Nemulţumirea ei, aproape de limita revoltei, este legată de preţul laptelui şi de relaţia dintre producător şi procesator; în loc să fie o colaborare corectă, ea devine, pe alocuri, tensionată. “Achizitorii se comportă ca şi cum noi am fi angajaţii lor! Când vor ei, vin şi iau laptele, dacă ne supărăm – şi pe bună dreptate o facem- schimbă preţul sau regulile jocului. Ferma produce zilnic 1.000-1.100 litri de lapte. De aproape doi ani, predau laptele unei companii din Brăila, din două în două zile, la preţul de 1,4 lei/litru. Dar acum mă aştept să mă trântească şi să scadă la 1-1,1 lei litrul, preţul de vară”, ne-a declarat cu amărăciune Alexandrina Sava.
S-a modificat stasul la cantitatea de grăsime?!
“Să vedeţi cum procedează – povesteşte femeia – Procesatorul îmi cere calitate, dar îmi dă preţ fix! A ridicat stasul de la 3,5 la sută grăsime, cât este în România, la 3,7% (!?!), iar ce e peste…, nu se plăteşte. Deci, nu se recalculează, aşa cum ar fi normal! La fel se întâmplă şi cu proteina! Eu nu ştiu să existe vreun Ordin sau vreun alt act normativ care să fi modificat conţinutul de grăsime stabilit oficial!”, a susţinut crescătoarea de vaci cu lapte.
Alexandrina Sava susţine că văcuţele ei sunt în stabulaţie liberă. Nu are unde să le dea drumul pentru că în zona de baltă unde este amplasată ferma nu are imaş. Deţine ceva teren, vreo 40 de hectare, cultivat cu plante furajere: lucernă şi un amestec de ierburi. Însă trebuie să cumpere mai mult de jumătate din necesarul de hrană pentru animale! „Peste două zile îmi va veni un transport de 40 tone de porumb boabe. Ştiţi cât s-a făcut acum kilogramul? 90 de bani! Tărâţa – 90 de bani/kg, grâul – 0,97 spre 1 leu kilogramul! Cu mare greutate mă menţin pe linia de plutire! Costurile pentru producerea unui litru de lapte depăşesc preţul pe care-l iau de la procesator! Gândiţi-vă, ce voi face eu pe timp de vară când va scădea preţul laptelui la un leu litrul?! Îmi dă în cap efectiv! Şi procesatorii se plâng mai mult decât noi, producătorii! Păi, dintr-un litru de lapte de-al meu, extraordinar de gras, scot de nu mai pot şi tot ei se plâng mai tare decât mine!”, spune cu indignare Alexandrina Sava.
Cu vreo doi ani în urmă a trecut printr-o situaţie extrem de dramatică. Timp de aproape două săptămâni nu a mai avut cui preda laptele. Fabrica procesatorului fusese în reparaţie şi fermiera ajunsese în pragul disperării. Voia chiar, în prezenţa presei (ţinea să fie de faţă şi revista Ferma), să dea drumul laptelui în canalele de irigaţii! „Nu ştiam ce să mai fac şi am scos animalele de la muls. Erau la trei luni de la fătare. Am scos vacă de la care obţineam şi 48 de litri la zi! Am chinuit văcuţele şi de atunci nu au mai revenit la producţia de lapte de dinainte. Dacă nu ar fi subvenţiile, să ştiţi că nu am rezista!”, a susţinut Alexandrina Sava.
Performanţă fără ştiinţă nu se poate
Alexandrinei Sava i-au plăcut animalele întotdeauna. Povestea ei a început în anul 2002, mai întâi ca un hobby. Soţul ei i-a oferit un dar pe care şi-l dorea: 15 juninci gestante din rasa Holstein-Friză. Apoi a vândut tăuraşii şi a păstrat femelele pentru reproducţie. “Îmi doresc să ajung la un efectiv de 80 de animale mulgătoare; în acest fel îmi pot permite să realizez o ameliorare aşa cum scrie la tehnologie. Vaca este piatra de încercare a zootehniei!”, ne-a declarat Alexandrina Sava.
Şi cum nu putea răzbi şi a face performanţă într-un sector de activitate greu, cu foc continuu, fără o instrucţie de specialitate, fosta operatoare dintr-un oficiu de calcul a fost nevoită să se înscrie la cursurile Facultăţii de Zootehnie a USAMV Iaşi, pentru că – aşa cum ni se destăinuie – „nu puteam să cresc vaci cu lapte la o anumită performanţă fără ştiinţă!”
În anul 2006, a accesat un program SAPARD, în valoare de aproape 300.000 euro, pentru construcţia unui modern adăpost pentru o sută de animale, cu toate dotările necesare.
Acum, exploataţia condusă de Alexandrina Sava este înscrisă în Asociaţia Crescătorilor de Vaci “Holstein Ro”, alături de alte cinci ferme gălăţene de vaci cu lapte din rasa Holstein-Friză. a rostit, neclintită în credinţă, Alexandrina Sava.
Alexandrina Sava: “În momentul de faţă, mai am un vis pe cale de a se realiza: să pun în funcţiune o microunitate de procesarea laptelui pentru a da plusvaloarea muncii mele. Şi sunt absolut convinsă că bunul Dumnezeu mă va ajuta, aşa cum a făcut-o întotdeauna!”
Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/233 (ediţia 1-14 aprilie 2019)
