“Ferma de familie a fost pornită de mama mea în urmă cu 16 ani, în 2003. Efectiv şi afectiv m-am implicat în afacere din anul 2005-2006, de pe vremea când eram student la Drept. Între timp, m-am pus la punct cu studiile de specialitate. În businessul familial noi ne împărţim sarcinile: eu mă ocup de aprovizionare, de inputuri, de tot ce ţine de hârtii, iar de câmp, de tehnologiile de cultivare a culturilor agricole se ocupă mama, care este inginer agronom la bază”, a precizat producătorul agricol vasluian.

Grâu de calitate
La ferma Agroexport, structura de producţie cuprinde 40 la sută grâu, 30 la sută porumb, 5 la sută mazăre pentru măsura de înverzire, iar restul floarea-soarelui. În acest an, pe o sută de hectare a înfiinţat un lot de hibridare pentru compania Caussade Semences, cu sămânţă de floarea-soarelui Klarika CS, un hibrid timpuriu-semitimpuriu căutat de fermieri, având un conţinut ridicat de acid oleic, dar şi un bun comportament în condiţii de secetă şi de arşiţă atmosferică.
“În campania de seceriş din vară am recoltat patru tone de grâu la hectar; o producţie destul de bună şi cu indici superiori de calitate, dacă ţinem seama de condiţiile în care cultura a răsărit în primăvară. O parte din grâu am vândut-o la preţul pieţei – sincer, noi ne aşteptam la un preţ un pic mai mare – şi o cantitate apreciabilă am stocat-o în fermă. Aşteptăm o conjunctură mai favorabilă de livrare, astfel încât să ne scoatem cheltuiala şi să obţinem un minim de profit.
După ce am terminat de recoltat grâul, am ogorit, pentru că aratura este lucrarea de bază. Atunci când nu se poate realiza, folosim sistemul de cultivare minimum tillage”, ne-a declarat Dragoş Obreja.

Rapiţa, o cultură mereu întoarsă
În toamna anului trecut a semănat 200 hectare de rapiţă, dar le-a întors şi a reînsămânţat terenul cu grâu. Cultura de rapiţă a creat mari probleme din cauza lipsei de apă: secetă la semănat, răsărire neuniformă. „Nu ştim dacă punem rapiţă în toamna asta, pentru că în anii din urmă am tot întors cultura şi nu-ţi mai vine să pierzi bani. În 2018, am renunţat la 200 ha, cu un an înainte am semănat 300, din care am întors 120 ha şi am recoltat 1.700 kg la hectar! Iar cu doi ani în urmă am obţinut 1.400 kg/ha. Deci nu ne-am scos nici cheltuiala făcută, nu ştiu dacă se merită să mai riscăm şi de astă dată!”, a considerat Dragoş Obreja.

Tehnologii de tip intensiv
La Agroexport se practică o agricultură de tip intensiv, cu cheltuieli ridicate. “Pământului şi plantelor de cultură trebuie să ştii ce să le dai atunci când îţi cer. Nu facem rabat de la calitate. La porumb costurile de producţie pe hectar ajung undeva între 2.400 şi 3.000 lei, iar la cultura de grâu se ridică la 2.800 lei/ha”, a susţinut tânărul fermier.
Dragoş Obreja preconiza că va încheia un an agricol normal. “Cel puţin pentru semănăturile de toamnă a fost un sezon bun, chiar dacă grâul a răsărit destul de târziu, recolta a fost mulţumitoare. Putea fi ceva mai bine, dar, raportat la producţie/calitate, a fost în regulă, nu ne putem plânge. Încă nu ne putem pronunţa cum vor evolua prăşitoarele de primăvară. La sfârşitul lunii august vom recolta floarea-soarelui; nu avem multă, cu cele două combine terminăm în maximum zece zile, numai să ne lase vremea”, ne declara fermierul.
În ferma Agroexport, campania la porumb va debuta ceva prin luna octombrie. Cultura promite. Producţie mai bună s-a înregistrat anul trecut, când media pe fermă a fost de 10 tone la hectar. În anii normali, în zona colinară din sudul judeţului Vaslui, producţia de porumb depăşeşte cu mare greutate 8 tone/ha. Însă anul agricol 2018 a fost unul de excepţie.

