O posibilă explicaţie ar putea veni din împletirea influenţelor mai multor factori care acţionează simultan şi în acelaşi loc. Şi deşi cel puţin o parte dintre aceşti factori are o influenţă permanentă asupra unui loc, intensitatea cu care aceştia se manifestă diferă foarte mult de la un an la altul. Consecinţa este că lucrând aproximativ la fel, ajungem la situaţii foarte diferite de la un an la altul.
Regulile generale de rotaţie a culturilor şi de lucrare a solului după specificul plantei care urmează să fie semănată le considerăm cunoscute şi nu le mai reluăm aici. Vom arăta comparativ doar câteva situaţii pentru a sublinia încă o dată importanţa înţelegerii de către fermier a contextului cu specific de loc în care lucrează la un moment dat. Precizăm că imaginile sunt dintr-o fermă cu suprafaţa de 7.000 ha (nu prea permite timpul să se revină cu încă o lucrare numai într-o singură parcelă) şi în toamna secetoasă a anului 2017.
Premergătoare perfecte în teorie. Dar în practică?
Comparând starea culturii de grâu din foto 1 (soiul 1) şi foto 2 (soiul 2) se poate observa foarte uşor o mare diferenţă între cele două situaţii, grâul după porumb având o stare mult mai bună decât grâul după soia. Soil şi data de semănat pot explica doar foarte parţial această diferenţă. În această fenofază deosebirile date de vigoarea specifică soiului nu sunt atât de mari. Iar cele cinci zile diferenţă de semănat au o influenţă mică, pentru că, totuşi, la 05 octombrie suntem la începutul epocii optime de semănat.
Distanţa dintre cele două parcele este de circa 50 m, iar solul are textură uşoară. Ca explicaţie parţială, am presupus că, toamna fiind secetoasă, în parcela de soia solul ar fi putut pierde mai multă apă. Explicaţia a ţinut cam 15 minute, până am ajuns la o parcelă cu grâu după grâu, în care lanul era mult mai frumos decât în sola cu grâu după soia. Mai mult, în aceeaşi zonă (acelaşi sol, aceleaşi lucrări de pregătire), dar la o distanţă de circa 700 m, soiul 3 de grâu după porumb arată foarte bine (foto 3). Şi aici, comparativ cu soiul 2 de grâu după soia, diferenţa este prea mare ca să fie pusă doar pe seama vigorii soiului şi a datei de semănat.
Precizare: deşi specificăm clar că diferenţele dintre situaţiile prezentate nu sunt cauzate de soi, am evitat a folosi denumirea pentru a nu lăsa loc interpretărilor.
În această toamnă, în situaţiile prezentate, porumbul a fost o premergătoare mai bună pentru grâu decât soia. Iar noi, până în acest moment, nu avem o explicaţie convingătoare pentru diferenţele constatate.
Rapiţa, o altă bună premergătoare pentru grâu în cei mai mulţi ani, nu şi-a confirmat renumele în această toamnă (foto 4 – soiul 4). Grâul după rapiţă este mai slab decât cel după porumb, dar mai bun decât grâul după soia. Deşi aici diferenţa faţă de soia ar putea fi dată şi de influenţa texturii solului, luto-argiloasă în foto 4.
Deosebirile prezentate nu pot fi puse pe seama diferenţelor de calitate a pregătirii solului, deşi această verigă tehnologică influenţează şi ea puternic reuşita unei culturi agricole. O situaţie comparativă este prezentată în foto 5, unde avem acelaşi soi, aceeaşi dată de semănat, aceeaşi zonă de lucru (chiar parcele vecine), aceleaşi lucrări ale solului. Este vorba despre o suprafaţă de circa 250 ha de grâu. Situaţia mai slabă (foto 5, stânga) este într-o parcelă de 7 ha situată un pic mai jos. Calitatea mai slabă a pregătirii solului îşi poate avea rădăcinile în toamna trecută, ploioasă, situaţie care a putut duce la o compactare mai accentuată a solului cu textură argilo-lutoasă.
Păşunat tehnologic vs. inhibitori de creştere
„Teoria sine praxis sicut rota sine axis” În traducere liberă: “Teoria ca teoria, dar practica ne omoară”! La grâu, în fermele mari fiind vorba de suprafeţe mari de semănat, poate fi nevoie ca semănatul să înceapă un pic în avans faţă de epoca optimă. Dacă este şi o toamnă lungă, acesta va creşte cam mare. Ce s-ar putea face? Deocamdată mai mult presupunem decât să ştim cu certitudine. Însă căutăm răspunsuri. Pentru aceasta am montat o experienţă (foto 6) cu aplicarea încă din toamnă a unor inhibitori la grâu, toate principiile active prezente acum în piaţă, alături de o variantă cosită (care în practică poate fi înlocuită de păşunatul tehnologic).
Şi pentru că am început spunând că nici o regulă nu este valabilă în toate situaţiile, iată o dovadă care contrazice situaţiile prezentate anterior. Mazărea, cotată ca fiind o foarte bună premergătoare pentru multe culturi, şi-a confirmat statutul: o cultură de rapiţă resemănată arată incomparabil mai bine după mazăre decât după grâu (foto 7).
Deci regulile arată direcţia. Drumul trebuie să-l parcurgeţi singuri!
Text şi foto:
Octavian şi Mirela GULER
Tel. 0744 327217
Un articol publicat în revista Ferma nr. 22/205 (ediţia 15-31 decembrie 2017)
