolele mamare şi în sistemul de canale şi de canalicule, care aduc laptele în cisterna ugerului şi a sfârcurilor.

Marii crescători de vaci cu lapte recomandă respectarea în totalitate şi fără abatere a următoarelor reguli:

– întreţinerea vacilor în adăposturi confortabile cu stabulaţie liberă, prevăzute cu cuşete de odihnă şi cu aşternut de nisip de râu. Limitatorul de înaintare la nivelul gâtului este obligatoriu, pentru ca animalul, atunci când se ridică, să facă un pas înapoi, aducând trenul posterior în afara cuşetei, unde să defecheze şi să urineze;

– evitarea spălării cu apă şi dezinfectarea ugerului şi a sfârcurilor cu o soluţie specială, scufundând sfârcurile pe rând în soluţia aflată într-un pahar special; excesul de soluţie dezinfectantă se şterge cu şerveţel de hârtie de unică folosinţă, unul pentru fiecare vacă;

– efectuarea câtorva mişcări de înşurubare cu sfârcul luat în palmă, în timp ce cu un deget sprijiniţi capătul sfârcului cu care veţi face două-trei mişcări de jos în sus, pentru a declanşa mecanismele fiziologice de evacuare a laptelui din uger;

– mulgeţi din fiecare sfârc câteva jeturi de lapte pentru a îndepărta din canale materia cu încărcătură mare de microbi;

– puneţi paharele de muls pe sfârcuri şi declanşaţi procesul de mulgere, iar după detaşarea acestora, scufundaţi din nou sfârcurile într-o soluţie dezinfectantă specială, care va astupa capătul canalului, împiedicând pătrunderea microbilor.

Avantajele mănuşilor din terilenă

Se recomandă ca pe parcursul manipulărilor de pregătire a ugerului vacii pentru muls să purtaţi mănuşi de protecţie din terilenă, acestea având următoarele beneficii:

• sunt confortabile, antialergice, răcoritoare şi izolează pielea sfârcurilor de degetele mulgătorilor, în ale căror bătături şi crăpături stau microbii, care prin simpla spălare cu apă sunt aduşi la suprafaţă;

• ţesătura mănuşilor în contact cu pielea sfârcurilor facilitează declanşarea mecansimului de stoarcere a laptelui din uger;

• frecarea pielii sfârcurilor cu mănuşa şi mai ales mişcările în spirală vor declanşa secreţia hormonului numit oxitocină. Aceasta determină celulele musculare, care înconjoară alveolele glandei mamare (care produc şi secretă laptele), să se contracte şi să „stoarcă” laptele din ele,, forţându-l să intre în canalele ugerului şi de aici în cisterna acestuia. Astfel, laptele sintetizat se evacuează în totalitate.

CONDIŢII DE IGIENĂ A LAPTELUI

Laptele crud se supune normelor europene de igienă

Conform Regulamentului Parlamentului European al UE nr. 853/2004, de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, criteriile microbiologice pentru laptele crud destinat atât vanzării directe, cât şi procesării, sunt următoarele: laptele crud de vacă trebuie să aibă un conţinut total de germeni (NTG) la 30oC mai mic sau egal cu 100.000/ml, iar numărul celulelor somatice (NCS) să fie mai mic sau egal cu 400.000/ml.

În ceea ce priveşte laptele crud provenit de la alte specii de animale, conţinutul total de germeni la 30oC trebuie să fie mai mic sau egal cu 1.500.000/ml. Laptele care corespunde acestor criterii este conform.
Materia primă destinată procesării beneficiază, până la sfârşitul anului 2012, de o derogare acordată de UE producătorilor români, care permite prelucrarea laptelui neconform, în paralel cu cel conform.

Însă, laptele crud vândut în pieţele agro-alimentare către consumatorul final trebuie să fie conform normelor europene de igienă a laptelui.

Măsuri de autocontrol

Potrivit ANSVSA, producătorul are obligaţia să elaboreze şi să implementeze proceduri de autocontrol, verificând parametrii microbiologici şi fizico-chimici ai laptelui crud, calitatea şi salubritatea apei, starea de sănătate a personalului şi a animalelor de la care se obţine laptele, eficienţa igienizării, operaţiunile de dezinfecţie, de dezinsecţie şi de deratizare etc.

În ceea ce priveşte necesitatea echipamentelor şi dotărilor de fermă, ANSVSA ne-a informat că acolo unde nu există posibilităţi, în special în fermele cu 1-3 vaci, fermierii „nu sunt obligaţi să deţină aparate de muls mecanic sau alte echipamente complexe şi costisitoare pentru colectarea şi păstrarea laptelui, dar au obligaţia respectării cerinţelor de igienă în exploataţiile de producţie a laptelui cu referire la igiena în timpul mulsului.”

Totodată, recomadările specialiştilor ANSVSA sunt:

– ustensilele şi recipienţii să fie confecţionate din materiale uşor de spălat, de dezinfectat şi bine întreţinute (găleţi, bidoane cu suprafeţe netede, necorozibile, fără lovituri sau strivire etc.);

– înainte de mulgere, ugerul şi zonele învecinate ale acestuia se spală şi se usucă cu un prosop uscat, mulgătorul îşi spală mâinile cu apă şi cu săpun, îmbracă haine de protecţie a laptelui şi verifică starea de sănătate a animalelor şi caracterele organoleptice (cu ajutorul văzului, mirosului, gustului, pipăitului) ale laptelui;

– primele jeturi de lapte se colectează într-un vas separate şi se aruncă;

– laptele muls se scoate imediat din adăpostul animalelor, pentru a evita riscul contaminării cu praf sau cu resturi vegetale, şi se supune răcirii imediate, astfel încât să fie adus de îndată la o temperatură care să nu fie mai mare de 8oC.