Musca cerealelor își poate relua zborul și în luna decembrie, dacă temperaturile se mențin peste valorile normale, după ce a fost activă în noiembrie, în semănăturile de grâu și orz.

În ultimii ani, toamna sau primăvara devreme, primesc tot mai des întrebarea – atât de la fermieri, cât și de la colegii din cercetare – cum pot să scape de atacul muștelor cerealelor. Din păcate, mulți sesizează prea târziu, când larvele se află în interiorul plantelor și nu le mai pot combate nici cu „mama insecticidelor”.

Cele mai importante sunt măsurile de prevenire, intervenind înainte ca larvele muștelor să intre în plante. Pentru situațiile când pătrund în interior, ar trebui găsite plantele care să lupte cu acest dăunător, adică noi soiuri cu toleranță la atac (dar care să aibă și caracteristici productive superioare). Ceea ce necesită fonduri foarte mari pentru cercetarea agricolă și personal foarte bine pregătit.

Semănatul timpuriu atrage musca cerealelor

În pozele cu care ilustrez articolul puteți vedea un atac al larvelor muștelor cerealelor la grâu în sud-estul țării. Cultura a fost înființată la mijlocul lunii octombrie. În literatura de specialitate se spunea că semănatul timpuriu favorizează atacul muștelor.

Plantele răsar devreme, taman când este zborul maxim al muștelor, prin urmare sunt mari șanse ca multe femele să își depună ouăle pe plante, ceea ce înseamnă presiune mare de infestare. În trecut, cu cât se semăna mai târziu, cu atât scădeau șansele ca plantele să fie atacate de muște. Însă și semănatul tardiv al cerealelor poate să vină „la pachet” cu alte dezavantaje agronomice.

Faza de maximă sensibilitate a culturilor

Cerealele sunt sensibile la atacul muștelor când sunt în faza de 1-3 frunze (BBCH 11-13). Femelele muștelor își depun ouăle pe plantele aflate în această fază de dezvoltare.

Cercetări efectuate la noi în țară au scos în evidență faptul că plantele de grâu aflate în faza de 4 frunze (BBCH 14) sunt neatractive pentru depunerea ouălor (deși există un anumit procent de femele care pot depune ouă și pe plantele aflate în această fază de dezvoltare), în timp ce plantele aflate în faze mai avansate de vegetație (5-6 frunze) nu sunt deloc vizitate de atac.

Două mari probleme actuale

1. Din cauza ploilor din luna octombrie, mulți fermieri au semănat mai târziu grâul, chiar și cu o lună față de perioada normală. Însă vremea a fost caldă.
2. Zborul muștelor s-a prelungit.

Să luăm de exemplu una dintre cele mai comune specii de muște, din complexul de diptere care atacă cerealele, și anume musca suedeză (Oscinella frit). Cercetătorul Malschi arată că femelele muștei suedeze încep să își depună ouăle la o temperatură medie de 16-17ºC.

Ori aceste temperaturi le avem inclusiv în noiembrie (uneori chiar în decembrie)! Temperatura optimă de dezvoltare a muștei suedeze este cuprinsă între 20 și 22ºC, valori pe care le putem întâlni și în noiembrie. Tot Malschi menționa că zborul muștei suedeze se poate prelungi până în luna octombrie. Dar, în actualele condiții, cel puțin în jumătatea sudică a țării, muștele pot să zboare și în noiembrie!

Insecte în samulastra de orz din cultura de rapiță

Eu am descoperit din întâmplare acest lucru. În capcanele din cultura rapiței de toamnă pentru monitorizarea moliei verzei (Plutella xylostella), am găsit multe muște ale cerealelor pe parcursul lunii octombrie, dar și în prima parte a lui noiembrie!

Cultura pe care o monitorizam era invadată de samulastra de orz, care încă nu era combătută în totalitate de erbicide. Muștele erau în samulastra de orz (am scris în detaliu în articolul trecut despre acest subiect). Prin urmare, dacă muștele cerealelor își prelungesc zborul ca urmare a creșterii temperaturilor în perioada toamnei, una dintre măsurile preventive de bază, cu epoca de semănat, nu prea mai este valabilă.

Pagubele nu sunt de ignorat

În cazul muștei suedeze, în literatura de specialitate autohtonă se menționează pierderi de recoltă de 25-40% din producție, mai ales dacă avem presiune mare de infestare (între 3 și 6 larve/plantă). Date și mai recente, din literatura străină, arată că în cazul unei secete puternice și al unui atac puternic, pagubele de producție pot să ajungă și la 90%. Deci sola respectivă este compromisă.

Chiar dacă pagubele directe nu sunt așa de ridicate, iar plantele atacate nu sunt distruse în totalitate (decât unul dintre frați se usucă), acestea sunt mai sensibile la tăciuni sau fuzarioză! Iar cu fuzarioza au început să fie din ce în ce mai mari problemele, mai ales în ultimii ani.

Prevenția e singura cale de atac

În aceste condiții favorabile zborului muștelor cerealelor, ce am putea face?

• În primul rând, un asolament corect. Dar cât sunt de rentabile celelalte culturi din asolament, mai ales leguminoasele pentru boabe (mazăre)?
• În al doilea rând, atenție la fertilizare! Făcută ca la carte, aceasta poate duce la o răsărire uniformă a plantelor și la o bună dezvoltare a acestora în primele faze de vegetație (cu condiția ca umiditatea solului să fie optimă).
• În al treilea rând, atenție la samulastră! De dorit ar fi să nu avem samulastră de grâu sau de orz, deoarece ea poate găzdui muștele cerealelor (am făcut referire la această problemă în ediția trecută a revistei Ferma).

O PROBLEMĂ SPINOASĂ

Există omologate insecticide pentru tratamentul în vegetație, dar este foarte dificil să se aprecieze momentul optim când acestea ar trebui aplicate.

Teoretic, ar trebui amplasate capcane în lanurile de grâu sau orz pentru a vedea când sosesc muștele și apoi, după câteva zile, intervenit cu tratamentul în vegetație, pentru combaterea lor înainte de a depune ouă în cultură sau, dacă au depus ouă, înainte ca larvele să pătrundă în plante.

Dar, în practică, acest lucru este dificil de apreciat. Tehnica modernă ar trebui să ne dea o mână de ajutor în acest sens.