U 45 – “mascota” fermei
Am vizitat preţ de câteva minute ferma. Nu am avut prea mult timp, deoarece a trebuit să mergem în câmp. Din fugă, se putea observa că ferma e condusă de mână de femeie căreia îi place să fie ordine şi curăţenie. Florile atent îngrijite aduceau un plus de culoare, de confort… cromatic.
În parcul de mecanizare, în atelier, specialiştii pregăteau utilajele pentru campania de toamnă. Am putut observa, laolaltă, mărci mai vechi de maşini şi utilaje agricole alături de cele mai noi, de la companiile Case IH şi Claas. Pe pista betonată, am văzut şi… “mascota” fermei – un tractor de 45 CP. Aflu că este util, fiind folosit cu o remorcuţă pentru diverse lucrări de mai mică amploare. “Ne-ar mai trebui un tractor de peste 300 CP, un altul de putere mai mică, între 120 şi 150 CP, un disc, o semănătoare, o combină… De asemenea, ar trebui să facem pe întreaga suprafaţă cartarea agrochimică. Sunt sole cărora le cunoaştem potenţialul”, a explicat Dragoş Obreja.
Firma Agroexport a obţinut an de an profit. A şi investit atunci când a trebuit. Şi acum va demara un ambiţios program investiţional. Are 19 angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 5,7 milioane de lei.
Rodica Obreja este inginer agronom de profesie. A început să lucreze în agricultură din anul
1978, când s-a angajat la Fabrica de Nutreţuri Combinate Bârlad, la serviciul CTC. După Revoluţie, unitatea s-a destructurat. Aşa că a găsit de lucru la Triţă Făniţă, cel care administra SC AgroExport SA Constanţa şi se ocupa cu achiziţia şi exportul cerealelor. Când afacerea a început să cadă, Triţă Făniţă i-a sugerat să înfiinţeze o firmă cu această denumire, probabil ca să aibă continuitate în agribusiness. Aşa a luat fiinţă SC AgroExport SRL Bârlad, cu punctul de lucru la Griviţa. În această comună a cumpărat fosta secţie de mecanizare a SMA Bârlad, cu o dotare precară: magazie, atelier mecanic şi câteva tractoare U 650.
Acum, firma AgroExport lucrează terenuri pe raza a cinci comune vasluiene: Griviţa, Zorleni, Perieni, Băcani şi în Bălăbăneşti, judeţul Galaţi.

Rodica Obreja: “Am început afacerea odată cu primul teren luat în arendă şi cu tractoare U 650. Când au venit subvenţiile, s-a văzut concurenţa în a prelua terenurile. În zona noastră, preţul unui hectar este variabil, între 2.000 şi 7.000 de euro. Preţul corect este de 2-3.000 de euro/ha. Aici nu avem un microclimat favorabil cultivării tuturor speciilor agricole; nu plouă, e arşiţă, sunt dealuri golaşe, nu ne putem compara cu alte judeţe”.

Dragoş Obreja: “Am încercat la un moment dat să înfiinţăm o cooperativă agricolă, dar nu a mers. Fiecare fermier urmăreşte să obţină un discount mai mare. E destul de greu să găseşti oameni pe aceeaşi lungime de undă, care să-şi dorească să vândă şi să cumpere prin cooperativă. Era o chestie bună, obţineam preţuri mai mari şi la inputuri, care cresc cu 5% în fiecare an, şi la comercializarea producţiei”.

FAMILIA OBREJA FACE O AGRICULTURĂ PERFORMANTĂ
Rodica Obreja este o femeie energică, bătăioasă, sigură pe sine şi hotărâtă să facă fapte mari. Îşi iubeşte profesia aleasă şi pune pasiune în tot ce face. Marele pariu pe care l-a făcut cu agricultura şi cu sine însăşi sunt loturile semincere. Şi până acum l-a câştigat în fiecare an agricol! Nu orice fermier poate realiza acest lucru ce necesită rigoare tehnologică. De mai bine de unsprezece ani are loturi de hibridare în parteneriat cu Caussade Semences, pe floarea-soarelui, însumând între 60 şi 100 hectare. Cunoscând fineţea tehnologiei, obţine mai întotdeauna un spor mediu de producţie de peste 100 kg la hectar. “Nu facem lot semincer la porumb sau la soia; e riscant deoarece nu avem irigaţii. Şi apoi nu toţi fermierii au disponibilitatea de a lucra cu loturi de hibridare. Acestea cer disciplină tehnologică şi forţă de muncă. Or, aici este vechea problemă: ne confruntăm cu lipsa oamenilor calificaţi. Dar nu se mai găseşte nici cea necalificată. Oamenii nu vor să muncească, preferă să primească ajutoare sociale!”, ne-a declarat Rodica Obreja.

Articol publicat în revista Ferma nr. 16/243 (ediţia 15-30 septembrie 2019)