În urma recoltării grâului, cultivat pe 100 ha, Ştefan Muscă a obţinut o medie de 6.100 kg/ha, pe care a vândut-o la preţul de doar 0,55 lei/kg. Rapiţă nu a avut în cultură, deoarece terenul de baltă din zona sa se lucrează anevoios.
85 ha cu porumb distruse de ploile torenţiale
În primăvară a semănat 400 hectare cu porumb şi vreo 20 ha de floarea-soarelui. „În general, porumbul este frumos, cu recolte de peste 12 tone/ha, cu excepţia unei sole de vreo 85 ha calamitate. În urma ploilor torenţiale, plantele au fost distruse; porumbul avea talia de 1,5 m, iar apa ajunsese la jumătate de metru. Societatea de asigurări nu ne-a dat nimic despăgubire, pentru că inspectorii veniţi în câmp să constate dauna au remarcat doar fenomenul de băltire!? Era vorba despre o sumă destul de mare. Poliţa de asigurare a culturii a fost semnată pentru 6.000 lei pe hectar. Or, la 85 de hectare valoarea care trebuia despăgubită depăşeşte 500.000 lei. E cea mai mare ţeapă pe care o iau fermierii din România”, ne-a declarat Ştefan Muscă.
Cere reeşalonarea datoriilor
Pe cele 85 ha cu porumb distruse de ploi, fermierul trebuie să plătească arendatorului (USAMV Bucureşti) arenda şi să achite distribuitorilor contravaloarea inputurilor. Disperat, Ştefan Muscă a făcut adresă la Ministerul Agriculturii şi Comisiilor pentru agricultură din Parlamentul României, din partea LAPAR, al cărei membru este. A cerut să cheme la discuţii instituţiile cu care lucrează: producătorii şi distribuitorii de inputuri şi firmele de asigurări. El solicită, aşa cum a procedat guvernul german, reeşalonarea plăţilor pe 5-7 ani.
Porcii loviţi de pestă, cartofii în pământ
„Pe solele unde am avut grâu, am arat şi am semănat porumb în cultură dublă, de circa 90 de zile. Am semănat la ghici! Dacă va ajunge la maturitatea de recoltare e bine; dacă nu, îl dau în hrană văcuţelor. Porumbul este frumos, e răsărit, se dezvoltă bine până acum” a susţinut fermierul.
Acesta a continuat: „Am şase hectare de cartof nescoşi din pământ pentru că am fost minţit de Ministerul Agriculturii că vine cu Casa Unirea să-i ia. Nimic din toate astea! Am pus 4.000 kg de sămânţă la hectar. Trebuie să scot acum cam 15 t/ha. Dar ce să mai fac cu cartoful? Cumpărasem 67 de purceluşi, la greutatea de 12 kg fiecare, cu 350 lei bucata, de la Dâmboviţa, exemplare de rasă aleasă, cu material seminal din California. Puteam să bag cartofii în gura porcilor! A venit pesta şi… adio porci! Am rămas şi fără porci!”, s-a amărât şi mai tare fermierul.
De câţiva ani, lui Ştefan Muscă îi merge tot mai greu. ”Acum trei ani, când am luat terenul de la Agronomie, aveam 400.000 de euro în cont, acum nu mai am nici un ban. Lucram 100 de hectare şi îngrijeam 100 de vaci de lapte din rasa Bălţată românească. Trăiam bine! În urmă cu doi ani, în 2017, am investit 80.000 de euro într-o cultură de pepeni şi într-una de porumb zaharat. La recoltare am constatat că nu există piaţă de desfacere şi mi-am dat seama că am muncit de pomană. Anul trecut am mai păţit un necaz: mistreţii mi-au distrus mare parte din porumbul cultivat, pagubele ridicându-se la câteva sute de mii de euro”, ne-a declarat deznădăjduit fermierul din Teleorman.
ÎNTREBĂRI CARE-ŞI AŞTEAPTĂ RĂSPUNSURILE
În adresa pe care a depus-o la Parlament, Ştefan Muscă a întrebat aleşii neamului: „De ce să nu facem o bursă în România prin care să se stabilească preţul corect la cereale? De ce Ungaria, cu 8 milioane de locuitori, are bursa ei, iar România nu? De ce să stau pe Bursa de la Londra, de la Chicago sau pe Matif? Sau de ce nu intervine nimeni, lăsând preţul la inputurile pentru agricultură (pesticide, îngrăşăminte, seminţe) să crească în fiecare an, ca şi cel al motorinei, iar preţul la cereale să rămână pe loc sau să se ducă în jos? Nu e corect!”, susţine Ştefan Muscă.
Articol publicat în revista Ferma nr. 14/241 (ediţia 15-31 august 2019)
